Sila, dispreţul şi frica

„Tu ce faci, fă/mă Doina, aicea? Aveai chef de nişte inundaţii?“, a întrebat-o cam fleşcăit Victor Ponta pe Doina Pană, care tocmai se prăvălea în barcă. „Păi nu aveam chef, dar…“. Nu apelativul utilizat de primul-ministru către un ministru șochează în scena de mai sus. Fă sau mă, chiar n-are importanţă. Nici măcar ridicolul sublim al imaginilor cu un prim-ministru și doi miniștri cărați pe sus cu barca de niște jandarmi nu bate sila nesfârșită care se revarsă din atitudinea premierului. Priviți cele două imagini din articol. Vom înțelege și mai bine de unde atâta silă.  
 
Ziua de sâmbătă, 19 aprilie, îl găsește pe Victor Ponta plimbându-se lipsit de griji cu barca prin Delta Dunării. Postează pe Facebook niște imagini și gânduri simpatice. Vedem un premier cu burta în sus, în vacanță, cu familia. Printr-o curioasă ironie a sorții, în seara zilei de sâmbătă, adică în noaptea de Înviere, ploile inundă Teleormanul. Pe moșia fostului baron Dragnea, azi prim-vicepremier, a apărut peste noapte o mică Deltă, înecând niște gospodării.
Premierul n-avea cum să plece chiar în prima zi de Paște din Delta Dunării. Fermecat, pătruns de un fior liric, a descris-o astfel pe pagina de Facebook, chiar în ziua de dinaintea potopului din Teleorman: „Cine a ales Delta că destinație zilele acestea a fost fff inspirat. Soare, păsări, verde tot și o ciorbă de peşte fără egal! De fapt, Delta este mereu, pe orice vreme și în orice companie, un loc fabulos!“.  
N-ai cum să înțelegi din prima ce-s alea inundații când te răsfeți înconjurat de ape în Delta Dunării. Apoi, cum putea lăsa Ponta colțul de rai pentru Delta lui Dragnea, plină cu mâl, noroaie și rahaţi din fosele revărsate prin curți, oameni disperați. Putea? Nu putea.  
Așa că a venit abia luni la București. Nu i-a mai rămas decât să se bucure că sistemul merge și fără el. Cu sentimentul datoriei împlinite, a băgat pe FB o postare liniștită ca apele Deltei: „Mulțumesc celor din teritoriu care au rămas la datorie de Paște. Prin intervenția din aceste zile dovediți eficienţă. Avem un sistem al statului gata să intervină în situații de urgenţă“.  
A treia zi după potop, Ponta se vede, totuși, silit să se pogoare între muritorii luați de ape, în Delta lui Dragnea din Teleorman. Are, n-are chef de inundații, dă bine la popor puțină compasiune transmisă live, pe toate posturile, din mijlocul bălților. Chiar dacă sistemul a funcționat și au fost puțini morți per total (patru), țara trebuie să-l vadă că se implică personal, că rezolvă rapid, până în august, probleme pe care vreme de 12 ani, cât a condus consiliul județean, prim-vicepremierul său, Liviu Dragnea, nu le-a dat de cap.  
În consecință, își pune un costum căcăniu și o pereche de cizme de cauciuc, care-l fac să semene puțin cu vânătorul de crocodili de pe Discovery și, cu o armată de televiziuni după el, totul arată ca la filmările unui nou episod din „Pericole pe Nil“.
Abia acum notează diferența între Delta mirifică, cu soare, păsări și ciorba de peşte și Delta puturoasă de pe moșia lui Dragnea, cu babe urlând și rahaţi plutind prin curți. Cum să nu te întrebi ce mama dracului cauți tu acolo, cum să nu-ți iei la mișto miniștrii întrebându-i dacă aveau chef de inundații? N-aveau, normal, ce întrebare tâmpită.  
Urmăriți cu atenție toate filmele cu Ponta prin ulițele și casele inundate din Teleorman. Ca prin miracol, nici un strop nu-i murdăreşte costumaşul căcăniu. Pășește cu grijă prin ape ca barza, face rapid stânga-mprejur când e avertizat că se îndreaptă spre o fosă desfundată și preferă, în general, barca pneumatică împinsă de cei șase jandarmi sau cărată pe sus ca lectică.
Sila e a lui Ponta, dis­prețul e al lui Dragnea. Fostul baron de Teleorman contempla fără jenă dezastrul la care a contribuit vreme de peste un deceniu cu nepăsarea sa. N-a ridicat un dig, deși inundații au mai fost în același loc și în 2005.  
Când trebuie, de voie, de nevoie, să lucreze pentru noi, ceilalți, și nu pentru beneficiul lor, o fac în silă, fără mare tragere de inimă. Se vede de la o poștă că le displace profund contactul cu realitatea. Și Năstase afișa involuntar dezgust pe chip când se freca de mulțime.  
Când își pierd timpul cu poporul, au aerul că ne fac o mare concesie, deranjați fiind de la altele mai importante.
Iar frica, frica deja patologică, e a premierului. În joia dinaintea Paștilor, majoritatea a dat un rateu major, UDMR și UNPR lăsându-l puțin în ofsaid în războiul său cu Traian Băsescu. Oprea e tot mai obraznic, Kelemen nu-i prea controlează pe maghiarii lui, DNA-ul saltă tot mai mulți baroni. Fără sprijinul celor două partide, Ponta se îneacă la prima moțiune. L-a inundat frica. Toate deciziile și acțiunile sale din ultima vreme sunt luate sub imperiul groazei că, la o adică, pierde tot.  
Sila, disprețul și frica conduc azi din Palatul Victoria.
Sila, disprețul și frica nu se prea văd însă în aceste zile din cauza megaproducției de televiziune, care-l prezintă pe bărbatul în costum căcăniu în rol de erou salvator, pe Dragnea – în zbirul administrației și spaima primarilor, iar pe fă/mă Doină – într-un ministru încântat că are parte de un premier cu un vocabular atât de ales, practic, incapabil să reproducă interjecția vulgară fă, poate i-a scăpat cel mult un prietenos și elegant mă.
Dan Tapalagă – HotNews.ro