Statele Uniunii Europene au ajuns luni noapte la un acord, potrivit căruia cetăţenii comunitari nu trebuie să lucreze mai mult de 48 de ore pe săptămână decât dacă vor, iar muncitorii temporari trebuie să aibă aceleaşi drepturi ca şi cei permanenţi încă din prima zi de lucru, relatează Reuters.
Acordul pune capăt unei dispute care durează de patru ani între un grup de ţări conduse de Marea Britanie, cu puncte de vedere economice liberale, pe de o parte, şi altul condus de Franţa, care cere standarde sociale minime, de cealaltă. „La consiliul de astăzi (luni – n.r.) am ajuns la un acord privind două directive importante – cea privind orele de muncă şi cea care vizează muncitorii temporari“, a declarat ministrul sloven al muncii, Marjeta Cotman, a cărei ţară deţine preşedinţia semestrială a UE. „Propunerea de compromis pe baza căreia s-a ajuns la un acord oferă protecţia necesară pentru angajaţi şi flexibilitate privind organizarea orelor de lucru“, a adăugat aceasta, după o reuniune cu miniştrii muncii din cele 27 de state membre UE.
Derogare limitată
Acordul îi permite însă Marii Britanii să îşi păstreze „cultura“ orelor suplimentare, printr-o derogare de la o directivă UE din 1993, care stabileşte numărul maxim de ore de lucru pe săptămână la 48. Pe de altă parte, derogarea obţinută de Marea Britanie este limitată. Miniştrii au decis că numărul de ore de muncă pe săptămână nu poate depăşi, nici prin derogare, 60-65 de ore, faţă de 78 de ore anterior. „Acordul înseamnă că oamenii sunt liberi în continuare să facă ore suplimentare, iar companiile pot face faţă perioadelor aglomerate“, a afirmat secretarul britanic pentru afaceri, John Hutton, după reuniune.
Acordul urmează să fie supus votului Parlamentul European, iar Spania, Belgia, Cipru, Grecia şi Ungaria au anunţat încă de ieri că vor încerca să schimbe unele prevederi în legislativul european.
