Acasă Actualitate Ne-a părăsit şi Marele Balaci!

Ne-a părăsit şi Marele Balaci!

-

Nici nu şi-a revenit prea bine după dispariţia lui Nicolae Tilihoi, că Bănia a primit o nouă veste cumplită: a murit Ilie Balaci! Un gol în stomac l-a simţit orice împătimit al fotbalului, în schimb suporterii Ştiinţei au inima zdrobită.

Fostul mare fotbalist al Craiovei Maxima, Ilie Balaci, a decedat ieri-dimineață, în jurul orei 11.00, în urma unui stop cardio-respirator. „Minunea blondă“ venise în Bănie pentru a participa la derbiul dintre Universitatea Craiova și FCSB şi a petrecut în noaptea de sâmbătă spre duminică alături de câțiva prieteni, apoi a mers acasă, în apartamentul mamei sale din cartierul Rovine. În jurul orei 9.00 s-a trezit şi le-a spus apropiaţilor că se simte rău, iar aceştia au chemat o ambulanţă la 9.40. SMURD-ul a ajuns la scurt timp la apartamentul respectiv, însă „Minunea Blondă“ îşi dăduse deja ultima suflare. După executarea manevrelor de resuscitare, timp de mai multe zeci de minute (conform protocolului medical), a fost declarat decesul fostului mare fotbalist al Băniei, invocându-se un stop cardio-respirator.
La intrarea în bloc şi-au făcut apariţia, la scurt timp, prietenii, rudele şi foştii colegi de echipă, cu toţii fiind foarte afectaţi de decesul celui mai iubit fotbalist al Olteniei.
„M-au lăsat picioarele când am auzit. Nu am cuvinte să spun ce simt“, a afirmat Aurică Beldeanu, pentru GdS.
„Nu-mi vine să cred! Este o lovitură pentru mine și pentru toți cei care l-au cunoscut. Dumnezeu să-l odihnească!“, a spus Nicolae Negrilă, pentru GdS.
„Parcă suntem bleste-mați! Nu se poate așa ceva!“, a răbufnit Sorin Cârțu.
„Idolul meu, Ilie Balaci, s-a dus în ceruri. Dumnezeu să-l odihnească în pace!“, a spus Pavel Badea.
„Sunt stupefiat. Aşa ceva nu se poate. Am crezut că e o glumă la început, iar apoi am simţit că mă prăbuşesc. Dumnezeule, avea doar 62 de ani!“, a spus Emil Săndoi, pentru GdS. Reacțiile din lumea fotbalului au continuat în întreaga ţară. Rând pe rând, Mitică Dragomir, Cornel Dinu şi alţii şi-au exprimat regretul trecerii în nefiinţă a celui supranumit „Minunea Blondă“.

„Atât a iubit Craiova asta, că a murit aici!“

Cum Ilie Balaci s-a mutat în Bucureşti de ani buni, familia a ajuns ceva mai târziu la apartamentul din Rovine. În jurul orei 14.00 au ajuns în Rovine soţia, Dana, care în momentul intrării în scara blocului nu s-a abţinut văzând mulţimea şi, printre lacrimi, a spus: „Atât a iubit Craiova asta, că a murit aici!“. La scurt timp şi-au făcut apariţia şi cele două fiice, Lorena şi Liana, ambele fiind marcate de decesul tatălui. Ulterior, trupul neînsufleţit al marelui fotbalist al României a fost transportat la Spitalul nr. 2, pentru necropsie, un răspuns concret privind decesul urmând să fie stabilit în cursul acestei zile.
Familia a decis ca după autopsie trupul neînsufleţit al lui Balaci să fie depus la Biserica „Sf. Ilie“, din centrul vechi al Craiovei, acţiune care va avea loc în această după-amiază. Înmormântarea va avea loc marţi, 23 octombrie, la Cimitirul Sineasca.

Cine a fost Ilie BALACI

1. Data şi locul naşterii: 8 septembrie 1956, comuna Bistreţ – judeţul Dolj
2. Starea civilă: căsătorit. Numele şi prenumele soţiei: Daniela Sterie. Prenumele copiilor: Lorena-Elena (născută pe 1 aprilie 1978); Liana-Gabriela (născută pe 2 ianuarie 1985)
3. Studii: Facultatea de Ştiinţe Economice Craiova/ASE Bucureşti (fără licenţă)
4. Perioada junioratului (club, antrenori): Universitatea Craiova – Gh. Scăeşteanu, Ion Gîrleşteanu
5. Debut în Divizia A: Jiul – Universitatea Craiova 1–1 (12 august 1973, antrenor – Constantin Cernăianu)
6. Debut în echipa naţională: Franţa – România 1–0 (23 martie 1974, antrenor – Valentin Stănescu)
7. Antrenori din carieră (cluburi, naţională): Constantin Cernăianu, Valentin Stănescu, Constantin Oţet
8. Cifrele carierei: meciuri-goluri în Divizia A: 347 / 84; meciuri – goluri în echipa naţională: 65-8 ; meciuri -goluri în cupele europene: 38 – 7
9. Adversarul cel mai temut: „Nu m-am temut de nimeni!“
10. Palmares: campion al României cu Universitatea Craiova (1974, 1980, 1981); Cupa României cu Universitatea Craiova (1977, 1978, 1981, 1983), sfertfinalist Cupa Campionilor Europeni cu Universitatea Craiova (1982), semifinalist Cupa UEFA cu Universitatea Craiova (1983); fotbalistul român al anilor 1981 şi 1982; locul trei în clasamentul „Trofeul Bravo 1978“
11. Cariera de după retragerea de pe teren: antrenor
12. Performanţe notabile ca antrenor: peste 20 de trofee câştigate cu echipe din Africa şi Asia
13. Fotbalist idol (România/străinătate): – Cruyff
14. Antrenor idol (România/străinătate): Mircea Lucescu/Trapattoni, Lippi
15. Hobby: „n-am“
16. Maşina preferată: Mercedes
17. Actorul/actriţa preferată: Al Pacino/ –
18. Muzica îndrăgită: sârbească, manele
19. Cântăreţ/cântăreaţă preferat(ă): – / Lepa Brena, Ceka
20. Mâncarea preferată: tradiţională românească
21. Ţara în care ar dori să trăiască: „numai în România“
22. Porecle: „Minunea Blondă“, „Prinţul“, „Împăratu’“, „Mociorniţă“

Alexandru Vîrtosu

 

Mesajul președintelui CJ Dolj, Ion Prioteasa

Președintele Consiliului Județean Dolj, Ion Prioteasa, își exprimă deplinul regret față de trecerea în neființă a marelui fotbalist Ilie Balaci, fost echipier al Craiovei Maxima și al echipei naționale de fotbal a României: „Am primit cu profundă tristețe vestea plecării dintre noi a unuia dintre cei mai mari fotbaliști ai țării, Ilie Balaci, o legendă care, prin harul său inegalabil, a avut o contribuție semnificativă la crearea celei mai frumoase echipe a României – Craiova Maxima.
Ne părăsește Minunea Blondă – un prieten cu totul special, un fotbalist stimat și temut de adversarii din teren, dar, deopotrivă, iubit și îndrăgit de suporterii pe care, de-a lungul prolificei sale cariere, i-a bucurat cu talentul său de neîntrecut.
Magicianul Maximei – Ilie Balaci – se alătură de astăzi figurilor emblematice ale fotbalului craiovean de care, din păcate, ne-am despărțit mult prea devreme, lăsând tinerelor generații un exemplu de generozitate, seriozitate, virtuozitate, modestie și demnitate.
În numele meu, al conducerii Consiliului Județean şi al întregii comunități doljene, doresc să transmit deplina compasiune și sincere condoleanţe pentru familia îndoliată și pentru toți cei apropiați. Dumnezeu să-l odihnească în pace!“

 

PoveȘtiri cu și despre Iliuță

Balaci: Craiova Maxima era alcătuită din fotbaliști care aveau atributele unui jucător european

Universitatea Craiova a fost prima echipă de fotbal din România ajunsă într-o semifinală de cupă europeană, Cupa UEFA 1982-1983. Universitatea de atunci nu era o echipă românescă!, a afirmat, peste ani, Balaci. Rugat să explice această afirmație, Balaci a spus: „Universitatea acelor ani, «Craiova Maxima» – cum a rămas în istorie – era alcătuită din fotbalişti adevăraţi, care aveau atributele unui jucător european. În sensul acesta afirm că noi nu am fost o formaţie «românească». Noi nu am fost doar 11, ci vreo 15, mari şi tari. Toţi am fost curtaţi de echipe din campionate puternice din Europa pentru a fi transferaţi. Ţin să mai subliniez ceva esenţial: toţi am fost fotbalişti de un caracter deosebit. Şi ne făcea plăcere să jucăm. Poate că jucătorilor de astăzi nu le lipseşte talentul şi caracterul, ci plăcerea de a juca. Nu mai au plăcere pentru a juca! În permanenţă par stresaţi numai de rezultat, de multe altele…“.

Balaci: Craiova Maxima, cea mai frumoasă echipă pe care a avut-o fotbalul românesc.

– Cea mai mare realizare şi, în acelaşi timp, într-un fel, cea mai mare decepţie a fotbalistului Ilie Balaci este semifinala Cupei UEFA 1982-1983 în sensul ratării calificării în finală?
La această întrebare, Ilie Balaci a comentat astfel: „Ar putea fi considerată cea mai mare realizare. În nici un caz nu poate fi considerată cea mai mare decepţie. Totuşi, am ajuns într-o semifinală de Cupă Europeană, eram prima echipă românească de club calificată într-o semifinală, adică nu poate fi asta o decepţie. Am fost eliminaţi de Benfica fără a fi înfrânţi. Decepţii? Am mai declarat, consider decepţii meciul de la Craiova cu Dinamo Moscova din Cupa Cupelor (1977-1978) şi meciul, tot de la Craiova, cu Borussia Mönchengladbach din sferturile Cupei UEFA (1979-1980). Am explicat de ce. Bine, s-ar putea să fiu considerat subiectiv şi probabil că pentru foarte mulţi par cu adevărat subiectiv prin ceea ce am să vă declar acum: Universitatea Craiova a fost cea mai frumoasă echipă pe care a avut-o fotbalul românesc. E vorba de Craiova Maxima“.

AC Milan, ofertă de 2,4 milioane de dolari

Balaci s-a afirmat și consacrat la Universitatea Craiova și în echipa națională, fiind apreciat și în străinătate. Conform spuselor lui, la finalul lunii decembrie 1982, la hotelul Jiul (acum Ramada) din Craiova a semnat contract cu AC Milan. Balaci: „Aveam salariu promis de 200.000 de dolari americani, ştiam şi cum arăta casa în care urma să locuiesc şi şcoala în care urma să meargă Lorena, fiica… – Ştiu că italienii de la AC Milan au făcut o ofertă de aproximativ 2,4 milioane de dolari… Nu i s-a permis să plece. Altă ofertă a fost, în 1983, de la Paris S.G“.
Balaci: „Mi s-a făcut o ofertă de 17 milioane de franci francezi, aproximativ două milioane de dolari pe atunci (1983), pentru a rămâne în Franţa“. Cum Ilie Balaci nu a dorit să rămână în străinătate fără acordul legal al României, nici această ofertă nu s-a împlinit.
Balaci: „Nu doream să rămân ilegal. De ce? După cum vedeţi, eu sunt foarte legat de ţară. Pot să afirm că sunt chiar naţionalist!“.
Balaci: Suspendat fiind, am trecut la munca de jos și spălam pompe de benzină…

După meciul de la Craiova din primul tur al Cupei Cupelor, 1978/1979, Universitatea – Fortuna Düsseldorf 3-4 (13 septembrie 1978), Balaci a fost considerat un fel de țap ispășitor și suspendat de club. Balaci a declarat că fostul primar al Craiovei de atunci, Vasile Bulucea, ar fi dictat suspendarea sa.
Balaci: „N-am jucat câteva săptămâni, nici în campionat şi, evident, nici în meciul retur cu Fortuna Düsseldorf 1–1 (27 septembrie 1978, n.a.). Am fost trimis la munca de jos, cum se spunea. Eram angajat la ITA Craiova, director era atunci un anume Dinu. Şi am lucrat atunci efectiv la autobaza ITA de la gară. Am întâlnit acolo nişte oameni minunaţi. La ora şase dimineaţa plecam de acasă…
Nu-mi pare rău de acea perioadă în care am muncit… Spălam pompe de benzină, de injecţie etc. Tot ce-mi ziceau oamenii de acolo, aia făceam. Bine, ei nu prea îmi ziceau. Am fost un băiat cu bun-simţ, chiar ruşinos la locul de muncă. Excepţie am făcut la adevăratul meu loc de muncă, dreptunghiul ăla verde… Acolo mă transformam total!“.

Faultat dur de Arezanov

În cariera sa fotbalistică, Balaci a avut parte de multe accidentări, dar cea care i-a pus, într-un fel, capăt carierei a fost provocată de fundașul băimărean Grigore Arezanov, într-un meci de campionat, jucat la Baia Mare, Minerul – Universitatea 1-0 (21 februarie 1984). A arbitrat Radu Petrescu (Brașov). Arezanov, la o intrare prin alunecare extrem de imprudentă și periculoasă, i-a provocat lui Balaci o gravă accidentare. Balaci: „La acel meci de la Baia Mare, unde Arezanov m-a faultat dur, observator federal a fost «Mielu», adică Ion Voica, antrenorul echipei naţionale de tineret pe atunci, oltean de la Pleniţa. Ştii ce a scris «Mielu» în raportul de joc? Că, din punctul lui de vedere, atacul lui Arezanov asupra lui Balaci a fost perfect regulamentar! Ce credeţi că a scris trimisul unicului ziar de sport de atunci, Sportul Popular, mi se pare Constantin Alexe? Că Ilie Balaci s-a autoaccidentat! Iar comentatorul radio, nu-i mai reţin numele, a transmis sec, cam aşa: «În minutul 67, antrenorul Constantin Oţet l-a schimbat pe Ilie Balaci cu Adrian Popescu». Atât. Surprinzătoare a fost şi decizia arbitrului: nu l-a sancţionat pe Arezanov nici măcar cu cartonaş galben!(…) Cu toţii erau pe aceeaşi mână… Merită atunci să-l condamn numai pe Arezanov? Nu cred. Este adevărat, el m-a accidentat, el mi-a provocat retragerea din fotbal. Să vă spun ceva. Dacă acum m-aş întâlni cu Arezanov şi aş constata că este vreun amărât, aş încerca să-l ajut. Vă dau cuvântul meu de onoare. Dar asta n-ar însemna că aş putea uita ceea ce s-a întâmplat în acel meci de la Baia Mare, când el m-a scos, de fapt, din fotbal“.

Lăsat în aeroport!

În turul II al Cupei UEFA 1984-1985, Universitatea a jucat cu Olympiakos Pireu. După 1-0 la Craiova, urma returul. Chiar în ziua plecării spre Grecia, în aeroport, i s-a spus lui Balaci că nu i s-a obținut viza. Balaci: „A fost un mod mişelesc, o mârşăvie de neînţeles! M-au dus,
într-adevăr, până la aeroport, cu toată delegaţia Universităţii (jucători, antrenori, oficiali) şi acolo mi-au spus cam aşa: «Vezi că ţie nu am putut să-ţi obţinem viza…». De fapt, nici nu au făcut ceva ca să-mi obţină viza… Acel moment din aeroport, începutul lunii noiembrie 1984, a fost ultima mea zi la Universitatea Craiova! Să admitem că nu s-ar fi obţinut viză pentru Ilie Balaci. Repet, de ce nu mi-au spus-o în momentul ridicării paşapoartelor? De ce a fost nevoie de acea umilire în aeroport? Puteau găsi o altă modalitate sau o altă minciună, nu bătaia de joc din aeroport. Am plecat şi doar eu ştiu ce a fost în sufletul meu. N-am cum să uit acea mârşăvie! Chiar în seara zilei în care Universitatea m-a umilit şi abandonat în aeroport, m-a contactat FC Scorniceşti, preşedinte la Scorniceşti fiind Titi Deliu. Am acceptat şi aşa am ajuns antrenor-jucător la FC Scorniceşti. (…)Supărat, am plecat la Scorniceşti. Şi imediat, repartiţia pe care o primisem de la Primăria Craiova, pentru apartamentul cu patru camere, mi-a fost anulată! I-a fost repartizată unui coleg de echipă.
Luni s-au petrecut evenimentele în aeroport, iar eu vineri deja aveam drept de joc pentru FC Scorniceşti!“.

Balaci, despre coechipierii din Craiova Maxima

Silviu Lung: Cred că este printre primii trei portari din istoria României.
Gabi Boldici: Un om pe care îl poţi pune la rană.
Nicolae Negrilă: Un băiat săritor, dar care şi-a uitat straiele de la el, de la Gighera, pe umeri. Ca jucător, nu accepta niciodată să piardă.
Nicolae Tilihoi: Întotdeauna a ştiut ce vrea şi ca jucător, şi ca om.
Costică Ştefănescu: Un om extraordinar, dar căruia i-a lipsit şansa. Ca fotbalist, nu mai are rost să-l descriu. Îl ştie toată lumea.
Nicolae Ungureanu: Vezi Tilihoi.
Aurel Ţicleanu: A încercat să filosofeze prea mult şi, din păcate, n-a înţeles care erau adevăraţii lui prieteni. Un jucător deosebit.
Aurică Beldeanu: Vulpe, asta era porecla lui. Fotbalist talentat.
Mircea Irimescu: Trebuia să joace. După cum bine ştiţi, eu plecam în general de la partea stângă. Dacă n-ar fi fost cineva care să acopere zona aia, ar fi fost liberă. Zic asta deoarece eu mai puţin făceam şi faza defensivă.
Costică Donose: N-a văzut viaţa decât prin lentila unui singur ochi şi la propriu, şi la figurat. Ca jucător, a fost magnific.
Sorin Cîrţu: Și el a ştiut ce vrea. Nu întâmplător a ajuns cel mai bun antrenor dintre noi. Ca jucător, a fost cel mai talentat din echipa „Craiova Maxima“.
Rodion Cămătaru: Are tot ce-i trebuie. E realizat. Ca jucător mi-e greu să aleg între el şi Dumitrache, cele mai bune vârfuri pe care le-a avut România.
Zoltan Crişan: Zoli a avut un suflet mare. Cunoştea patru limbi străine, dar, din păcate, viaţa ne-a despărţit. El n-a avut noroc pe plan sentimental.
Ion (Gheorghiţă) Geolgău: A ştiut cum să se echilibreze întotdeauna. Ca jucător, a fost excelent, dar s-a mulţumit mereu cu puţin.

(Din cartea „Frumoșii nebuni ai Craiovei Maxima“ de Ion Jianu, ediția a II-a, Editura de Sud Craiova, 2012)

 

ȘTIRI VIDEO GdS