Guvernul şi parlamentul dau dovadă, în ultima perioada, de multă generozitate, împărţind în stânga şi în dreapta bani din bugetul statului. Majorarea salariilor înalţilor demnitari este doar o bucăţică dintr-un lung şir cu final necunoscut de privilegii din bani publici. Doar pe partea de investiţii nu se arată guvernul la fel de darnic. Practic, preferă să reducă nivelul investiţiilor publice pentru a face loc majorării pensiilor speciale, salariilor bugetare, alocaţiilor, salariului minim etc. Pe lângă acestea, bugetul statului mai trebuie să facă faţă şi reducerilor de taxe recente şi viitoare. Care vor fi efectele reducerii veniturilor concomitent cu creşterea cheltuielilor, altele decât cele cu investiţiile, este greu de prevăzut, dezbaterile şi analizele despre impactul bugetar fiind inexistente.
Măsuri adoptate care pun sau urmează să pună presiune pe buget
La sfârşitul lunii iunie, parlamentul a aprobat pensiile speciale pentru cei din armată, poliţie şi servicii (vreo 160.000 de persoane). Vicepremierul Gabriel Oprea şi ministrul apărării, Mircea Dușa, spuneau atunci că e „o lege a recunoașterii riscurilor, sacrificiilor pe care le fac militarii, o reparare a nedreptăţilor făcute militarilor“. Legea va intra în vigoare la 1 ianuarie 2016. Tot la sfârşitul lui iunie, parlamentul a votat şi reintroducerea pensiei de serviciu pentru funcţionarii publici parlamentari, şi acordarea de pensii de serviciu pentru diplomaţi. Şi pentru a nu fi mai prejos, şi parlamentarii şi-au votat pensii speciale.
De la 1 ianuarie 2016, cresc pensiile şi pentru 500.000 de români care au lucrat în grupa I şi a II-a de muncă. Punctul de pensie creşte cu 50% pentru pensionarii care au lucrat în grupa I de muncă şi cu 25% pentru cei din grupa a II-a.
De la 1 iunie, toţi copiii beneficiază de dublarea alocaţiei, de la 42 la 84 lei/luna, ca urmare a unei legi aprobate de parlament. Efortul bugetar este de circa 1,8 miliarde de lei doar în 2015.
Salariile în sectorul bugetar au început să fie majorate. Deocamdată, doar pentru anumite categorii. La sfârşitul lui iunie, guvernul a decis printr-o ordonanţă de urgenţă majorarea de la 1 august 2015 cu 12% faţă de luna iulie 2015 a salariilor de bază ale personalului nedidactic din învăţământul preuniversitar de stat. De această majorare salarială vor beneficia 53.848 de persoane din învăţământul preuniversitar de stat şi 7.468 de persoane din învăţământul universitar. Pe 8 iulie, guvernul a decis să fie majorate substanţial şi salariile înalţilor demnitari: preşedinte, premier, vicepremier, miniştri, preşedinţii celor două camere din parlament şi şefii de servicii secrete. Însă, partea cea mai grea abia de acum urmează. Guvernul promite că până la sfârşitul anului va fi aprobată o nouă lege care vizează creşterea salariilor tuturor bugetarilor. În România, sunt peste un milion de bugetari. Şi toate aceste salarii vor fi aranjate după salariul minim care creşte din jumătate în jumătate de an. Dacă la 1 iulie salariul minim a ajuns la 1.050 de lei, la 1 ianuarie va ajunge la 1.200 de lei. Aceste majorări înseamnă multe miliarde de lei la buget. Nu se ştie exact cât, că nimeni din guvern nu vorbeşte de impact, însă cu siguranţă bugetul din 2016 va fi mult împovărat.
O altă necunoscută legată de efectul bugetar este reducerea TVA. De la 1 iunie, a fost redusă TVA la 9% pentru alimente. În lunile următoare, se va vedea exact care va fi influenţa asupra veniturilor bugetare. De la 1 ianuarie 2016, vin şi celelalte relaxări fiscale, aşa cum au fost ele introduse în noul Cod Fiscal: reducerea generală a TVA de la 24% la 19%, eliminarea „taxei pe stâlp“ şi a supraaccizei la carburanţi, scăderea impozitului pe dividende etc.
Acest nou Cod Fiscal nu este, de altfel, pe placul Comisiei Europene tocmai din cauza deficitului bugetar mare pe care îl va crea. La ultima vizită în România, în iunie, reprezentanţii Comisiei Europene nu au ajuns la un acord cu autorităţile române în privinţa Codului Fiscal, dar vor decide în cadrul întâlnirii miniştrilor de Finanţe (Ecofin) din 14 iulie care este stadiul acordului cu România. Ministrul finanţelor, Eugen Teodorovici, susţine că impactul bugetar negativ în urmă aplicării noului Cod Fiscal va fi de circa 12 miliarde de lei. Teodorovici mai susţine că deficitul bugetar de anul viitor se va duce la 2,8-2,9% din PIB, foarte aproape de pragul de 3% a cărui depăşire înseamnă intrarea în procedura de deficit excesiv şi cu mult peste ţintă de 1,2% asumată. Însă, Teodorovici crede că va fi doar o depăşire temporară a ţintei asumate.
Dar nu este clar dacă la estimările deficitului bugetar din 2016 au fost luate în calcul şi majorările de pensii, indemnizaţii şi salarii. Nu este clar nici dacă în bugetul din 2016 va mai fi prevăzut vreun ban pentru investiţii. Teodorovici spune că de anul viitor nu se vor mai da bani pentru nimic ce ar putea atrage fonduri europene. Astfel se poate degreva bugetul şi mări absorbţia, consideră ministrul finanţelor.
Autostrăzile mai pot aştepta
Cert este că în acest moment investiţiile publice scad tot mai mult. Cheltuielile de capital s-au redus la 2,8 miliarde de lei în primele cinci luni din an, cu 26% mai mici decât în aceeaşi perioada a anului trecut. Guvernul tot susţine că investiţiile ar trebui să se bazeze pe fonduri europene, însă nici măcar acestea nu sunt folosite. România a obţinut, în primele șase luni, o absorbţie a fondurilor structurale şi de coeziune de doar 3,01 puncte procentuale. Practic, România a ajuns cu mare greutate la o rată de absorbţie de doar 54,8%, în perioada 2007- iunie 2015. Cele mai importante ar fi investiţiile în infrastructură, în acele autostrăzi care ar trebui să aibă şi rol de magnet pentru atragerea de mari investitori privaţi în toate sectoarele economice. Lipsa autostrăzilor, cauzată de dezinteresul guvernului pentru astfel de investiţii, poate stârni reacţii în lanţ, ca într-un efect de domino, în toată economia. De exemplu, mulţi reprezentanţi ai companiilor energetice se plâng de inexistența unei strategii energetice actualizate. Ministerul energiei, cel care ar trebui să se ocupe de aşa ceva, spune că nu poate elabora o strategie energetică în lipsa unei strategii de reindustralizare. La urma urmei, în strategie trebuie precizat pe ce consum de energie se pot baza producătorii în următorii 20 de ani. Însă, nici strategia de reindustrializare nu poate fi făcută atâta vreme cât guvernul nu ştie ce investitori ar putea atrage în următorii 20 de ani. Şi nici investitorii nu ştiu dacă este cazul să vină în România, unul dintre motivele ezitării lor fiind lipsa unei reţele de autostrăzi. Caz concret: nemulţumirile celor de la Dacia-Renault, care au cerut pe toate tonurile posibile construirea autostrăzii Piteşti-Sibiu.
Toate aceste decizii legate de banul public nu au fost luate de un singur partid, ci a fost consens politic, motiv pentru care va fi greu pe viitor să fie tras cineva la răspundere în cazul unor eşecuri. Anul viitor sunt două rânduri de alegeri, astfel că nici un partid nu vrea să se opună unor măsuri care ar trebui să mulţumească tot electoratul. Însă, sunt măsuri care au efecte certe în buzunare doar pe termen scurt. Pe termen lung, nu sunt clare. Dacă deficitul bugetar de anul viitor va creşte peste 3%, adică peste pragul care înseamnă intrarea României în procedura de deficit excesiv, vor fi responsabile toate partidele având în vedere că majoritatea sunt măsuri aprobate foarte lejer în parlament. La fel de responsabile vor fi şi în cazul în care la construcţia bugetului de anul viitor nu vor avea loc şi investiţii. Luând în considerare toate aceste elemente, atât parlamentul, cât şi guvernul ar trebui încă de pe acum să răspundă la întrebarea: Cum vor putea jongla cu creşterile de salarii bugetare, cu majorările de pensii şi cu reducerile de taxe, în aşa fel încât să nu se reducă investiţiile şi în aşa fel încât să nu intre România în procedura de deficit excesiv? Precizare: datoria publică a României a depăşit deja un aşa-zis prag de siguranţă de 40%.
