Acasă Actualitate Interviu Conf.univ.dr. Virgil Pătraşcu, medic primar dermatolog: „Factorul principal care determină apariţia cancerului...

Conf.univ.dr. Virgil Pătraşcu, medic primar dermatolog: „Factorul principal care determină apariţia cancerului de piele este soarele“

-

În fiecare an, 1.500 de pacienţi din întreaga Oltenie se adresează Clinicii de Dermatologie a Spitalului Judeţean de Urgență (SJU) Craiova. 250 dintre aceştia suferă de cancer de piele, dar medicii spun că în realitate numărul bolnavilor este mult mai mare, având în vedere că mulţi se adresează şi unităţilor medicale din sistemul privat. Care este cea mai frecventă cauză a cancerului de piele, cum ne protejăm, când trebuie să ne prezentăm la medic, de ce alte afecţiuni dermatologice suferă oltenii aflaţi din interviul pe care ni l-a acordat conf.univ.dr. Virgil Pătraşcu, șeful Clinicii de Dermatologie a Spitalului de Urgență Craiova.

Gazeta de Sud: Câţi pacienţi se adresează lunar clinicii pe care dumneavoastră o conduceţi şi cu ce patologii?
Virgil Pătraşcu: În clinică se prezintă aproximativ 1.500 de persoane în fiecare an. Adresabilitatea este oarecum constantă, sau în scădere, având în vedere dezvoltarea sistemului privat şi faptul că dermatologia se ocupă şi cu o patologie care poate fi rezolvată în ambulatoriu. Păstrăm, în medie, 1.500 de persoane care se adresează şi care îşi caută rezolvarea problemelor în clinică. Este adevărat, sunt probleme mai grave decât pot fi rezolvate în ambulatoriu şi sunt persoane care provin din toate judeţele Olteniei. Acestea se adresează în general cu patologia venoasă, respectiv ulcerele venoase. Din păcate, se ajunge aici pentru că oamenii neglijează primele stadii ale insuficienţei venoase cronice şi, în loc să se trateze, ajung în acest stadiu clinic şase, cu ulcere greu de rezolvat sau care, deşi le-ai rezolvat, recidivează în scurt timp pentru că nu s-au înlăturat cauzele care au determinat această patologie venoasă, care este un tribut plătit poziţiei bipede a speciei umane. Această patologie este frecventă în clinicile de dermatologie, oarecum abandonată de alte specialităţi, deoarece în România nu există secţii specializate în îngrijirea acestor bolnavi, respectiv secţii de flebologie. Această patologie creează probleme şi sociale, şi familiale, probleme profesionale, şi consider că este o problemă de sănătate publică şi care ar trebui să ducă la decizii mult mai importante decât la nivelul unei clinici, astfel încât aceşti bolnavi să beneficieze din timp de acei ciorapi speciali pentru varice şi pentru sindromul posttrombotic. În alte ţări dezvoltate, se dau în baza unor reţete, gratuit. (…)
O altă patologie, ca frecvenţă, este cea tumorală. În judeţul Dolj, cancerele de piele sunt frecvente pentru că noi trăim într-o zonă mai însorită, temperatura este cu unu-două grade mai mare decât temperatura medie pe ţară, este zonă de nisipuri în sudul judeţului, în curs de deşertificare, (…) oamenii au renunţat la mijloacele de protecţie tradiţionale şi umblă, pe timp de vară, când este foarte cald, cu capul descoperit, ceea ce face ca pielea să sufere. Poate intervine şi Kozloduiul, care este în vecinătatea noastră, poate intervine şi proporţia mare de persoane care au activităţi în aer liber – agricultori, mecanizatori, pescari etc. Prin expunerea excesivă la soare, se ajunge la aceste cancere de piele, care sunt destul de frecvente. Eu consider că nicio altă clinică din ţară nu are experienţa noastră privind cancerele de piele. În medie, 250 de cazuri de cancer de piele pe an sunt tratate în Clinica de Dermatologie, dar numărul lor este mult mai mare pentru că sunt tratate şi la chirurgie plastică, la chirurgie oro-maxilo-facială sau în sistem privat.
Intervin şi alte boli, spre exemplu bolile alergice, urticarii, care ţin şi de factorul alimentar, şi de diverse medicamente, dar şi eczemele, o patologie care de multe ori este agravată prin tratamentele empirice şi prin tratamentele la recomandarea unor persoane care nu se pricep, iar pacienţii îşi agravează leziuni incipiente şi ajung cu generalizarea acestor eczeme.
Psoriazisul este o altă problemă cu care ne confruntăm la nivelul clinicii, deci patologia este diversă. Pe primele locuri la nivelul Clinicii de Dermatologie din Craiova sunt însă boala venoasă cronică şi patologia tumorală.

„Oamenii nu se adresează la timp medicului pentru că nu i-a durut“

GdS: Ce înseamnă, mai exact, boala venoasă cronică şi, mai ales, cum o recunoaştem şi când ar trebui să ajungem la medic?
V.P.: Ea poate fi foarte uşor diagnosticată, dar poate fi şi prevenită. Această insuficienţă venoasă este cauzată în primul rând de tromboflebitele pe care le au anumite persoane în cursul vieţii şi care ar putea fi prevenite prin tratamentul anticoagulant în caz de imobilizare prelungită, de operaţii laborioase, de accidente. Totodată, în momentul în care ai avut boală varicoasă sau sindromul posttrombotic, ar fi bine să urmezi tratamentul încă din fazele incipiente, atunci când simţi că ai picioarele obosite, grele, când ai crampe musculare, când ai acea senzaţie de picioare neliştite, cu care te trezești în cursul nopţii, şi să faci tratamentul din această perioadă cu medicaţie specifică, să asiguri acea compresie elastică ce nu dă voie să se instaleze în cursul zilei edemul, adică să se umfle picioarele.

GdS: Cât priveşte patologia tumorală, a doua ca frecvenţă în Clinica de Dermatologie a SJU Craiova, care sunt cauzele acesteia şi cum o putem preveni?
V.P.: Factorul principal care determină apariţia cancerului de piele este soarele şi, deşi ne dă o stare psihică bună, trebuie să ştim cât să luăm de la el. Dacă luăm prea mult, efectele se cumulează de-a lungul anilor şi ne trezim în timp cu o piele îmbătrânită prematur, o piele care suferă şi care se modifică. Apar întâi precancerele cutanate, iar pielea îţi oferă privirii aceste leziuni. Dacă sunt diagnosticate, pot fi tratate şi nu evoluează spre cancer. Dacă nu, evoluează spre cancer, dar, din păcate, nici atunci când au apărut aceste cancere, oamenii nu se adresează la timp pentru că scuza lor este că nu i-a durut. Venind în stadii incipiente sau în stadii abordabile din punct de vedere chirurgical, tumorile de piele se vindecă. Putem spune că avem rezultate cu vindecare sută la sută pentru anumite cancere, mai puţin pentru melanom, în cazul căruia situaţia este mai sumbră.
În afară de soare, intervin şi alţi factori: traumatismele, predispoziţia genetică, radiaţiile ionizante, infecţiile virale, starea de imunodepresie. Persoanele care au, spre exemplu, un transplant de organe, ca să suporte grefa respectivă trebuie să ia tratament imunosupresor ca să nu respingă organul pe care l-au primit, iar prin scăderea imunosupravegherii, aceste persoane dezvoltă mai frecvent cancere şi ar trebui examinate odată la trei sau şase luni. Fumatul este un alt factor nu numai pentru cancerul în zona bucală, la nivelul buzelor sau al limbii, ci şi pentru restul organismului. Când poţi să iei aceste măsuri, reuşeşti să previi cancerul de piele. Dacă s-a întâmplat să apară ceva, trebuie să te îngrijoreze şi să te duci să faci examen dermatologic pentru că, în afară de aceste cancere, soarele şi ceilalţi factori determină şi o îmbătrânire prematură a pielii, tulburări de pigmentare, piele excesiv ridată. Acestea sunt semne ale îmbătrânirii premature a tegumentului şi este bine de ştiut că aceste modificări sunt cele care preced dezvoltarea cancerului de piele şi trebuie să fii foarte atent. Pielea este organul cu o suprafaţă foarte mare şi este cel mai agresat, având în vedere că este bariera între organismul nostru şi mediu (…). Suntem vulnerabili în faţa acestor factori externi şi trebuie să ştim să limităm acţiunea lor asupra pielii.

„Melanomul poate să apară nu numai pe aluniţe“

GdS: Cum arată modificările pielii care ar trebui să ne aducă la medic?
V.P.: Acele precancere de piele sunt, de regulă, pe tegumentul descoperit pentru că acesta este expus aproape permanent la radiaţiile solare şi apar modificări la nivelul buzelor, care îşi pierd acea transparenţă, luciul, culoarea, şi apar scuame care se suprapun şi uneori fisuri care sângerează, alteori o componentă mai aspră, keratozică, şi atunci vorbim despre cheilite keratozice care deschid drumul spre cancer. Pe restul tegumentului, apar acele modificări aspre la palpare, de culoare gălbuie sau brună, care sunt întâlnite frecvent la oamenii de la ţară, numite keratoze actinice. De asemenea, există modificări, în sensul că apare o pată neagră, care poate fi chiar debutul unui melanom. Atâta timp cât nu ai avut-o şi se extinde, nu are rost să încerci nici un fel de tratament pentru că, dacă este melanom, orice ai pune acolo, nu faci decât să agravezi situaţia. Melanomul, această formă de cancer mai gravă decât toate celelalte cancere de piele, poate să apară nu numai pe aluniţe. (…) Grija trebuie să fie şi pentru pielea care nu are aluniţe pentru că majoritatea melanoamelor se dezvoltă pe pielea care nu are aluniţele respective, deci trebuie să ştim că expunerea excesivă la soare, arsurile solare, începând din prima copilărie, vor avea consecinţe în cursul vieţii. Dacă în timpul copilăriei te-ai expus mult la soare, primele semne vor fi ca în decadele următoare ale vieţii să apară alţi nevi, până la 20-30 de ani. În acel moment trebuie să te autoexaminezi şi orice modificare a lor în perioada adultă trebuie să te îngrijoreze. Dacă îşi schimbă culoarea, aspectul, conturul, cresc în dimensiuni, trebuie să te îngrijorezi. În momentul în care eşti examinat şi este vorba de un nev, îl poţi scoate fără nici un risc. (…) În lumea care nu are o cultură medicală deosebită, se consideră că mai bine nu umbli la aceste aluniţe. Acest lucru este însă greşit pentru că un nev scos clasic, cu margine de siguranţă, nu reprezintă nici un risc pentru persoana respectivă. În cazul unui nev care s-a modificat sau a sângerat există riscul ca în timp să ducă la melanom.

„Nu există crema fotoprotectoare ideală“

GdS: Cum ne protejăm pielea în sezonul estival?
V.P.: Dacă avem pielea deschisă la culoare, suntem mai vulnerabili, dacă suntem bruneţi, suntem protejaţi prin melanina pe care o produce tegumentul nostru. Persoanele care nu au această capacitate de a se bronza uşor sunt mai vulnerabile în faţa soarelui şi trebuie să stea un timp limitat la soare, să utilizeze creme fotoprotectoare, să înţeleagă că nu există crema fotoprotectoare ideală, adică dacă ai luat o cremă fotoprotectoare, ai luat-o să te protejezi, nu să te încurajeze să stai mult la soare. Când stai în apă, spre exemplu, există radiaţiile ultraviolete care vin asupra ta, şi altele care sunt reflectate de apă şi este pericolul mai mare atunci când stai la suprafaţa apei şi primeşti din două direcţii aceste ultraviolete. O piele sănătoasă, îngrijită, care ţine şi de hidratare, şi de alimentaţie, şi de evitarea excesului de alcool, este mult mai rezistentă decât o piele în contextul unor suferinţe. De asemenea, când vrem să ne bucurăm de vară, trebuie să ştim că sunt medicamente care nu permit să stai la soare pentru că agravează efectul acestuia asupra pielii. Sunt acele medicamente fotodinamice – şi antibiotice, şi diuretice, şi alte medicamente – pe care trebuie să le eviţi. Medicul care prescrie aceste medicamente trebuie să informeze pacientul, dar şi acesta din urmă trebuie să afle, atunci când face un anumit tratament, dacă poate sau nu să stea la soare.

„Totul este ca pacienţii să vină cu un cancer care nu a metastazat“

GdS: Cancerul de piele se poate vindeca?
V.P.: Cancerul de piele este de mai multe feluri: vasocelular, spinocelular, melanom, sarcom. Depinde însă şi ce tip de tumoră ai pentru că, în cancere, ideal este tratamentul chirurgical pentru că poţi să înlături tumora cu margine de siguranţă, adică şi cu ţesut sănătos în jur, care să fie confirmat şi histopatologic că nu are celule tumorale. Acest lucru înseamnă ca pacienţii să vină cu tumori pe care le poţi aborda chirurgical pentru că, dacă se prezintă cu tumori care perforează obrazul, spre exemplu, sau distrug piramida nazală sau urechea, se ajunge la tratament radical. Totul este ca pacienţii să vină cu un cancer care nu a metastazat. Spre exemplu, cancerul spinocelular are potenţial de metastazare, adică de diseminare în organism, la ganglionii limfatici, iar atunci scoaterea tumorii nu este suficientă. Trebuie să scoţi şi ganglionii, să urmeze tratament cu citostatice, iar tratamentul este mult mai complex. Cât priveşte melanomul, s-a ajuns la terapii moderne, foarte costisitoare, dar, din păcate, statisticile ne vorbesc în termeni de supravieţuire, nu de vindecare. Melanomul, sarcoamele sunt forme grave de cancer şi trebuie să fim informaţi. La Societatea Română de Dermatologie, în conducerea căreia sunt de aproximativ 14 ani, am făcut acţiuni de conştientizare în rândul populaţiei privind riscurile expunerii la soare, aluniţele, precancerele şi cancerele de piele. Sunt acţiuni pe care le facem şi în şcoli, pentru că educaţia pentru sănătate trebuie să o faci în perioada şcolară. Până la 18 ani, deja ai înmagazinat 50 la sută din capitalul solar periculos şi ne-am adresat copiilor de la şcoli. Am avut două acţiuni – una la Colegiul „Elena Cuza“, iar alta la Şcoala „Sfântul Gheorghe“ din Craiova -, iar cu ocazia acestor întâlniri cu elevii am discutat şi despre patologia de adolescent, acneea, spre exemplu, dar şi despre această fotoprotecţie, extrem de importantă pentru copii întrucât ei se expun foarte mult la soare (…) Sunt şi acţiunile cu Asociaţia Dermatologilor din Oltenia, care întruneşte colegii din Olt, Vâlcea, Mehedinţi, Gorj şi Dolj. O astfel de întâlnire a avut loc pe 10-12 mai la Băile Govora, pentru conferinţa de primăvară, care dezbate diverse cazuri clinice care ne-au pus probleme (…), dar discutăm şi despre terapiile dermatocosmetice, care trebuie privite fie de la sănătate la frumuseţe, fie de la necesitate la modă. Sunt situaţii în care aceste terapii sunt necesare pentru a rezolva anumite probleme, dar sunt şi solicitări de înfrumuseţare. Orice persoană îşi doreşte să arate cât mai bine, dar, din păcate, încă nu s-a ajuns până acolo încât să fim mereu tineri. Trebuie să înţelegem că una este îmbătrânirea intrinsecă, genetic determinată, şi alta este îmbătrânirea extrinsecă, unde intervin aceşti factori care ne depăşesc posibilităţile naturale de a ne proteja şi ajungem să nu ne placă felul cum suntem şi apelăm la aceste tehnici, care pot aduce provizoriu o îmbunătăţire. Ideal ar fi să prevenim această îmbătrânire.

„Bolile dermatologice au impact major asupra calităţii vieţii“

GdS: Ce reprezintă aceste proceduri?
V.P.: Procedurile dermatocosmetice se referă de la toxina botulinică la fillere, acidul hialuronic, terapia cu laser, microdermabraziunea, peelingurile chimice, care încearcă să corecteze şi să redea un aspect mai plăcut tegumentului. Pielea este organul şi cel mai psihizat, deci orice suferinţă la nivelul pielii e mult mai complexantă decât o suferinţă internă, care nu se vede. (…) O piele frumoasă înlesneşte relaţiile interumane şi am observat că bolile dermatologice au impact major asupra calităţii vieţii persoanei respective, se compară cu boli foarte grave. Rezultatele în ceea ce priveşte dermatologia sunt greu de obţinut – orice persoană îşi doreşte să nu aibă nicio urmă după tratarea unei suferinţe, ceea ce nu este întotdeauna posibil, iar pacientul este un aspru judecător. (…)

GdS: Ce aţi dori să le transmiteţi pacienţilor?
V.P.: Bolile de piele se tratează greu, nu le poate trata oricine, şi noi, ca dermatologi, trebuie să ne pregătim continuu pentru a face faţă acestor afecţiuni. Oamenii trebuie să se adreseze din timp medicului dermatolog pentru că orice boală de piele, dacă nu o tratează un specialist, e greu să o controlezi, uneori nici nu o mai recunoşti, iar ceea ce a făcut până atunci pacientul în urma sfaturilor altora, de cele mai multe ori este vorba de agravarea unei suferinţe. Această specialitate este una grea, iar rezultatele se obţin lent, dar cu pricepere din partea celui care te tratează. Important este ca pacienţii să se adreseze medicului şi să se descopere o formă mai uşoară a unei suferinţe ca să poată fi vindecată cât mai repede.

ȘTIRI VIDEO GdS