Ce învaţă elevii în unităţile de învăţământ doljene, cât de bine se specializează, sunt căutate sau nu domeniile studiate pe piaţa muncii sunt doar câteva dintre întrebările la care vom încerca să găsim răspunsuri. În judeţul Dolj există 33 de unităţi de învăţământ orientate pe calificarea absolvenţilor.
Dintr-un raport al Inspectoratului Şcolar Judeţean (ISJ) Dolj privind situaţia învăţământului profesional şi tehnic în anul 2010-2011 reiese că în judeţul nostru există 29 de grupuri şcolare şi patru şcoli de arte şi meserii. Pe lângă unităţile de învăţământ de stat menţionate, mai funcţionează şi unităţi particulare: Grupul Şcolar „Spiru Haret“ Craiova, cinci şcoli postliceale, din care trei sunt acreditate şi două cu autorizaţie provizorie. „Dintre specializările /calificările realizate cu prioritate, am putea menţiona: comerciant-vânzător, frizer-coafor, manichiurist-pedichiurist, mecanic auto, asistent medical generalist, tehnician transporturi, tehnician mecatronist, tehnician în agricultură, de telecomunicaţii, în instalaţii electrice, tehnician proiectant CAD, tehnician în activităţi economice, în administraţie, în turism, tehnician în gastronomie, organizator banqueting. Fiecare unitate de învăţământ a încheiat parteneriate cu agenţi economici sau cu spitale, cu Agenţia de Mediu etc.“, a precizat Alexandrina Maria Năstase, inspector general adjunct la ISJ Dolj.
De exemplu, Colegiul Tehnic de Arte şi Meserii „Constantin Brâncuşi“ are 16 contracte şi parteneriate încheiate cu Direcţia Regională de Poştă Craiova, Agenţia de Protecţia Mediului Craiova, SC Steldico Serv. Com SRL, SC Vivien SRL, SC Microcomputer Service, SC Mapamond SRL, SC Autofresh Rosi SRL, SC Ada Electric SRL, SC Class Design SRL etc., având astfel posibilitatea să ofere elevilor stagii de practică în următoarele domenii: tehnician aparate electromedicale, tehnician echipamente biomedicale, lucrător în comerţ, tehnician în turism etc.
SAM-urile, transformate în licee tehnologice
Încă din 2009, potrivit planului, în cifrele de şcolarizare de la nivel naţional aprobate deja în hotărâre de guvern, şcolile de arte şi meserii nu se mai regăsesc. Cu alte cuvinte, treptat, vor intra în lichidare. Consecinţa este destul de gravă. Elevii nu vor mai ieşi cu calificări în vreo meserie după zece clase, ci abia după învăţământul obligatoriu (de zece clase) vor decide ce vor să facă în viitor. „Au rămas deocamdată cu denumirea de şcoli de arte şi meserii, încă nu li s-a schimbat titulatura în licee tehnologice. Vor funcţiona astfel doar cu ciclu inferior al liceului la Daneţi, Valea Stanciului, Argetoaia şi Şcoala de Arte şi Meserii Craiova din cadrul Penitenciarului pentru Minori şi Tineri. Din punctul nostru de vedere, nimeni nu va fi afectat. Singura problemă însă este că şcolile nu sunt acreditate pentru nivelul trei şi nici nu au depus documentaţia pentru acreditare, astfel încât elevii nu vor primi, de exemplu, diplome de tehnicieni. Cei care însă vor vrea să continue studiile pentru a se califica într-o anume meserie o pot face la alte unităţi de învăţământ. Oricum, în clasa a IX-a, un elev nu este convins de meseria pe care vrea să o urmeze, astfel că după finalizarea clasei a X-a se poate reorienta profesional, dând anumite diferenţe şi continuându-şi astfel studiile“, a precizat Cornelia Neacşu, inspector şcolar discipline tehnice la ISJ Dolj. Cei de la Valea Stanciului îşi pot continua studiile la Segarcea, cei din Argetoaia – la Filiaşi, iar cei din Daneţi – la Amărăştii de Jos.
Mulţi elevi vor rămâne doar cu 10 clase din lipsa banilor
Potrivit specialiştilor în formarea profesională a elevilor, această schimbare este benefică pentru că tinerii vor avea parte de cursuri de specialitate mai bune, la nivel de liceu, şi vor putea primi certificate de calificare superioare celor pe care le obţineau după terminarea unei şcoli de arte şi meserii. Pe de altă parte însă, continuarea studiilor presupune costuri suplimentare. De obicei, opţiunea absolvenţilor de generală atunci când aleg un grup şcolar sau liceu este motivată în primul rând de situaţia financiară a părinţilor, care nu-şi permit să-i întreţină în licee aflate la distanţe mari faţă de domiciliul lor, ceea ce ar presupune o navetă, plata cazării în cămine, plus alte cheltuieli de acest gen. În al doilea rând, elevii alegeau să urmeze cursurile unei SAM pentru că învăţau o meserie într-un timp mai scurt, ceea ce le facilita accesul pe piaţa muncii după absolvire. Pe de altă parte însă, multe şcoli de arte şi meserii din ţară aveau ca hibă în multe locuri chiar resursa umană slabă, dotările precare sau lipsa agenţilor economici. Rămâne de văzut însă ce se va întâmpla cu elevii care nu vor intra la liceu sau care nu au bani să urmeze studiile la un liceu chiar din apropierea comunei sau a satului în care s-au născut. Învăţământul obligatoriu rămâne de zece clase, astfel încât elevii care nu intră la liceu vor fi şcolarizaţi în cursul secundar inferior. Diferenţa este că orele vor fi mai curând de cultură generală, iar elevii nu vor mai ieşi cu o specializare, dar vor face şi ore de educaţie tehnologică, tot la ei în sat.
