Combustibilii bio au mărit an de an suprafeţele cultivate cu rapiţă. Numai anul trecut au fost însămânţate 28.000 de hectare cu această plantă. Culturile de rapiţă sunt mai bănoase decât cele de grâu.
De cum ieşi din Craiova, pe drumul ce merge spre Calafat, câmpurile au devenit galbene cât vezi cu ochii. Acelaşi peisaj îl putem întâlni în tot mai multe din judeţ, dat de culturile tot mai întinse de rapiţă din ultimii ani. Circa 28.000 de hectare au fost însămânţate cu rapiţă toamna trecută şi tendinţa este de creştere. Motivul: seminţele acestei plante sunt comercializate la preţuri duble faţă de grâu, spre exemplu, care încă este cultura dominantă în Dolj.
„Tendinţa de mărire a suprafeţelor cultivate cu rapiţă este normală, pentru că vânzarea producţiei are beneficiari. Rapiţa se vinde cu 80-90 de bani/kilogram, în timp ce grâul se vinde cu 40-45 de bani/kilogram. În general, cultivatorii de rapiţă sunt societăţile comerciale care au în spate finanţatori externi, pentru că în acest mod au şi posibilităţi de livrare automată şi nu creează stocuri“, a explicat Dumitru Meilă, directorul coordonator al Direcţiei Generale pentru Agricultură şi Industrie Alimentară (DGAIA). Rapiţa (Brassica napus L) se situează pe locul cinci, sub aspectul producţiei de ulei comestibil, între plantele oleaginoase. Uleiul de rapiţă are largi utilizări industriale şi alimentare, iar paiele se folosesc în industria materialelor de construcţii. Rapiţa este şi o excelentă plantă meliferă timpurie, asigurând circa 50 kg miere/hectar. Culturile de rapiţă au crescut spectaculos însă la sugestia UE, care a acordat până în 2009 subvenţii, pentru că această plantă este energetică, fiind folosită pentru producţia de combustibil biodiesel. În general, biomasa pentru producerea biocarburanţilor poate fi obţinută din orice plantă oleaginoasă. Biodieselul se obţine din seminţele de rapiţă, care la o producţie de circa trei tone/hectar pot asigura cam o tonă de ulei. Acesta poate fi folosit direct în motoare, într-o concentraţie mai mică sau mai mare, în funcţie de anotimp. Prelucrat mai departe (prin procedeul numit esterificare), din uleiul de rapiţă se obţine biodieselul care se amestecă apoi cu motorina. În amestec cu benzină se foloseşte alt produs, denumit bioetanol. Biodieselul are mai multe avantaje. Unul dintre ele este că nu este clasificat ca lichid inflamabil, astfel că poate fi depozitat şi transportat fără autorizaţie; nu este accizat, pentru că nu este poluant (prin lipsa sulfului şi a fosforului din gazele de ardere); preţul este mult mai mic decât al combustibililor clasici. Ca inconvenient putem enumera vâscozitatea – care este de zece ori mai mare decât a motorinei; are punctul de inflamabilitate ridicat (între 270 şi 321 de grade Celsius), comparativ cu motorina (70 – 80 de grade Celsius); nu poate fi utilizat dacă are o vechime mai mare de opt luni.
Culturi tot mai numeroase
Producţia de rapiţă are câteva inconveniente tehnologice. Unul este reprezentat de perioada de semănare, care este una secetoasă (august-septembrie). Al doilea este pragul de îngheţ – foarte mic în cazul rapiţei. Dacă în cursul iernii culturile nu sunt acoperite cu un strat protector de zăpadă, la -12 grade Celsius ele vor fi afectate. Şi în această iarnă, numeroase culturi au fost calamitate. În Dolj, pagubele sunt mult mai mici faţă de alte judeţe.
„Au fost calamitate 1.420 de hectare însămânţate anul trecut cu rapiţă. Condiţiile meteorologice au fost una dintre cauze. Precipitaţiile căzute după semănare au dus la «păcălirea» creşterii. Din cauza insuficienţei apei, plantele au germinat, dar nu s-au înrădăcinat. Pe de altă parte, în unele cazuri nu a fost respectată perioada optimă de semănare, care a fost întârziată. Plantele au fost insuficient dezvoltate pentru a rezista la ger. Din punct de vedere al calamităţilor, Doljul stă mai bine. În prezent, suntem în perioada de tratament contra dăunătorilor. Rugăm primăriile să înştiinţeze apicultorii, pentru protecţia albinelor“, a spus directorul Dumitru Meilă.
Potrivit acestuia există trei mari centre spre care se pot orienta potenţialii producători de rapiţă: Cerealcom Dolj, Cargill Podari şi Agricover SA. UE a acordat până în acest an subvenţii de 45 euro/hectar pentru plantele energetice, printre care şi rapiţa, motiv pentru care suprafeţele însămânţate au crescut în acest ritm.
Culturile de rapiţă au „mâncat“ din culturile de păioase, cum ar fi grâul. „Grâul şi porumbul la noi în judeţ încep să nu mai aibă căutare din cauza prăbuşirii zootehniei. Din cauza preţurilor mici, cultivatorii nu vor mai avea câştig de cauză decât dacă se asociază în grupuri de producători, pentru a negocia preţuri mai bune“, a spus directorul Dumitru Meilă.
