Curcubeul de la capatul tunelului

Vizita lui Bush a fost de doua feluri. Vizita propriu-zisa si vizita vazuta de ceilalti, Cosarca, Sandra, Vacaroiu etc. In timp ce omul cel mai puternic al lumii cobora din avion, convins ca Otopeniul e capitala Romaniei, mustata lui Cosarca isi ridica mindra colturile, dominind momentul. Deasupra traseului zumzaiau elicopterele, prilej pentru Cosarca sa constate ca se „munceste mult in aer“. Cind cele doua masini number one, cu usi groase de 38 de centimetri, ca sa poti sa tragi in ele cu bazooca de la un metru si sa nu se intimple ca la „Jean Monnet“, se indreptau cu tot alaiul spre Arcul de Triumf, Cosarca si alaiul din studio descopereau ca Bush se afla in amindoua, smecherie a Secret Service, ca sa nu stii in care e de fapt. Bush venise de doua ori, o data asa cum il stim, cum a vorbit multimii, in primul rind al audientei aflindu-se si Michi S., si o data sub acoperire, dupa cum il muta Cosarca dintr-un automobil in altul.

Mai tirziu, la Cotroceni, in vreme ce Nelu si George se susoteau fara asistenta (tete-a-tete, in limbaj diplomatic, prima exprimare fiind pentru Pruteanu), Sandra isi traducea multimii sentimentele: „La Palatul Cotroceni, asteptarea e grea“. Grea, grea, dar vorba lui Vacaroiu, merita. „Meritul apartine poporului“, decise al doilea om in Romania, imediat dupa Praga, cind de la Sechelarii pina la Mischie, tara o daduse pe Hora Unirii si mititei. Dintre primarii importanti neapartinind PSD, singurul care a facut greva a fost Funar, pentru simplul motiv ca era chemat la Parchet. V-ati intrebat oare cu ce ginduri se lasa Funar bagat in NATO? Incolo, toata tara era o sarbatoare. I-ai romanului berea, micii si sarmalele si vei vedea ca nu mai stie cum sa se bucure. Se bucura ce se bucura, dar nu poate s-o arate. Entuziasmul fara mici si bere te despoaie sufleteste de traditii, de valorile perene.

Si iata-l pe cel mai puternic om al lumii in fata alesilor (e vorba de cei o mie de invitati ai guvernului si presedintiei), in fata celor care au mai incaput in Piata, bucurindu-se de insufletirea generala. Nea Nelu si-a cerut scuze pentru situatia meteo, dezvoltind conceptul global de ploaie ca deficienta a naturii. „N-am putut sa inlaturam aceasta deficienta a naturii“ – se acuza presedintele nostru, in timp ce Bush cauta ceva pe cer, dezvaluindu-ne mai apoi ca depistase pe undeva un curcubeu. Curcubeul de la capatul tunelului. Sub ploaie, Ciorbea plingea. Doua momente au mai fost de retinut, cum ar zice Cozminca. Primul se referea la juramintele d-lui Iliescu de a fi necrutator cu coruptia, de mureau coruptii de ris intre doua halbe. Al doilea, la solidaritatea de nedezlipit invocata de dl Bush, textual, in traducere, „romanii si americanii vor lupta sold linga sold“ impotriva terorismului. E, ca sa lupti in Kandahar cu soldul lipit e ca si cum ai avea un NATO format din siameze nedespartite la nastere. Ca shoulder inseamna umar, asta e cu totul alta chestie. Pe un cu totul alt plan, seamana cu ceea ce dl Mischie sarbatorea joi, dupa Praga, in spiciul local, cind lipise aderarea la NATO de Schimbarea la Fata, care, o spunea protopopul, se sarbatorise pe 6 august, cind lumea era la mare.

Finalul a apartinut televiziunilor. Mihai Radulescu (TVR): „Incheiem aici transmisiunea din Piata Revolutiei si dam legatura cu studiourile din Bucuresti“. Loredana Groza (Pro TV) cu pantaloni Kandahar si tricou NYPD: „Trandafir de Dorohoi / Sa ne iubim amindoi / Evribadi, mai… Ce-a fost verde s-a uscat / Ce-am iubit s-a scuturat / Evribadi, mai…“