După 36 de ani de activitate în slujba elevului, după ce a scos numeroşi olimpici la concursurile judeţene, naţionale şi internaţionale, profesoara Iuliana Coravu, de la Colegiul Naţional „Carol I“, se retrage în această vară din activitate.
Povestea de viaţă a profesoarei Iuliana Coravu este extrem de frumoasă. S-a născut într-o familie de oameni modeşti. Tatăl său a urmat Şcoala de Maiştri, însă condiţiile materiale din acele vremuri nu i-au permis să-şi continue studiile. Mama casnică şi-a dedicat întreaga viaţă familiei.
„Tatăl meu a murit în urmă cu 25 de ani, lăsând-o singură pe mama cu trei copii. Este emoţionant să vezi după atâţia ani oameni trecând pe lângă crucea tatălui meu care îşi amintesc de activitatea acestuia la CFR… Am primit o educaţie de excepţie în sânul familiei, tatăl insistând foarte mult să învăţăm, să urmăm neapărat o facultate. Apoi educaţia primită la Şcoala nr. 2 din Craiova a contribuit foarte mult la deciziile noastre viitoare. Fratele meu este profesor de matematică, iar sora mea – lector la Facultatea de Fizică“, a povestit Iuliana Coravu. Privind în urmă, amintindu-şi cu lacrimi în ochi de perioada de început, profesoara aflată în prag de pensionare nu a uitat nici o clipă de profesorii săi, oameni-modele care au contribuit esenţial la formarea viitoarei profesoare: Maria Roşcoveanu, Virgil Schneider, Luis Funar, Liliana Niculescu, Mugurel Barcău.
La 23 de ani a primit propunerea să fie dascăl în CN „Carol I“
A urmat împreună cu alţi colegi de liceu Facultatea de Matematică din Craiova, pe care a absolvit-o în 1974 ca şefă de promoţie. Cu o medie aproape maximă a fost repartizată la Liceul Agricol din Craiova, actualul Colegiu „Constantin Brâncuşi“. După numai un trimestru, fostul director al Colegiului Naţional „Carol I“, Nicolae Andrei, a solicitat-o pe Iuliana Coravu ca dascăl în această unitate de învăţământ. De atunci, de peste 35 de ani, Iuliana Coravu a fost zi de zi alături de generaţii de elevi. „Aveam doar 23 de ani când am păşit în prima mea clasă, a XII-a, cu specializare fizică, în faţa a aproximativ 40 de elevi. Emoţionant însă era momentul în care păşeam în cancelarie unde îmi întâlneam foştii dascăli, care îmi deveniseră colegi. Munceam şi îmi dedicam tot timpul elevilor mei, mi-era teamă să nu-mi dezamăgesc dascălii, oameni care avuseseră încredere în mine“, a adăugat Iuliana Coravu. A muncit mult, nu a intrat niciodată la ore fără ca în prealabil să-şi pregătească schiţe de lecţii, probleme pentru toate nivelurile din clasă. A lucrat separat în toţi aceşti ani cu elevii la clasă, apoi, după orele de curs, cu elevii înscrişi la olimpiade. Le-a oferit copiilor pasionaţi de matematică posibilitatea să lucreze individual, să se autoevalueze. Primele rezultate deosebite la olimpiadele naţionale le-a avut în anul 1980, iar la internaţionale, în 1986, cu elevul Mihai Aniţescu, primul olimpic la Varşovia. Relaţia strânsă dintre profesoară şi elevii săi nu s-a rezumat doar la anii de şcoală. Păstrează legătura cu toţi foştii elevi care au reuşit performanţe deosebite, tineri stabiliţi astăzi în toate colţurile lumii şi care, de câte ori se întorc în ţară, îi mulţumesc pedagogului care i-a instruit.
„Ca dascăl, trebuie să îţi faci meseria din suflet! Dacă nu ai dispoziţie sufletească să dăruieşti, nu vei primi nimic… Dincolo de toată munca, satisfacţia cea mai mare a unui dascăl sunt rezultatele elevilor săi. Unul dintre cele mai emoţionante momente din viaţa mea, rămas în suflet, a fost atunci când am primit cadou de la fostul meu elev, olimpic cu cinci medalii internaţionale, Mihai Aniţescu, două dintre lucrările lui punctate cu notă maximă. A ţinut neapărat să mi le ofere mie, ca gest de recunoştinţă, preferând să nu le păstreze în arhiva personală. Apoi, fiecare felicitare din partea celor care mi-au fost elevi, fiecare mesaj sau reîntâlnire mi-a umplut sufletul de emoţie şi bucurie! Am fost în toţi aceşti ani şi diriginte, şansă care mi-a oferit ocazia să devin un profesor complet“, a adăugat profesoara de matematică. Al doilea olimpic internaţional al Iulianei Coravu este Florin Spânu, care a studiat matematica la Harvard şi care este stabilit în America. Pe lista copiilor de excepţie care au obţinut rezultate internaţionale la matematică este şi Victor Pădureanu (în ciclul gimnazial a fost instruit de profesorul Ion Rotaru, a obţinut două medalii internaţionale la Balcaniadă, iar din clasa a IX-a şi până în a XII-a a fost pregătit de Iuliana Coravu, fiind recompensat cu trei medalii internaţionale). Şi fosta elevă a profesoarei Coravu, Corina Tarniţă, a rămas în sufletul acesteia, între cele două legându-se o legătură strânsă, de prietenie şi încredere.
„Şi Corina Tarniţă ne-a impresionat până la lacrimi. După lucrarea ei de doctorat de la Harvard a făcut câte o copie atât pentru mine, cât şi pentru Nicolae Tălău, profesorul ei de matematică din gimnaziu. A amintit despre noi în introducerea lucrării, fapt ce ne-a lăsat fără cuvinte. Asta este satisfacţia că am fost profesor!“, a spus Iuliana Coravu.
După o carieră de succes, se retrage pentru a avea grijă de mamă şi nepoţică
În 36 de ani de activitate didactică în Colegiul Naţional „Carol I“, Iuliana Coravu a fost şefa catedrei de matematică din liceu, împreună cu colegii săi tipărind număr de număr revista liceului, dar publicând şi culegeri de probleme rezolvate în Gazeta matematică. Pleacă din învăţământ cu capul sus, cu bucuria că a reuşit să aibă o carieră de succes şi să contribuie la formarea unor copii de excepţie. Are un singur fiu, Radu, care a urmat Facultatea de Calculatoare şi a obţinut o bursă în Germania, o noră deosebită, o nepoţică de numai zece luni şi un soţ de excepţie, care a susţinut-o în toţi aceşti ani. Este fericită că o are alături şi pe mama sa, femeia care şi-a dedicat viaţa copiilor.
„Dacă nu aş fi avut şansa să fiu profesor în Colegiul Naţional «Carol I», unde s-a pus accentul pe performanţă şi multă seriozitate, nu cred că aş fi avut atâtea satisfacţii profesionale! Dintre cele 51 de premii internaţionale obţinute de elevii acestei şcoli de elită, 29 sunt la matematică!“, a concluzionat Iuliana Coravu.
„Ca dascăl, trebuie să îţi faci meseria din suflet! Dacă nu ai dispoziţie sufletească să dăruieşti, nu vei primi nimic… Dincolo de toată munca, satisfacţia cea mai mare a unui dascăl sunt rezultatele elevilor săi. Unul dintre cele mai emoţionante momente din viaţa mea, rămas în suflet, a fost atunci când am primit cadou de la fostul meu elev, olimpic cu cinci medalii internaţionale, Mihai Aniţescu, două dintre lucrările lui punctate cu notă maximă. A ţinut neapărat să mi le ofere mie, ca gest de recunoştinţă, preferând să nu le păstreze în arhiva personală“.
