Duminică, 22 februarie, este Lăsata Secului pentru brânză, ouă, lactate, deoarece se intră în Postul Paştelui. În urmă cu o săptămână a fost Lăsata Secului pentru carne.
Singurul post care are două Lăsatul Secului este cel al Sfintelor Paşti, cunoscut şi sub numele de Postul cel Mare. Primul Lăsatul Secului este pentru carne şi se ţine în Duminică Înfricoşatei Judecaţi, iar celălalt este pentru ouă, peste şi lactate şi se ţine în Duminică Izgonirii din Răi a lui Adam. În toate zonele rurale din ţară Lăsatul Secului de Paşti joacă un rol extrem de important. Foarte multe tradiţii încă se ţin. De exemplu, Lăsată Secului de Paşti păstrează tradiţii specifice începutului unui an agrar, sărbătorit odată cu echinocţiul de primăvară. Această sărbătoare marchează şi acel moment de cumpăna dintre noul an agrar şi cel vechi.
Praznicul de duminică este împodobit, din moşi-strămoşi, de tradiţii pe care creştinii ortodocşi le respectă pentru a avea un post uşor, care să înfrâneze puterea de a păcătui. În foarte multe localităţi din sudul ţării se păstrează cu sfinţenie obiceiul de Batere a halviţei. În cadrul acestei ceremonii participă şi copiii şi adolescenţii. Se obişnuieşte ca gazda să lege o bucată de halviţă cu o sfoară şi începe să o plimbe prin faţă tinerilor, organizaţi în echipe de câte doi, având mâinile legate la spate. Fiecare copil încearcă să prindă bucată de halviţă cu gură, un lucru mai greu decât şi-ar închipui mulţi. Majoritatea celor care participa la această tradiţie ajung să se murdărească din plin pe faţă şi chiar pe haine. Se spune că persoană care prinde halviţă în gură o primeşte drept recompensă. O altă datină care se păstrează şi în zilele noastre este Legarea grânelor. Acest obicei se practică pentru ca păsările sau alte dăunătoare să nu distrugă recolta gospodarilor. În unele sate din Covasna, de Lăsatul Secului se practică un alt obicei vechi, cel al focurilor purificatoare. Pe înserat, pe dealuri se aprind focuri. Conform tradiţiei, în acest fel atmosfera se purifică în comunitatea respectivă, ajutând totodată şi la alungarea spiritelor rele. Mai mult, se credea că prin săvârşirea acestui ritual se asigura şi perpetuarea renaşterii la viaţă. În regiunea Munteniei, nurorile obişnuiesc să prepare plăcinte cu brânză dulce şi stafide pe care mai apoi le oferă soacrelor, pentru ca relaţiile lor să rămână „dulci” şi în timpul Postului Mare. Nu în ultimul rând, se mai practică şi obiceiul ca mulţi credincioşi să ofere copiilor nevoiaşi câte şapte sticle cu lapte, simbolizând cele şapte săptămâni ale postului. Se crede că această tradiţie va aduce hrană mai bună copiilor nevoiaşi pe parcursul Postului Paştelui.
