Puţine industrii din Statele Unite ale Americii au fost atât de răsfăţate precum cea a ziarelor. E drept că guvernul nu le scrie direct cecuri, aşa cum se întâmplă în cazul fermierilor şi, mai nou, al băncilor, companiilor de asigurări şi producătorilor de automobile. Însă, politicienii le fac în mod constant curte, aşa cum alte industrii fac curte politicienilor, scrie cotidianul american The Washington Post.
Până de curând, cele mai multe ziare erau monopoluri, bucurându-se de existenţa unei scutiri antitrust ce le ajuta să-şi păstreze statutul. Ministrul justiţiei din SUA a declarat că este dispus să acorde o serie de noi asemenea scutiri pentru a scoate industria din situaţia grea în care se află în ziua de azi. Însăşi Constituţia americană protejează industria presei scrise împotriva intervenţiei guvernamentale, iar potrivit Curţii Supreme, această protecţie include o imunitate aproape completă în faţa proceselor intentate cu privire la posibilele greşeli comise – procese ce par să se dovedească o adevărată „boală“ în cazul altor industrii.
A intrat apoi în scenă internetul, care a redus o parte din cele mai mari costuri suportate de industrie. Dacă unuia dintre magnaţii din trecut ai industriei presei scrise i s-ar fi spus că într-o bună zi avea să fie posibilă publicarea unui ziar fără a plăti preţul hârtiei, al tipăririi şi al livrării, el nu ar fi putut prezice că respectiva situaţie avea să atragă după sine o catastrofă. Însă, astfel s-au desfăşurat lucrurile.
Industria presei scrise a ratat nenumărate oportunităţi
Este tentant, dar prea facil, să se afirme că problemele ziarelor au apărut din vina lor, scrie The Washington Post. Adevărul este că industria presei scrise a ratat o mulţime de şanse. Dacă ziarele ar fi dat dovadă de mai multă înţelepciune sau dacă s-ar fi mişcat mai repede, ele şi-ar fi putut păstra rubrica de anunţuri, ar fi inventat conceptul de reţea socială. Însă, acum e prea târziu pentru aceste regrete. În situaţia problematică în care se află astăzi, lucrul de care are nevoie industria este ajutorul. Iar acesta ar putea fi deja pe drum: sugestiile sosesc din toate direcţiile – uneori cu cecuri ataşate -, sugestii potrivit cărora ziarele ar trebui să devină fundaţii nonprofit sau fundaţiile ar trebui să ofere echipe pentru investigaţii, birouri în străinătate şi alte „accesorii“ costisitoare. Alţii consideră că ar trebui impuse limite practicii „păcătoase“ a aşa-zisei agregări – site-urile web pot lua ştiri, prin intermediul link-urilor, de pe alte site-uri.
Potrivit altor propuneri, clienţii ar trebui forţaţi, cumva, să plătească pentru accesarea ştirilor şi a articolelor. În două articole recente din revista americană Slate se argumenta că ziarele nu numai că nu joacă un rol important în democraţia Statelor Unite, dar se şi află în dificultate din cauza afacerilor necurate din domeniul financiar. Să presupunem însă că aceste puncte de vedere sunt greşite, că progresul cunoscut de tehnologie este pe cale să înlăture un organ vital vieţii publice. Ce ar trebui făcut în această situaţie?, se întreabă ziarul american.
Un posibil răspuns ar fi „nimic“, notează Washington Post. Capitalismul este o „furtună constantă a distrugerii creative“, a afirmat renumitul economist de la mijlocul secolului trecut, Joseph Schumpeter. Industriile apar şi dispar. În acelaşi timp, o industrie a ziarelor care ar fi îndatorată statului sau unor fundaţii s-ar găsi în situaţia tristă de a fi compromisă.
Oamenii acordă importanţă publicaţiilor
Publicul este ataşat de ritualul dimineţilor – o cafea şi un ziar -, dar oare chiar merită acesta o subvenţie considerabilă?, întreabă cotidianul american. Generaţia care s-a maturizat odată cu computerele găseşte citirea ziarelor tipărite la fel de enervantă cum găsesc cei de modă veche citirea ştirilor de pe ecran. În ceea ce priveşte îngrijorarea principială, aceea că, dacă nu vor fi salvate ziarele tradiţionale, naţiunea va pierde informaţii esenţiale democraţiei, ea presupune ca oamenii să primească aceste informaţii indiferent dacă le doresc sau nu. Acest raţionament este deosebit de neplăcut, fiind vorba despre o informare cu forţa, în numele democraţiei.
Nu se pune problema însă că oamenii ar putea pierde contactul cu noutăţile. După cum au subliniat numeroase cercetări, tot mai mulţi aleg să-şi dedice o cantitate considerabilă de timp punerii la curent cu ştirile sau cu diverse puncte de vedere şi analize, însă fac acest lucru on line. Timp de secole, oamenii au acordat suficientă importanţă ziarelor pentru a suporta costurile producerii lor. În prezent, lumea întreagă se află într-un proces de tranziţie a cărui finalitate nu este cunoscută încă. Prin urmare, nu se poate lansa presupunerea că, atunci când situaţia se va stabiliza, oamenii îşi vor fi pierdut apetitul pentru ştiri serioase, în contextul în care schimbarea fundamentală constă în faptul că producerea şi livrarea ştirilor este acum mai ieftină.
Poate că ziarul viitorului va fi mai mult sau mai puţin asemănător celui al trecutului, însă nu pe hârtie. Este foarte probabil ca el să aibă un ton mai relaxat, să se axeze pe opinie şi să implice într-o mai mare măsură participarea cititorilor. Sau poate că va fi constituit mai curând dintr-o listă de site-uri decât dintr-o singură entitate. Nu se ştie ce combinaţie de costuri ale reclamelor şi taxe plătite de consumatori va sprijini existenţa acestor ziare, aşa cum nu se ştie nici dacă marile companii care produc ziare în ziua de azi vor supravieţui tranziţiei.
Oare vor exista bani suficienţi pentru crearea unor birouri în străinătate, pentru trimiterea de corespondenţi? Vor exista resurse pentru dezvăluirea unor posibile viitoare scandaluri de anvergura Watergate? Va putea publicul să primească ştirile în mod direct, nu prin intermediul blogurilor de opinie? Da, atâta vreme cât clienţii vor fi interesaţi de toate aceste lucruri, scrie The Washington Post. Dacă General Motors se va prăbuşi, maşinile vor exista în continuare, iar dacă New York Times ar dispărea, ştirile ar continua să existe, încheie cotidianul american.
