Conducerea Consiliului Superior al Magistraturii apreciază ca obiectiv modul în care raportul reflectă evoluțiile înregistrate de România în ceea ce privește activitățile monitorizate în cadrul acestui mecanism, în special pe aspectele referitoare la activitatea sistemului judiciar şi a Consiliului Superior al Magistraturii, ca parte a autorității judecătorești.
Consiliul consideră ca fiind observate într-o dimensiune realistă evoluțiile, iar în ceea ce privește durabilitatea progreselor înregistrate, achiesează asupra faptului că sustenabilitatea procesului de reformă reprezintă una din condițiile menite să arate că un mecanism precum cel în cauză nu mai este necesar.
Referindu-se la activitatea CSM, raportul evidențiază progresele realizate cu privire la independența sistemului judiciar și reforma judiciară. Sunt menționate/notate în acest sens atât demersurile Consiliului pentru modificarea procedurilor de numire a conducerii parchetelor, promptitudinea și celeritatea măsurilor luate pentru apărarea independenței justiției, cât și colaborarea și măsurile luate pentru implementarea noilor coduri, măsurile adoptate în legătură cu Strategia de dezvoltare a sistemului judiciar, activitățile privind formarea profesională, concursurile pentru ocuparea posturilor, precum și sesizarea ministrului justiției cu importante propuneri legislative.
În acest context, au fost remarcate eforturile depuse de Consiliu pentru creșterea rolului instituțiilor cheie din domeniul justiției în elaborarea unor proceduri de selecție transparente și bazate pe merit – cu evitarea interferențelor politice – în numirile la vârf, având drept scop asigurarea unei conduceri robuste şi sprijinirea independenţei justiţiei.
Din această perspectivă, recomandarea Comisiei Europene privind reglementarea prin lege a unei proceduri mai robuste și mai independente de numire a șefilor marilor parchete se suprapune viziunii promovate de Consiliul Superior al Magistraturii, prin recentele propuneri legislative înaintate ministrului justiţiei.
Pe fondul frecventelor critici la adresa magistraților exprimate de către politicieni și în mass-media, precum și a lipsei de respect față de unele hotărâri judecătorești – numărul cererilor de apărare a independenţei justiţiei fiind în creştere – Raportul Comisiei Europene reia o temă recurentă, menţionată pentru prima dată în raportul publicat în 22 ianuarie 2014, referitoare la eficienţa moderată a mecanismelor efective puse prin lege la dispoziţia Consiliului, acestea asigurând doar o compensaţie morală, declarativă a magistraţilor vizaţi. Astfel, deşi se apreciază că „ încheierea cu succes a urmăririi penale și condamnarea unui număr mare de politicieni binecunoscuți din România pentru corupție la nivel înalt corespunde unei tendințe subiacente pozitive în ceea ce privește independența justiției, CSM nu poate asigura un nivel de acoperire în mass-media a comunicatelor sale de presă echivalent cu cel de care s-au bucurat criticile inițiale și, dincolo de acest sprijin moral, CSM nu oferă ajutor financiar sau juridic magistraților care cer reparații în instanță”.
Observarea de către Comisie a faptului că autoritățile parlamentare pot avea un rol în ceea ce privește monitorizarea comentariilor exprimate de aleșii în forul legislativ, precum şi recomandarea din raportul de anul trecut privind “includerea în Codul de conduită al parlamentarilor a unor dispoziții clare în ceea ce privește respectarea independenței sistemului judiciar de către parlamentari și în cadrul procesului parlamentar” se suprapun viziunii şi propunerilor făcute de Consiliul Superior al Magistraturii în cadrul activităţilor specifice unor grupuri de lucru cu reprezentanţi ai legislativului.
În ceea ce priveşte reforma judiciară, la 2 ani de la intrarea în vigoare a codurilor penale, raportul constată, în continuare, lipsa unei stabilităţi legislative, generată în principal de procedurile parlamentare recurente.
Raportul evidenţiază eforturile depuse de Consiliu, alături de Înalta Curte de Casație și Justiție, procurorul general, Institutul Național al Magistraturii și Ministerul Justiției pentru a oferi sprijin susținut tuturor instanțelor și parchetelor în scopul facilitării tranziției și al depășirii obstacolelor.
Raportul menţionează, cu titlu de noutate, alături de instrumentele specifice Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, eficienţa unor măsuri manageriale precum reuniunile periodice iniţiate în anul 2015 a reprezentanţilor CSM, INM şi curţilor de apel, dar şi lansarea portalului de jurisprudenţă ROLII, pentru consolidarea unei jurisprudenţe unitare. Aceste reuniuni se concentrează asupra chestiunilor cu privire la care există interpretări divergente, iar soluțiile comune se transmit tuturor instanțelor.
În ceea ce priveşte Strategia de dezvoltare a sistemului judiciar pentru perioada 2015-2020, raportul observă stadiul final în care se află Planul de acţiune pentru implementarea acesteia, apreciind ca importantă necesitatea clarificării măsurii în care noul CSM îl va considera ca fiind un plan pentru acţiunile sale viitoare, afirmând, de asemenea, că „ acţiunile noului CSM pot fi folosite pentru a da un nou impuls reformei”, pe coordonate de transparenţă şi responsabilitate.
Din această perspectivă, în Raport se apreciază că “noul Consiliu ar trebui să aibă o filosofie colectivă clară pe baza unui nou program”.
Referitor la managementul resurselor şi eficiența acestora, Raportul constată valorificarea instrumentelor statistice şi a dosarului electronic ce se implementează în instanţe pilot, dar notează că, deşi „modestă”, propunerea de închidere a unor instanţe mici, a fost blocată în Parlament, Consiliul şi Ministerul Justiţiei apelând la soluţiile alternative de schimbare a unor limite teritoriale ale instanţelor, iar în cazul parchetelor, de regrupare a procurorilor la nivel de tribunal şi de închidere a unor parchete de pe lângă judecătorii.
În raport se observă, de asemenea, că modificările aduse anul trecut în materie civilă prevedeau că hotărârile judecătorești pot fi executate în mod direct de către executorii judecătorești în scopul accelerării procedurii, Curtea Constituțională anulând, însă, aceste modificări. Se menţionează, de asemenea că, în cadrul planului de acțiune pentru perioada 2015-2020, sunt prevăzute măsuri de îmbunătățire a executării hotărârilor judecătorești, cum ar fi crearea unei baze de date electronice pentru a monitoriza cazurile de executare silită, dar există dovezi clare că executarea hotărârilor judecătorești, inclusiv a hotărârilor judecătorești definitive împotriva statului (autorități centrale sau locale), rămâne adesea problematică.
Conducerea Consiliului constată cu satisfacţie, aprecierea pozitivă conform căreia “sistemul judiciar în ansamblul său a continuat să dea dovadă de profesionalism, inclusiv de capacitate de adaptare la schimbările semnificative ale codurilor civile și penale, de eforturi în vederea unificării jurisprudenței și de voința de a apăra independența sistemului judiciar. România a continuat să facă progrese în direcția îndeplinirii obiectivelor de referință ale MCV”.
Consiliul ia act de recomandările formulate de Comisie, în domeniul său de competenţe şi atribuţii, privind necesitatea asigurării unei „ proceduri clare şi robuste” pentru numirea în poziţii cheie din magistratură în cursul anului 2016, finalizării rapide a procedurii de modificare a codurilor, necesitatea elaborării, împreună cu Guvernul, a unui plan clar care să asigure respectarea noilor termene de implementare a dispozițiilor prevăzute din Codul de Procedură Civilă.
Raportul va fi analizat şi discutat în Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, urmând a fi adoptate şi publicate măsurile necesare, pe domeniul de competenţă, pentru continuarea şi consolidarea acţiunilor monitorizate de Comisia Europeană.
