Constitutia Romaniei, Articolul 33
Dreptul la ocrotirea sanatatii
(1) Dreptul la ocrotirea sanatatii este garantat.
(2) Statul este obligat sa ia masuri pentru asigurarea igienei si a sanatatii publice.
(3) Organizarea asistentei medicale si a sistemului de asigurari sociale pentru boala, accidente, maternitate si recuperare, controlul exercitarii profesiilor medicale si a activitatilor paramedicale, precum si alte masuri de protectie a sanatatii fizice si mentale a persoanei se stabilesc potrivit legii.
Unitati spitalicesti mamut unde dotarile au ramas aceleasi de zeci de ani, aparatura medicala care in Occident se mai gaseste doar in muzee, medici nevoiti sa-si aduca de acasa instrumentatia medicala pentru a deservi bolnavii conform juramintului pe care l-au facut la terminarea facultatii, pacienti care vin la doctor cu pansamentele si medicamentele de acasa, bani frumosi platiti din salarii pentru asigurarile de sanatate si sute de datorii care se adincesc de la o zi la alta. Asa poate fi descris pe scurt sistemul sanitar din Romania, sistemul sanitar al unei tari in care dreptul la ocrotirea sanatatii este garantat prin Constitutie.
Nu este vorba de o criza de moment, ci de o situatie care treneaza de mai multi ani, situatie pe care unii o numesc reforma si care este mai degraba un experiment „medical“ menit sa testeze rezistenta bietului roman care are ghinionul sa fie vreodata…pacient.
S-au schimbat guvernari, s-au schimbat sisteme, s-au schimbat legi, insa, pe ansamblu, problemele din sistemul sanitar romanesc au ramas aceleasi; nu sint bani, nu sint dotari, nu sint medicamente. Un lucru pe care il stim cu totii, un lucru pe care ni l-au spus pina si strainii.
Solutii? Se elaboreaza strategii, se emit proiecte, se construiesc programe de relansare… Pe scurt, se experimenteaza!
Joi seara, in cadrul emisiunii „Craiova in direct“, transmisa la Radio Sud, directorii a trei dintre cele patru institutii care „guverneaza“ sistemul sanitar doljean au incercat sa raspunda unei intrebari care sta de ani buni pe buzele tuturor: de ce functioneaza prost sistemul sanitar din Romania si ce solutii exista pentru imbunatatirea actului medical? In studiou s-au aflat Constantin Ecobici, directorul Directiei de Sanatate Publica (DSP) Dolj, Elena Dumitrascu, directoarea Casei Judetene a Asigurarilor de Sanatate (CJAS), si Doru Dobrescu, presedintele Colegiului Medicilor (CM). S-a spus ca banii acordati de stat pentru spitale nu ajung, ca autofinantarea nu prea exista si in aceste conditii sistemul sanitar nu poate evolua. Concluzia trasa a fost simpla: Romania nu este pregatita pentru Sistemul Asigurarilor de Sanatate!
Spitalele doljene – cu datorii de miliarde
In mod normal, atunci cind te adresezi unui medic o faci cu speranta in suflet, speranta ca acel om in halat alb te va mintui de suferinta, ca-ti va lua durerea cu mina. Cind intri intr-unul dintre spitalele craiovene, o faci insa cu o stringere de inima. Si cum sa nu te indoiesti de calitatea actului medical atunci cind vezi conditiile in care se desfasoara; mobilier vechi, paturi obosite prin care au trecut mii de bolnavi, grupuri sanitare insalubre, pereti coscoviti, geamuri sparte, asternuturi tocate de prea multa folosire!
De reparatii capitale, renovari si achizitionare de mobilier nu poate fi vorba atunci cind ai datorii de miliarde pe care nu poti sa le platesti, oricit te-ai stradui.
Dupa ce CJAS si-a achitat in intregime obligatiile catre spitalele din judet, acestea au ramas cu o datorie catre furnizori de aproximativ 167 de miliarde de lei. Conform legislatiei in vigoare, managerii institutiilor ar trebui sa achite banii respectivi, din surse proprii, care nu exista. CJAS nu deconteaza decit serviciile medicale conform unor norme stabilite la inceputul fiecarui an. Aceste norme nu pot fi modificate nici macar de rata inflatiei. Constantin Ecobici si Doru Dobrescu sint de parere ca datoriile foarte mari ale spitalelor sint cauzate de diferenta dintre valoarea reala a serviciilor medicale si cea decontata. „Valoarea decontata a unei zile de spitalizare este de aproximativ 400.000 de lei, in timp ce valoarea reala calculata de noi se ridica la aproximativ 760.000 de lei. Se vorbeste despre un management deficitar in toate spitalele din Romania sau de o diferenta intre valoarea decontata si cea reala. Este greu de crezut ca in toate spitalele din tara sa fie vorba de un management defectuos! Adevarul s-ar putea sa fie undeva la mijloc“, spune Constantin Ecobici. Doru Dobrescu afirma ca normele sint facute „intr-un mod nerealist care va face ca datoriile sa creasca“.
Autofinantarea, salvarea spitalelor
Daca banii dati de stat pentru sanatate sint fixati la inceputul anului, iar acestia nu ajung pentru o buna functionare a unitatilor respective, solutia ar fi ca managerii sa gaseasca surse extrabugetare care sa le permita sa evolueze. Cine insa baga bani in sanatate? Elena Dumitrascu sustine ca solutia este ca spitalele sa-si gaseasca alte surse de finantare, opinie pe care o au si guvernantii. La nivelul judetului Dolj, pina in prezent, sursele extrabugetare au insemnat citeva sponsorizari a caror valoare nu a reusit sa aduca spitalele pe linia de plutire. Constantin Ecobici considera ca implicarea comunitatii in sistemul sanitar ar fi benefica. Concret, in cazul in care consiliile locale ar acorda fonduri de la buget pentru reparatia spitalelor, pentru achizitionarea de aparatura, situatia s-ar schimba. „Pina acum, contributia consiliilor locale a fost de 0%. Nu exista rea-intentie, dar in bugetele locale nu exista o suma de bani prevazuta pentru sanatate“!
Dupa preluarea scolilor, a handicapatilor si, mai nou, dupa obligativitatea asigurarii venitului minim garantat pentru bugetele locale ar fi greu sa gaseasca bani pentru sanatate. Cine ar plati acesti bani? Omul de rind, contribuabilul platitor de impozite, platitor de asigurari de sanatate!
De vina este sistemul!
In conditiile actuale, pacientii platitori de CAS se pling ca, desi dau bani pentru sanatate, nu li se asigura asistenta medicala de calitate, medicii se pling ca salarizarea este proasta, iar conditiile in care lucreaza sint improprii, directorii spitalelor se pling ca nu pot face fata datoriilor. Atunci este oare bine sa promovam sistemul asigurarilor de sanatate?
Constantin Ecobici sustine ca, daca la aplicarea acestei legi situatia spitalelor ar fi fost mai buna, acum sistemul sanitar ar functiona mult mai bine: „Probabil sint probleme care pot sa apara acolo unde se face trecerea intre doua sisteme. Eu spun ca, daca spitalele ar fi fost organizate bine la aplicarea Legii privind asigurarile de sanatate, atunci acestea probabil s-ar fi incadrat in sumele din norme si nu ar mai fi existat atitea datorii. Acum exista framintare la cel mai inalt nivel si din framintarea asta nu poate sa nu iasa ceva bun“.
Doru Dobrescu afirma ca de vina pentru situatia care domneste in sistemul sanitar este legislatia: „De vina pentru situatia actuala este in primul rind sistemul. CAS nu poate sa faca mai mult decit ii permite CNAS, iar CNAS, decit ii permite legea. Problemele sint de ordin conceptual, acolo sus. Nimeni nu spune ca Ministerul de Finante a vaduvit CNAS de noua miliarde de lei, bani din care s-ar fi putut face multe lucruri. In modul cel mai hotarit va spun ca nu era oportuna introducerea sistemului asigurarilor de sanatate in Romania. Medicii sint chinuiti, directiile sint chinuite, CAS este chinuita, pacientii sa nu mai vorbim!“
Guvernul cauta solutii pentru „eficientizarea“ sistemului sanitar. Cine va acoperi insa gaurile financiare din sanatate? Probabil, pacientul, platitor de asigurari de sanatate!
