Dorința autorităților fiscale este de a colecta cât mai mult la bugetul de stat, însă introducerea impozitului pe cifra de afaceri în locul impozitului pe profit nu este o soluție. Această practică este considerată abuzivă de către mediul de afaceri, care până la urmă finanțează în mod consistent sistemul public.

I. Este legală introducerea impozitului pe cifra de afaceri?

Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată nu împiedică statele membre să introducă alte impozite, atâta timp cât acestea nu se concretizează ca taxă pe cifra de afaceri.
Astfel, eliminând impozitul pe profit şi introducând impozitul pe cifra de afaceri, se încalcă prevederile Directivei 2006/112 din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată și România s-ar afla în poziţia de a încălca prevederile legislaţiei comunitare.

II. Repercusiunile re­nun­ţării la impozitul pe profit din perspectivă fiscală

Nu se vor mai putea aplica prevederile Directivei Societate Mamă – Filială, care elimină (în anumite condiţii) impozitul cu reţinere la sursă aplicat asupra plăţilor de dividende realizate de către filiale rezidente în România către Societăţile Mamă.
Nu se vor mai putea aplica prevederile Directivei privind sistemul comun de impozitare, aplicabil plăţilor de dobânzi şi de redevenţe care elimină (în anumite condiţii) impozitul cu reţinere la sursă aplicat asupra plăţilor de dobânzi şi redevenţe realizate între societăţi asociate din state membre diferite.
Nu se vor mai putea aplica prevederile Convenţiilor de evitare a dublei impuneri. Aplicarea acestor tratate este esenţială pentru a facilita afacerile transfrontaliere, întrucât contribuie la eliminarea dublei impuneri. În prezent, România are încheiate peste 100 de convenţii pentru evitarea dublei impuneri.
De ce? Una din condiţiile care trebuiesc îndeplinite pentru a putea beneficia de prevederile Directivelor menţionate mai sus / Convenţiilor de evitare a dublei impuneri este aplicarea în România a impozitului pe profit.

III. Repercusiunile renunţării la impozitul pe profit asupra mediului de afaceri

• Este rezonabil să impozităm cifra de afaceri?
Nu. Haideţi să luăm, spre exemplu, cazul unui distribuitor. Într-adevăr, un distribuitor poate înregistra o cifră de afaceri mare, însă realitatea arată că nivelul impozitului pe profit nu este direct proporţional cu cifra de afaceri.
De ce? Răspunsul este simplu. Cea mai mare pondere în cheltuielile înregistrate de distribuitori sunt cheltuielile cu mărfurile vândute. În plus, distribuitorii obţin în general marje mici de profit (este caracteristic unei astfel de activităţi). Aplicând un impozit pe cifra de afaceri, este foarte probabil ca distribuitorii să aibă nevoie de finanţare externă pentru a-și putea acoperi cheltuiala cu impozitul pe cifra de afaceri.

• Ce se va întâmpla în cazul societăţilor care înregistrează pierderi?
În prezent, în situaţia în care o societate înregistrează pierderi fiscale, aceasta nu plăteşte impozit pe profit. Ce se va întâmpla în situaţia în care se va introduce impozitul pe cifra de afaceri? Cu sau fără pierderi, societăţile vor fi obligate la plata unui impozit semnificativ. Până acum, pierderile fiscale constituiau un avantaj fiscal pentru societate, însă, odată cu impozitarea cifrei de afaceri, acestea nu vor mai beneficia de protecţie.

• Mai are o societate „dreptul“ să înregistreze pierderi?
OECD susţine faptul că atât societăţile independente, cât şi societăţile care fac parte dintr-un grup au dreptul de a înregistra pierderi, pentru perioade limitate, în anumite condiţii (penetrarea pieţei, faza de start-up a business-ului). Conform noului Program de Guvernare, se intenţionează constituirea unei direcţii în cadrul ANAF, care va investiga societăţile ce înregistrează pierderi recurente (mai mult de trei ani consecutiv), societăţile care înregistrează o cifra de afaceri nulă şi totodată societăţile care înregistrează pierderi şi în acelaşi timp primesc împrumuturi de la acţionari.
Este recomandabil ca în analiza societăţilor care înregistrează pierderi să se ţină cont de natura businessului, specificul industriei, problemele cu care se confruntă acestea. Un alt element esențial este deschiderea reprezentanţilor acestei noi direcții din cadrul ANAF la dialog.

• Va fi încurajată evaziunea fiscală?
Odată cu introducerea acestui model de impozitare, va exista tentaţia de a nu recunoaşte în totalitate veniturile, tocmai pentru a nu plăti un impozit mare. Mai mult de atât, nici partenerul de afaceri nu va mai avea o motivaţie în a înregistra cheltuielile aferente, pentru a diminua baza impozabilă (nu va mai conta deducerea cheltuielilor).

• Se va încuraja transferul profiturilor?
Un exemplu de model de afacere des întâlnit în România este situaţia în care o societate produce doar pentru grup. Odată cu introducerea acestui model de impozitare, va exista tentaţia de a practica preţuri intragrup mici pentru ca societatea din România să înregistreze o cifră de afaceri mai mică şi implicit un impozit pe cifra de afaceri mai mic.

• Ce gândesc oamenii de afaceri?
Societăţile multinaţionale îşi vor transfera activitatea în alte state, iar societăţile autohtone îşi vor închide porţile. Întrebarea care ar trebui să ne frământe este: unde se vor muta afacerile? Un posibil răspuns este: acolo unde legislaţia fiscală este stabilă, în linie cu normalitatea europeană/internaţională, unde există un dialog deschis între contribuabil şi autorităţile fiscale. De ce nu, chiar la vecinii noştri bulgari.
Într-adevăr, conform unor statistici publicate pe Eurostat, în perioada 2013-2015, România este printre ţările codaşe din Uniunea Europeană la colectarea impozitelor / contribuţiilor la bugetul de stat. Cu toate acestea, eforturile autorităţilor nu ar trebui să se canalizeze doar asupra colectării de impozite, contribuţii etc. la bugetul general consolidat. Ar trebui să se aplice şi aici principiul de business conform căruia nu este important doar cum aduci banii, ci şi cum îi administrezi.

Iulia Butnaru și Alina Ghiță – HotNews.ro