Puscaria in Romania iti deschide noi perspective. Daca esti analfabet, te invata sa scrii si sa citesti, iar daca nu stii nici o meserie, te ajuta sa deprinzi una. Ce mai, puscaria in Romania te face om! 80 de detinuti de la Penitenciarul de Maxima Siguranta pot depune marturie in acest sens. Violatori, tilhari sau hoti, toti au ceva in comun: au fost nestiutori, iar inchisoarea i-a alfabetizat. De! S-au dus vremurile cind inchisorii ii spuneai bulau, mititica sau pirnaie. Acum, daca ai gresit fata de societate ajungi la un… centru de detinere.
Majoritatea elevilor din lumea aceasta asteapta vacanta cu sufletul la gura. Nu acelasi lucru se poate spune insa si despre cei 80 de invatacei de la Penitenciarul de Maxima Siguranta Craiova, pentru care vacanta inseamna ore in plus in celule, zile anoste, „necolorate“ de nimeni si nimic, asteptare chinuitoare. Pina saptamina trecuta, cele doua ore de cursuri pe zi ii mai scoteau din monotonie si ii mai inviorau. Acum nu le ramine decit sa astepte ziua de 19 august, cind o sa reinceapa cursurile. Dar pina atunci cit mai e…!
„Bine ca am ajuns la puscarie…“
„Ursii“, asa sint strigati intr-o inchisoare cei care nu stiu sa scrie si sa citeasca, iar Curte Petrica, de 27 de ani, era pina in urma cu citeva luni un astfel de „specimen“. Acum insa, omul este capabil sa citeasca pe ziar si sa-i scrie nevestei, lucru care il face sa se simta…liber. „Parca de cind stiu ceva carte, ma simt mai bine, mai liber. La inceput a fost greu, mai ales cu liniutele si cu bastonasele, pe urma a inceput sa-mi placa, iar acum zic: «bine ca am ajuns in puscarie ca sa invat si eu sa scriu si sa citesc!» Petrica este singurul dintre ai lui care stie sa scrie, iar acest lucru il face sa se simta un fel de „intelectualu’ neamului“. E mindru nevoie mare!
„Nu stiu cum am facut cinci clase!“
Radu Marian are 24 de ani si recunoaste ca la inceputul cursului nu i-a fost prea usor. Cele mai mari dificultati le-a avut cu litera „e“: „Nu reuseam sa fac codita aia de sus de la e mare de mina!“. Pina la urma, cu vointa, a reusit sa depaseasca… blocajul intelectual. In toiul marturisirii sale despre „cit de bine e sa stii carte“, Radu are revelatia propriei sale imposturi: „Domne, eu am absolvit cinci clase, cum insa, nu stiu! Pina sa vin aici, nu stiam nici sa ma semnez.“ Dintr-o data, el gaseste explicatia absolvirii celor cinci clase: „Pe timpul lui Ceausescu, invatatorii aveau serviciul asigurat in functie de numarul de elevi pe care ii aveau in clasa. Uite-asa ma treceau pe mine clasa fara sa stiu nimic.“
„Nevasta sa stie sa scrie si eu nu!“
Marian Demir are 28 de ani si s-a dus sa se scoleasca de ciuda ca sotia stie sa scrie. „Cind imi trimitea femeia o scrisoare, trebuia sa-i rog pe colegii de celula sa mi-o citeasca. La un moment dat, i-am spus sa nu imi mai scrie pentru a nu afla si altii necazurile si problemele noastre. Acum citesc singur scrisorile si pot sa-i scriu si eu. Imi era rusine pentru ca nevasta era mai desteapta decit mine“. Intre o cerere pentru dreptul la un pachet in plus si o declaratie ca accepta sa dea un interviu Gazetei de Sud, cei trei elevi (aproape eminenti) mai au timp sa transmita celor aflati in libertate: „Va scriu cu bucurie. Salutari din puscarie!“ semneaza Curte Petrica. Hai sa traiesti Petrica!
