Romanul „Pe culmile disperarii“ a scandalizat taranii din comuna
Comuna Stanesti a devenit probabil cea mai mediatizata in ultimele saptamini. Daca emisiunea „D’ale lui Mitica“ nu ar fi existat, ar fi trebuit inventata. Daca ar fi trait Caragiale acum, mai mult ca sigur s-ar fi inspirat din povestea care se petrece in comuna Stanesti. Initial, bibliotecara comunei, Ionela Gheorghitoaia, a fost obligata sa alerge prin sate dupa tarani, pentru a-i convinge sa citeasca. In urma cu aproape doua saptamini, i s-a desfacut contractul de munca pentru indisciplina. Taranii cred ca aceasta masura are alte cauze. Una dintre acestea ar fi fost faptul ca bibliotecara purta fusta scurta, mult mai scurta decit cea a nevestei primarului. Cert este ca in prezent comuna este scandalizata. Reclamatii peste reclamatii, procese peste procese, unii sint de partea primarului, altii se abtin, altii sint impotriva acestei masuri. Cazul pe care vi-l voi prezenta astazi este atit de complex si ciudat si imbraca atitea forme, incit mi se pare ca unul dintre cele mai dificile materiale pe care a trebuit sa le scriu de cind fac presa. Aceasta situatie tragicomica pare sa nu aiba nimic comun cu realitatea. Pare mai degraba o piesa de teatru. Are tot ce-i trebuie pentru a fi o piesa de succes: intriga, drama, comedie, disperare. De aceea spun ca e foarte greu sa redau in cuvinte aceste trairi si aspecte care l-ar fi lasat mut si pe regretatul Toma Caragiu. Raspunsurile la orice intrebare adresata persoanelor implicate in acest caz te fac knock-out. Pur si simplu te blocheaza pentru urmatoarea intrebare. Iata un astfel de exemplu. Ne-am adresat doamnei Floarea – nevasta primarului si contabila primariei – cu urmatoarea fraza: „Distinsa doamna, noi sintem de buna-credinta, iar parerea dumneavoastra conteaza pentru noi“. N-am apucat sa terminam tot ce aveam de spus, ca de la capatul celalalt al firului a inceput sa ne certe Floarea: „Hai, domne, nu ma mai lingusiti, ca ma apuca vomitatul si nu vreau sa vomit pe aici, prin birou“. Ce mai era s-o intrebam dupa o asemenea declaratie? Totusi, ne-am luat inima in dinti, ne-am tinut respiratia si am continuat cu alte intrebari. Pentru a intelege cit mai bine cum stau lucrurile, vom prezenta mai intii partea oficiala a acestei povesti.
Consiliul local a hotarit ca taranii sa-l citeasca pe Cioran
In urma cu aproximativ un an, Consiliul Local din comuna Stanesti a hotarit sa declanseze o campanie de culturalizare a taranilor din localitate. In consecinta, s-a hotarit ca bibliotecara Ionela Gheorghitoaia sa mearga prin satele care apartin comunei (noua la numar), pentru a-i convinge pe agricultori, crescatori de animale, sa citeasca. Despre aceasta idee am scris la vremea respectiva, desi, sincer vorbind, parea irealizabila si chiar hilara. Era putin probabil ca tusa Leana sa-l citeasca pe Cioran in timp ce ducea vacile la pascut. Si, daca totusi presupunind prin absurd ca asa s-ar fi intimplat, va dati seama ca la circiuma din sat, cind se stringeau seara taranii istoviti de munca, sa bea un toi de tuica, ar fi avut ca subiecte de discutie facerea lumii, idealismul. Parca imi si imaginez contrazicerile dintre badea Ion si badea Vasile. Scandalurile din comuna nu ar mai fi fost generate de retrocedarea pamintului, stabilirea mejdinilor, ci de conflictele de idei pornite de la marile contraziceri filozofice. Primarul Vasile Pirvulescu ii stabilise bibliotecarei si un program de lucru: in fiecare zi, de la 8.00 la 16.00, cu exceptia zilelor de luni si simbata, cind avea liber, iar duminica trebuia sa se deplaseze in satele Pirvulesti, Valari, Vaidei, Curpen, Alexeni, Stanesti, Obreja, Mazaroi, Calesti si Balan. Biata bibliotecara trebuia sa strabata zeci de kilometri in fiecare duminica, pe jos, ba chiar sa mai care si cite un sac de carti in spinare. In zadar a incercat Ionela Gheorghitoaia sa-i explice primarului ca nu are cum sa respecte acest program, ca nu rezista sa mearga atit pe jos, ca nu poate cara atita greutate, mai ales ca era vorba de carti cu greutate mare, ca de exemplu „Pe culmile disperarii“. Primarul, nu si nu. A tinut cu dintii de programul pe care l-a realizat. Asa s-a ajuns ca, prin dispozitia nr. 70, primarul comunei Stanesti impreuna cu consiliul local sa dispuna, incepind cu 1 aprilie, desfacerea contractului de munca al bibliotecarei, cu art.130 lit.i si e din Codul Muncii. Considerindu-se nedreptatita, fosta bibliotecara l-a dat in judecata pe primar, considerind ca programul impus nu este in conformitate cu legislatia muncii. De asemenea, pentru o prima abatere nu se impune desfacerea contractului de munca, ci avertisment, mustrare etc. Ramine de vazut ce va hotari instanta.
Gelozia Floricai l-a determinat pe Vasile s-o dea afara pe Ionela, fata popii
Ceea ce am scris mai sus este partea oficiala a scandalului care a facut ca localitatea Stanesti sa devina subiectul de dezbatere al multor ziare si posturi de televiziune. Nimeni nu stie exact care e adevarul. Satenii au insa propria versiune despre acest scandal. Unii cred ca „domne, primarul i-a cerut si el ceva, ca e buna rau fata popii, si ea n-a vrut sa-i dea si atunci el i-a facut program de dimineata pina noaptea, si duminica, ca s-o pedepseasca. De exemplu, eu i-am zis: «Da-i, fa, si lui ceva din cind in cind si traiesti ca boieroaica. Te duci o data pe saptamina la serviciu». Dar ea, a dracu’, n-a vrut. Am auzit ca o dadura astia afara. Acuma, asta e, daca s-a pus cu al mai mare“. Altii zic ca tot tambalaul a plecat de la lungimea fustei. Bibliotecara Ionela Gheorghitoaie purta fuste foarte scurte: „Domne, ea venea cu fuste cam scurte si mai arata si bine, ca are niste craci de nu se mai termina, si femeia primarului s-a enervat, a devenit geloasa pe ea si chiar s-au certat de mai multe ori. Adevarul e ca primarul nu misca in fata nevestii. Am auzit ca s-au certat atit de rau, ca Floarea, care e contabila la primarie, citeva zile nici nu s-a mai dus acasa, a stat numai in primarie, si cred ca e ceva adevarat, ca incepuse si ea sa poarte fuste din ce in ce mai scurte. Da’ cine stie? Pin’ la urma, Ionela asta a popii era fata buna. Poate ca primarul a vrut sa se razbune si pe tac-su, pe popa Gheorghitoaia, care inaintea lui a fost primar“.
„O sa va cada si urechile, nu numai telefonul de la urechi!“
Cum era si firesc, am incercat sa aflam parerile tuturor celor implicati. Dupa mai multe insistente, am reusit sa vorbim la telefon cu Floarea, nevasta primarului, care, auzind ca am fost prin comuna ei si ne-am interesat de unde a plecat scandalul, s-a pus cu morala pe noi, incit n-am mai avut timp nici sa-i spunem buna ziua. Am rugat-o sa nu ne mai certe si sa nu mai tipe la telefon, ca de emotie o sa ne pice receptorul din mina. „Sa va pice telefonul? O sa va pice si urechile, nu numai telefonul! Ce va bagati voi in scandaluri din astea? Ce va intereseaza pe voi daca nevasta primarului poarta fusta scurta sau lunga? Iote port, si? Care-i problema? Poate ca-ti e necaz ca nevasta dumitale poarta fusta mai scurta si nu indraznesti sa te iei de ea! Vino-ncoace, sa-ti arat eu ce fusta am!“ Am rugat-o sa ni-l dea la telefon si pe domnul primar, pentru a afla si parerea dumnealui. Raspunsul a venit prompt: „Ce primar? Primarul nu sta de vorba cu tine! Primarul e in sat sa astupe gropile, sa nu cada prostii in ele! Eu n-am ce sa va spun. Eu nu sint geloasa pe nimeni. Eu tin la barbatul meu. Eu sint o femeie buna. Ce sa va fac, daca el a avut norocul asta, sa aiba o femeie buna. Probabil ca dumneata n-ai avut noroc de o femeie ca lumea si te oftici!“ Bibliotecara Ionela Gheorghitoaia a spus: „Domne, m-a hartuit tot timpul! Mi-a facut un program pe care nu aveam cum sa-l respect. Mi-era imposibil. Cum sa ma duc eu la nu stiu cine si sa-l conving sa citeasca nu stiu ce scriitor. Imi dadeau oamenii cu cartile in cap. Dar nu de aici a plecat scandalul. Primarul a vrut sa se razbune pe tata pe vremea cind a fost primar. Si apoi a incercat tot, ca sa ma poata infunda. Sint si alte motive, dar nu vreau sa fac referire la ele. Poate va dati dumneavoastra seama. Ginditi-va ca eu sint o fata cuminte, sint domnisoara si, de bine – de rau, mai arat si cum arat.
M-au acuzat de multe, inclusiv de imoralitate. Au mers pina acolo incit m-au acuzat ca port fuste scurte. Este adevarat ca mai port si fusta scurta, dar ce-i rau in asta? Ce treaba are primarul cu lungimea fustei mele?“
P.S. Asteptam ca dumneavoastra, cititorii Gazetei de Sud, sa ne scrieti si sa incercati sa raspundeti la aceasta intrebare. Cea mai reusita scrisoare va fi premiata. Sa nu va ginditi cumva ca premiul ar putea consta in carti sau fuste scurte.
