A operat pe creier 23.000 de pacienți. Mulți dintre ei copii. Prof. dr. Alexandru Vlad Ciurea este un geniu al neurochirurgiei la nivel internațional. Doctor în științe medicale, profesor universitar de neurochirurgie, membru al Academiei de Științe Medicale, medicul neurochirurg este văzut de pacienți drept salvatorul de vieți. De-a lungul carierei a coordonat peste 20 de proiecte de cercetare naționale și internaționale și este primul medic din România care a aplicat tehnica drenajului ventriculo-peritoneal. Totodată, sub coordonarea sa are loc dezvoltarea și construcția primului Centru de Excelență în Neurochirurgie din țară. Prezent la Craiova pentru lansarea volumul propriu „Călătorii în centrul gândirii“, vorbește în exclusivitate pentru Gazeta de Sud despre neurochirurgia din România, dar și despre problemele din sistemul medical românesc.
GdS: Aveți o carieră impresionantă și foarte mulți pacienți salvați. De ce ați ales o specializare atât de grea – neurochirurgia?
Alexandru Vlad Ciurea: Am vrut să fac o disciplină chirurgicală, m-am pregătit atent și a fost o întâmplare că am ajuns să fac neurochirurgie. Am vrut să fac oftalmologie sau tot o disciplină de chirurgie fină. S-a întâmplat să găsesc loc pe neurochirurgie și nu regret.
GdS: Ați început să profesați într-o perioadă în care nu exista posibilitatea investigațiilor de înaltă performanță: RMN, CT. De atunci, lucrurile s-au mai schimbat. Cum regăsiți neurochirurgia astăzi?
A.V.C.: Toate specialitățile au evoluat foarte mult. Acum România are acces la orice fel de informație de pe glob. Și Centrul Universitar Craiova s-a dotat cu o serie întreagă de investigații în domeniul sistemului nervos, care ne ajută să obținem anumite date de diagnostic care în urmă cu 20 de ani păreau science fiction.
„17 ani am operatnumai copii“
GdS: Ce părere aveți despre ce se întâmplă în Craiova din punct de vedere al neurochirurgiei? În cadrul Spitalului Județean de Urgență Craiova există o secție de acest fel.
A.V.C.: Este foarte bine că există, trebuie însă să ne gândim ce putem dezvolta aici pe viitor. În Craiova există un bazin extraordinar de potență intelectuală și devotament din partea studenților care sunt gata să absoarbă cunoștințe și să le pună în practică.
GdS: Ați realizat 23.000 de intervenții chirurgicale. Câte dintre ele au fost la copii?
A.V.C.: 17 ani am operat numai copii. După aceea am transformat departamentul în care lucram în două părți: una pentru copii, alta pentru adulți. Era important să menținem un for de neurochirurgie pediatrică pentru diagnostic și tratament, în București. Nu știu exact numărul operațiilor făcute la copii, dar au fost ani de zile în care am făcut numai asta.
GdS: Care este diferența între o operație pe creier la adult și una la copil?
A.V.C.: Sunt formidabile. Sugarul nu este un copil, copilul nu este un adult, diferă total. Cel mai interesant este reacția impresionantă a creierului sugarului și copilului mic, față de reacția creierului adultului. Trebuie să știi foarte multe lucruri de anatomie, fiziologie umană pentru a obține rezultate în chirurgia sugarului și copilului și se poate.
Cel mai mic copil operat a avut două zile
GdS: Ați salvat foarte mulți pacienți de la granița cu moartea. Multe familii sunt acum fericite datorită dumneavoastră. V-a rămas în minte una dintre operațiile făcute, poate cel mai mic copil pe care l-ați operat?
A.V.C.: Îmi aduc aminte de cel mai mic copil pe care l-am operat și care m-a frapat, eram tânăr și frumos neurochirurg pe atunci (râde). M-a chemat profesorul Arseni și mi-a spus: „Operează-l!“, și a plecat. Era un copil care fusese scos din Maternitate și în frunte avea o apăsare de procedură de forceps. Copilul avea două zile. Am rămas uimit, m-am mirat, am citit. Aveam o șefă mai în vârstă care m-a învățat ce am de făcut și l-am operat. Intervenția a fost o reușită și am fost extrem de fericit.
GdS: Probabil că mulți dintre acești copii vă mulțumesc și astăzi că le-ați salvat viața.
A.V.C.: Da, există pacienți care mă caută, mă felicită de sărbători. Uneori vin la mine să ne vedem. Este o mare plăcere pentru un neurochirurg care a trecut prin multe lucruri și bune, și rele. Viața nu îți oferă numai lucruri bune. Este o bucurie să constați că ai reușit să dai lumii oameni care chiar cu boli grave acum reușesc să profeseze.
„Trebuie să avem o gândire constructivă“
GdS: „Chirurgia pe creier este o artă“, așa se spune. Au fost momente în care în sala de operație ați simțit că ceva dincolo de pregătirea dumneavoastră v-a ajutat să-i salvați pe cei întinși pe masa de operație?
A.V.C.: Trebuie să avem o gândire constructivă și gândirea că cineva, acolo, Sus, ne iubește și ne conduce mâna în operațiile foarte grele. Toată lumea vorbește și în literatură despre un har medical. Pe lângă muncă, profesionalism, cunoștințe mai este ceva, acel ceva care te ajută. Eu cred că este creativitatea.
GdS: Tot mai mulți copii sunt diagnosticați cu tumori cerebrale, medicii oncologi atrag atenția asupra creșterii numărului acestor cazuri chiar și în zona Olteniei. Ce șanse au acești copii în România?
A.V.C.: Sistemul medical s-a dezvoltat mult din acest punct de vedere. Acum aceste afecțiuni pot să fie depistate prin RMN fetal. Numărul de tumori a crescut în toată lumea. Tumorile grave apar și la copil. Puterea de apărare a copilului este extrem de mică, iar aici trebuie să se lucreze în echipă cu oncologul pediatru, cu neurologul. Nu trebuie însă să dezarmăm.
„Nu cred că Hipocrate și echipa lui aveau ceasuri la mână să se uite câte ore lucrau“
GdS: Faceți cercetare de mulți ani și în România, şi în străinătate. Sunteţi un nume cunoscut. Considerați că ar trebui să se facă mai mult din acest punct de vedere la noi în țară?
A.V.C.: Cercetarea implică două elemente esențiale: devotament, să nu te uiți la ceas, și suportul, nu poți să faci cercetare fără informare și aplicare. Am fost conectat cu un centru de cercetare oncologic din Mesina și am văzut cum îi susține statul italian și ce reușesc ei să facă într-o clădire de patru etaje în care erau numai probleme de oncologie cerebrală, am întrebat cât costă și mi s-a spus că nu contează cât costă, ei doar trebuie să își facă treaba. Statele dezvoltate își pot permite așa ceva, noi trebuie să menținem legătura cu ei și dacă cineva ne întinde mâna să nu spunem nu. Legăturile multicentrice împing medicina înainte. Am o deschidere totală față de sistemele de sănătate de la nivel internațional. Recent am fost uimit de o doamnă doctor neurolog româncă ajunsă în California și care se ocupă de cercetare în tumori cerebrale. Nu e nici o rușine să o întreb ce fac ei acolo, orgoliile trebuie lăsate la ușă. La sfârșitul lunii aprilie organizăm o conferință despre actualități în cercetare în patologia tumorală generală.
GdS: Având în vedere contactul dumneavoastră cu cele mai performante sisteme de sănătate din lume, care credeți că sunt principalele probleme ale sistemului medical românesc?
A.V.C.: În primul rând, trebuie să existe continuitate. Cum apare un nou ministru încearcă să schimbe. Legea sănătății trebuie să fie unitară, trebuie făcută de oameni cu mintea întreagă, care știu ce înseamnă o pregătire de tratament, oameni care să poată face clasificarea corectă a bolilor. Foarte mult contează devotamentul pentru această meserie, ar trebui să li se ia ceasul când intră în serviciu. Nu cred că Hipocrate și echipa lui aveau ceasuri la mână ca să se uite câte ore lucrau.
„Ne aruncăm pompieristic și uităm esențialul“
GdS: Care are fi primele trei lucruri pe care le-ați schimba la sistemul medical?
A.V.C.: Ar trebui măcar 12 lucruri să schimb. Sistemul medical românesc a plecat cu unele principii greșite, ne aruncăm pompieristic și uităm esențialul. Problemele trebuie luate pe rând și văzut ce fac cei la care lucrurile merg bine. Nișele trebuie separate: pregătirea în chirurgie, în boli rare și așa mai departe. Toate trebuie puse la punct. Medicina este un sistem piramidal, trebuie să se asculte de cineva.
GdS: Se poate da vina pentru relele din sistem pe subfinanțare, așa cum se face de obicei?
A.V.C.: Dacă ne uităm în ziare, foarte multe lucruri s-au finanțat corect, dar banii au dispărut pe drum. Chiar dacă finanțarea a fost corectă, găurile din sănătate au fost realizare de cei care au manipulat fondurile. De exemplu, pe mine mă îngrozește că nu s-au cumpărat vaccinuri pentru copiii țării. De la Pasteur încoace este dovedit, trebuie vaccinați copiii. Parcă facem ceva împotriva noastră. Spunem că vrem un popor sănătos, dar ne autodistrugem.
„Am tehnologie adusă din Danemarca și mă ajută să operez fără sângerare“
GdS: În România, mulți pacienți ajung la medic atunci când este prea târziu ca să se mai poată face ceva. De ce nu reușim să facem prevenție?
A.V.C.: Unele programe de prevenție există, trebuie aplicate. Nu mai avem medici răspândiți în rural care trebuie să ajute în prevenție. Pregătirea medicală a scăzut mult și, în plus, intervine devotamentul pentru această meserie. Și mai este un factor important, educația medicală. La oră de maximă audiență nu trebuie să dai „Mireasă pentru fiul meu“, ci să faci educație sub formă de poveste pe diferite teme.
GdS: Au pacienții români acces la diagnostic și tratament corect pe patologia neurochirurgicală, având în vedere costurile pe care le implică astfel de operații?
A.V.C.: Într-adevăr, în neurochirurgie costurile sunt foarte mari, așa sunt și în Vest. Nu toate spitalele au tehnologia necesară, cum este, de exemplu, neuronavigația care te ajută să știi în ce punct te afli în creier, să știi cât ai scos dintr-o tumoră. În plus, te ajută să operezi fără sânge. Eu am tehnologie adusă din Danemarca și mă ajută să operez fără nici un fel de sângerare și nu mai administrez sânge. Toate costurile se justifică dacă obți rezultate bune și omul pleacă acasă pe picioare.
„Este nevoie de mai multă omenie. Banii nu aduc fericirea“
GdS: Ce considerați că ar trebui să se schimbe în mentalitatea personalului medical? De multe ori, pacienții reproșează lipsa de atașament.
A.V.C.: Au perfectă dreptate. Este o lipsă totală de atașament. Se vorbește în dorul lelii, se dă o mâncare care nu este mereu corespunzătoare. Pe timpul comunismului, noi aveam cantină în spital și mâncam exact mâncarea bolnavilor, nu exista diferență. Umanitatea contează, nu se știe în viață când te lovește boala. 80% din succes îl are vorba. Se spune că vorba dulce mult aduce, așa ajungi să fii prieten cu pacientul și reușești chiar să îl și vindeci. Este vorba de conceptul uman în medicină și nu de cel tehnologic. Este nevoie de mai multă omenie. Banii nu aduc fericirea.
GdS: Mai sunt interesați tinerii medici să aleagă această specializare?
A.V.C.: Mulți. Dar asta pentru că vor să își ia diploma și să plece în străinătate. Pleacă, dar se întorc.
„Tratamentul constăîn conștiința și creierul nostru“
GdS: Sunt mulți oameni care se plâng de oboseală cronică. Întâlniți multe cazuri?
A.V.C.: Da, este epuizare nervoasă pentru că tragi de sistemul nervos. Creierul trebuie să doarmă și doarme. Dacă doarme în timpul somnului se reface, se reface chimismul, nu celula, se refac legăturile de la nivelul creierului. Somnul este obligatoriu, fără telefon, fără televizor deschis, fără fumat sau șapte pahare de vin. Orele de somn trebuie respectate, este nevoie de apă și de mișcare, altfel clacăm. Tratamentul constă în conștiința și creierul nostru.
GdS: După atâția ani de carieră, ați reușit să vă explicaţi de unde vine puterea și perfecțiunea creierului uman? Lansați la Craiova și volumul „Călătorii în centrul gândirii“.
A.V.C.: Concluzia cărții este că nu cunoaștem ce se întâmplă în creierul uman. Putem să intuim, putem, cu ajutorul computerului, să ne apropiem și să facem paralele computer creier, dar nu putem descifra în totalitate creierul uman.
Cine este prof. dr. Alexandru Vlad Ciurea
A înființat Departamentul de Cercetare în Neuroștiințe al Spitalului Clinic „Bagdasar-Arseni“, a condus și a fost implicat în zeci de proiecte de cercetare naționale și internaționale. Este coordonator al departamentului de cercetare în neuroștiințe din același spital. Profesor universitar de neurochirurgie la Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila“ din București, conducător de doctorat. A fost președintele Societății de Neurochirurgie din România opt ani. Face parte din boardul revistei internaționale „World Neurosurgery“. A publicat 38 de cărți, cea mai importantă fiind „Tratatul de Neurochirurgie“. A fost managerul Spitalului „Bagdasar-Arseni“ timp de șase ani. Din 7 ianuarie 2013 lucrează în cadrul Spitalului Sanador, unde în prezent este Șef Secție Neurochirurgie. Din 2009 este cercetător Științific Gradul I.
