„Dom’ne, ce inseamna sa fii vinator!“ se mira un galicean, nevenindu-i inca sa creada ca tocmai lui i-a picat in brate, chiar in noaptea de Boboteaza, un ditai soldanul de iepure. „Si n-avusai nici pusca, nici nimic!“, explica omul imprejurarile, aproape paranormale, daca ar fi sa ne luam dupa parerea celorlalti galiceni, in care Aurel Manga daduse ochii cu iepurele. „Veneam pe sosea si dadui peste el, il prinsai de urechi si gata! Statea acolo, in drum si se uita la mine de parca voia sa-l iau acasa! Nici nu misca, ia uite ce cuminte sta!“, se mira vinatorul despre nesabuinta animalului care se plimba pe drumul national, chiar in mijlocul satului Galicea Mare, ca pe propria sa „mosie“! Considerind ca „semn“ faptul ca vinatul nu s-a mai temut de vinator, ba chiar i-a si sarit in brate, Aurel s-a hotarit sa pastreze iepurele in gospodarie, ba, in cinstea zilei mari cind a dat peste el, l-a si botezat „Ionel“.
Zooparlamentul mai are doua membre!
Dupa ce locuitorii din Cetate s-au retras pe la casele lor ca sa petreaca Boboteaza in familie, oficialii din comuna s-au incalzit la un paharel de tuica fiarta, chiar in casa de creatie de pe malul Dunarii a lui Mircea Dinescu, fiul adoptiv, dar foarte drag al comunei. Prilej de trecere in revista a deja celebrului „zooparlament“ infiintat de poet in propria gospodarie si de inventariere a „prospaturilor“ care au imbogatit menajeria politica de la casa de creatie: doua mite, pe cit de tarcate, pe atit de miorlaitoare, a caror identitate a fost data in vileag de Marin Duta, primarul comunei si de amfitrionul sarbatorii: „pai una e <<Irina Loghin>>, iar pe cealalta o cheama <<Simona Marinescu>>“. Singura problema era ca, pisicile fiind aproape identice la infatisare, nimeni nu a putut preciza cum o chema pe cea care umbla mai mereu cu coada… bat!
