Trei muncitori români din Italia au protestat timp de trei săptămâni împotriva angajatorului, societatea „Centro Ovini Corvaro”, care nu i-a mai plătit de cinci luni. Ei s-au legat cu lanţuri şi s-au poziţionat în faţa fostului lor loc de muncă, potrivit site-ului www.emigrantul.eu.
Marius Monel Gongea, din judeţul Olt, şi braşovenii Daniel Socol, din Victoria, și Constantin Goru, din Râșnov, au fost angajați în regulă, în aparență, numai că pe contractele lor de muncă scrie ”operaio agricolo”, adică, mai precis, muncitor agricol sau cioban. Pentru că de asta s-ar ocupa societatea mai sus citată. Numai că, așa cum ne-a declarat Marius, această meserie nu au practicat-o niciodată de când au fost angajați, ei muncind ca zidari pe șantierul din spatele străzii Tiburtina, aproape de șoseasua de centură a Romei, în Via di Torre Rigata. Aici există mai multe structuri care inițial aveau altă destinație dar actualul proprietar, patronul firmei angajatoare a românilor, a decis să le transforme în internate pentru refugiații politici și de război.
strucutura tiburtina
Structura la care au lucrat românii și unde sunt cazați refugiații de război
Mai multe persoane, majoritatea provenind din țările cu probleme de război (Libia, Siria etc), toate refugiate, sunt practic protejate de statul italian și cazate, prin convenție, în structurile puse la punct de societatea Centro Ovini Corvaro.
„Aici nu e nici o oaie, unde am lucrat eu. Aici am făcut două blocuri”, spune revoltata Marius Gongea. „În cinci luni de zile am primit 1500 de euro, asta când am început protestul. Avem contract de ciobani, ca să nu plătească casa edile, ca să nu plătească multe. Nouă să ne dea salariile șți nu mai trecem pe aici niciopdată. Am fost la inspectoratul de muncă să fac reclamații și deja a doua zi m-a amenințat că mă artestează, că deja știa că am fost acolo și că el i-a cumpărat pe toți și-i are la mână iar noi suntem nimic în fața lui”, spune Marius Gongea.
În urma unui control efectuat de către Inspectoratul Teritorial de Muncă din Roma, șantierul a fost închis iar cei trei români plus un alt arab, folosit ca paznic și căruia patronul i-a spus că nu-l cunoaște, trimiși să facă vizitele medicale și protecția muncii. Marius ne arată și documentele prin care se atestă că el a făcut și pregătirea impusă de lege pentru a putea lucra pe șantier. Numai că el la acele cursuri nu a mers niciodată iar semnăturile sunt false. Mai mult, odată făcute vizita medicală și protecția muncii, angajatorul i-a trimis acasă pe motiv că nu se poate lucra, că șantierul este închis și că, oricum, își vor primi banii find în regulă. În acest timp acesta a adus o altă echipă de egipteni care, ascunși de vegetația din jur, a continuat lucrările. Timpul a trecut și, din ianuarie 2014, cei trei au reușit să primească doar o mică tranșă, celelalte patru luni și jumătate de salarii nefiindu-le recunoscute.
Ieri protestul s-a sfârșit rău pentru că lui Constantin Goru, care avea și probleme de inimă, i s-a făcut rău și a fost transportat cu salvarea la Spitatul Sandro Pertini din Roma. Au venit și carabinierii, aceștia invitându-i pe români să părăsească zona pentru că nu au „autorizație de protest” și nici nu pot fotografia și filma.
Venirea carabinierilor a determinat patronul societății să declare că cei trei vor fi plătiți în două săptămâni. Pentru cei trei români, cele 20 de zile de protest nu au folosit la nimic, aceștia fiind obligați să părăsească locul și fără bani și fără garanții. La această oră lucrările la amenajarea unei alte clădiri pentru refugiați continuă, tot în aceeași incintă, cu personal neangajat și ferit de ochii lumii.
