Drumurile umblate ale luptei impotriva coruptiei

Presedintele Ion Iliescu a diagnosticat, in aceasta saptamina, lupta impotriva coruptiei ca suferind de „disparitate“ si necorelare, le-a aratat celor responsabili caile prin care „bolnavul“ s-ar putea vindeca si ne-a lasat cu speranta ca indrumarile sale vor face, intr-un viitor neprecizat, ca retetele sa aiba efectul scontat. Aprecierea usor pleonastica a intiiului om al statului (disparitate, ca si necorelare inseamna „lipsa de legatura, de armonie, de potrivire intre elemente“) are, in esenta sa, mult adevar. Probabil Ion Iliescu stie ceea ce toata lumea constientizeaza de cind exista democratie in Romania: coruptia si efectele sale fac parte din viata noastra ca laptele si piinea, iar armele folosite impotriva sa si comenzile de la „statul major“ au fost utilizate, de multe ori, pentru reglari de conturi meschine si nu pentru scopurile carora le erau destinate. Presedintele ne-a aratat, mai intii, cararea legislativa. De citiva ani se tot fac propuneri pentru modificarea Legii 115/1996 privitoare la declararea averilor demnitarilor, magistratilor, functionarilor publici si a unor persoane cu functii de conducere, in sensul eliminarii confidentialitatii declaratiilor de avere. Guvernul a elaborat, la inceputul anului, un proiect de modificare a legii in acest sens, care se afla acum printre actele normative primite la secretariatul Senatului. Opozitia a venit cu propunerile sale: Partidul Democrat vrea, prin proiectul de lege privind prevenirea si sanctionarea coruptiei in viata publica, sa infiinteze o comisie de etica si conduita pentru supravegherea averilor tuturor persoanelor publice, iar PRM a promovat un proiect de lege privind declaratiile de avere si controlul veridicitatii acestora. Indiferent de paternitatea initiativelor legislative (aici, subiectul anticoruptie va inspira intotdeauna o larga oferta), prevederile din aceste acte normative sint atit de detaliate in expunerea a ceea ce inseamna „avere“ si ating o categorie atit de larga de persoane publice, incit te intrebi daca sint realiste, daca vor fi vreodata aplicate in litera si spiritul lor, daca nu cumva la alcatuirea lor au contribuit ceva apasari de constiinta ale parlamentarilor – care au calculat la fix o grila care sa le permita sa arate bietului alegator o fata decenta – sau daca nu cumva mecanismele societatii sint in moarte clinica din pricina coruptiei. Daca noua fata a Legii 115, asa cum va fi ajustata de masina de vot parlamentara, este inca lung prilej de discutii, Ordonanta de Urgenta 5/2002 exista, se aplica, are efecte si vrea sa rezolve problema incompatibilitatilor de functii la alesii locali si familiile lor. Guvernul a ales aceasta cale ingrijorat de tupeul diversilor potentati locali, care ii zdruncina linistea politica, avind in spate suportul material al unor averi personale considerabile. Ce s-a ales din aplicarea acestei ordonante ne-a spus seful guvernului, la jumatatea lunii februarie: din functia de ales local au demisionat 24 de persoane, din functiile detinute la societatile comerciale- 88 si 11 au reziliat contractele comerciale incheiate cu autoritatile administratiei publice locale. La o mare primarie din tara, Cluj Napoca, a avut loc o razmerita: pur si simplu, alesii nu au vrut sa se supuna controalelor. „Centrul“ a clamat dimensiunile colosale ale „caracatitelor“ mafiote locale si a sperat ca prin aceasta masura le va taia tentaculele. Dupa acest bilant modest, te intrebi daca nucleul raului este aiurea prin tara sau sa intri in dilema: cum este mai bine sa faci curatenie, de jos in sus sau de sus in jos. Presedintele ne-a mai aratat cararea structurilor. Oferta de structuri este la fel de bogata ca si aceea legislativa. Romanii nu au dus niciodata lipsa de legislatie stufoasa, de planuri, de strategii, bilanturi sau de departamente, comitete, comisii, brigazi care se calca pe picioare (curata disparitate, vorba presedintelui). In timp, s-a insistat foarte mult pe coordonare de la centru, mecanismele greoaie ingropindu-te prin nesfirsite sedinte de analiza, care faceau bine la imagine, in detrimentul coordonarii flexibile, inspirate si a actiunii rapide, desi mai putin spectaculoase. Poate ca acest mod de lucru va fi impus de anuntatul Parchet National Anticoruptie. Din defunctul CNAICCO a avut de cistigat mai mult folclorul de Bucuresti decit imaginea Romaniei, dupa cum un alt cistigat al bancurilor si admiratiei secrete a convivilor de la teresele cu bere a fost un „fost“ al guvernului in functiune: Ovidiu Grecea. Ce i s-a intimplat fostului sef al Departamntului de Control al guvernului este simptomatic: cit a fost in functie, ne-a surprins cu faimoasele lui controale la casele mari si tabu, mai abitir ca in „Mani puliti“ si totul a functionat pina intr-o zi, cind, pe neasteptate, Grecea demisioneaza invocind niste motivatii diplomatico-sportive care nu au inselat pe nimeni. Cu constiinta impacata, a fost trimis intr-un loc iubit de Dumnezeu si de corupti: Rio de Janeiro. In sfirsit, sustinator al tehnologiilor avansate, Ion Iliescu ne-a aratat cararea electronica sau, daca oamenii nu pot dovedi coruptia, atunci sa apelam, ca in povestile lui Isaac Asimov, la computere. Macar aici am inceput bine. Cu sistemul pentru achizitii publice prin intermediul mijloacelor electronice. „Faptul ca acest sistem pare sa aiba succes este dovedit de numarul mare de hackeri care au incercat sa il sparga“, spune premierul. Introducerea sistemului e-procurement o datoram unei directive a Uniunii Europene, deci obligatiei de armonizare cu prevederile acquis-ului comunitar. Obligatia de a ne salva obrazul de europeni s-a dovedit a fi unul dintre cei mai eficienti „combustibili“ care au mai urnit motorul luptei anticoruptie. Adevarul este ca si vocile care s-au mirat de dimensiunea coruptiei si au cerut sa se intreprinda ceva au fost la unison: Banca Mondiala, ambasadorul american la Bucuresti, Transparency International, Comisia Europeana, comunitatea de afaceri straina. „Romania ocupa locul 69, din 91 de state, in clasamentul coruptiei. Inaintea Romaniei se situeaza, ca tari percepute mai putin corupte, Ghana, Senegal, Zimbabwe, Republica Moldova“ (Transparency International). „Autoritatile vamale, sistemul juridic, FPS-ul, parlamentul, sistemul de sanatate sint cele mai corupte“ (Studiu realizat de Banca Mondiala privind administratia si coruptia in Romania). „Campania anticoruptie a fost lansata recent si abia acum incep sa se vada unele rezultate, dar este foarte important ca autoritatile romane sa demonstreze in continuare ca intentioneaza sa respecte obiectivele stabilite“ (Jonathan Scheele, seful Delegatiei Comisiei Europene la Bucuresti). „Schimbarea periodica si fara avertizare a legislatiei sau coruptia sint chestiuni care afecteaza climatul de afaceri“ (ambasadorul Michael Guest). Practic, autoritatile romane au inceput sa fie intrebate mai putin despre performantele economice si mai mult despre cum inteleg sa rezolve problema coruptiei. Si asta se intimpla nu numai cind strainii vin la Bucuresti, ci si atunci cind oficialitatile noastre merg in diverse capitale, tirind – fara voie, penibil – tinicheaua acestei metehne. Chiar daca toate acestea ar functiona, este o iluzie sa spui ca miine va disparea coruptia – „mare“ sau „mica“. Pina la urma, acest fenomen face parte din democratie. Dar tot democratice sint si instrumentele care o tin in friu sau o fac sa dispara. Totul este sa existe vointa reala pentru ca acestea sa functioneze.