În România, salariul este taxat de către stat cu 45,5%, în timp ce angajatul primeşte în mână doar 54,5% din adevăratul lui venit salarial. Mai plătim la stat indirect TVA şi accize, atunci când cumpărăm produse şi servicii. GdS vă prezintă unde se situează România în rândul ţărilor din Europa când vine vorba despre contribuţii sociale.
Ştim cu toţii că, din salariul de încadrare al unui angajat, statul se alege cu o cotă parte destul de importantă. Dar dacă din veniturile salariale nete, care ne rămân în mână lună de lună, mai scădem şi taxele şi impozitele indirecte pe care le plătim statului atunci când cumpărăm produse şi servicii, aflăm că veniturile noastre nete sunt şi mai mici, iar ale statului sunt, evident, mult mai mari. Nu ar fi nici o problemă să plătim la stat, aşa cum fac angajaţii din alte state europene, dacă am şti că impozitele, contribuţiile şi taxele plătite de noi ar fi echitabile şi s-ar întoarce în mod corect către plătitor (către oameni) prin servicii de calitate din partea statului. Un studiu realizat de cei de la www.riscograma.ro arată, la un salariu mediu, cu cât rămâne omul în buzunar, după ce dă tot ce se poate către stat. Contribuţiile sociale şi impozitul pe venit deţin cele mai mari cote în venitul salarial al unei persoane. Potrivit celor de la riscograma.ro, la un salariu mediu brut de 2.100 de lei, de exemplu, omul pleacă acasă cu 1.500 de lei net, reprezentând 54,5% din venituri. Restul de 45,5% reprezintă contribuţii. În total, firma plăteşte către salariat şi către stat 2.700 de lei, pentru un singur salariat al cărui salariu de bază este de 2.100 de lei. Din cei 1.500 de lei care reprezintă salariul net, omul plăteşte accize la combustibili, tutun, alcool, plus taxa pe valoarea adăugată (TVA) la produsele şi serviciile pe care le cumpără. Deci taxe indirecte care ajung tot în vistieria statului, din buzunarul unui simplu angajat. Scăzând doar accizele şi TVA-ul, omului luat ca exemplu îi mai rămân vreo 950 de lei în buzunar, potrivit calculelor celor de la riscograma.ro. Astfel că, din venitul lunar al unui singur om, statul a încasat două treimi, iar salariatului i-a rămas doar o treime din venitul său. Un calcul similar la un venit de 1.000 de euro pe lună: angajatul încasează 545 de euro, din care se scad taxele indirecte de aproximativ 200 de euro, şi tot cu o treime rămâne omul.
Cât plătesc angajaţii din alte ţări
Contribuţiile sociale în România sunt mult mai mari decât cele percepute oamenilor muncii în alte ţări din Europa. Un studiu publicat de www.consultingreview.ro arată că, la nivelul anului 2010, România era mai sus de jumătatea clasamentului ţărilor, în funcţie de contribuţiile sociale mari plătite statelor de către oameni şi firme. Un angajat din România cotizează la stat 16,5% din salariu. Mai mult decât România încasau de la angajat, la nivelul lui 2010, state precum Austria (17,65%), Franţa (între 21,6-26,5%, direct proporţional cu veniturile), Germania (21%), Grecia (15-19,4%), Olanda (14,5-32,4%), Polonia (18,71%), Slovenia (37,6%). Cele mai mici contribuţii le încasau de la angajaţi ţări ca Estonia, Finlanda (fiecare cu 3% din veniturile salariatului), Cipru (6%), Spania (6,35%), Suedia (6,55%), Letonia (9%), Lituania şi Malta (10% fiecare), Portugalia (11%), Marea Britanie (12%). Danemarca încasează o cotă fixă de 74,55 coroane daneze pe lună de la fiecare salariat.
Angajatorii, protejaţi în alte ţări
În România, contribuţia angajatorului la stat este de 28,75%. Mai mult decât statul român încasează Belgia de la angajatori (30,08-40,62%), Cehia (56,5%), Franţa (43,15-60,45%) şi Italia (38,29-42,97%), potrivit calculelor celor de la consultingreview.ro. Dar există multe state unde povara pe angajator, în special pe firme, este mult mai mică decât în România. Cele mai mici contribuţii se plătesc de către firmele din „paradisurile fiscale“, dar şi de alte state: Irlanda (4%), Cipru (16%), Malta (10%), Marea Britanie (12,8%), Olanda (22,7%), Bulgaria (18,7%). De asemenea, totalul contribuţiilor (angajat plus angajator) reprezintă un procent important plătit în România faţă de alte state europene. Dacă la noi statul reţine 45,5% dintr-un salariu atât de la salariat, cât şi de la firma care îl are ca angajat pe acesta, în Europa doar câteva ţări depăşesc acest procent total, dintre care amintim: Cehia (75%), Franţa (64,75%-86,95%), Slovenia (62,55%), Ungaria (47%), Belgia (46,15-53,69%), Italia (47,18-52,16%). Cele mai multe state europene încasează de la angajaţi şi angajatori, în total, mai puţin decât România: Malta (20%), Irlanda (16,75%), Marea Britanie (24,8%), Bulgaria (31,7%), Portugalia (34,75%), Spania (37,94-44,56%), Estonia (36,5%), Finlanda (30%), Austria (40,5%), Germania (42%). La data la care a fost efectuat studiul, 22 dintre statele europene practicau impozitarea progresivă, fapt ce explică marje ale procentelor din salarii care se plătesc drept contribuţii. În multe ţări europene, stabilitatea fiscală este literă de lege.
Contribuţii sociale în România*
CAS (pensii): 20,8% angajator + 10,5% angajat, adică 31,3% din „salariul brut“, adică 24,3% din cheltuiala cu salariile.
Sănătate: 5,2% angajator + 5,5% angajat, adică 10,7% din „salariul brut“, adică 8,3% din cheltuiala cu salariile.
Șomaj: 0,5% angajator + 0,5% angajat, adică 1% din „salariul brut“, adică 0,8% din cheltuiala cu salariile.
Concedii medicale (0,85%) + Comision ITM (0,75%) + Fond de risc și accidente (0,4%) + Fond creanțe salariale (0,25%) = 2,25% din „salariul brut“, adică ceva mai mult de 1,7% din cheltuiala cu salariile.
*Sursa: www.riscograma.ro
