Din acest an, revista Noul Literator apare, alături de Scrisul Românesc, Mozaicul, Autograf MJM, Portal Măiastra, sub egida Uniunii Scriitorilor. Nicolae Petre-Vrânceanu (foto), mentorul acestei publicaţii culturale apărute în decembrie 2010, afirmă că scopul revistei este de a contribui la promovarea valorilor culturale româneşti şi de a stimula creaţia literară din Bănie şi din Oltenia.
La Casa de Cultură „Traian Demetrescu“ s-a lansat recent ultimul număr (pe aprilie) al revistei Noul Literator, prilej pentru a-i adresa câteva întrebări redactorului-şef.
Ion Jianu: Domnule Nicolae Petre-Vrânceanu, sunteţi mentorul unei reviste de cultură ce apare, trimestrial, din decembrie 2010, la Craiova, cu titlul Noul Literator. Cum reuşiţi să îi asiguraţi periodicitatea trimestrială în aceste vremuri de criză?
Nicolae Petre Vrânceanu: Cu unele mici întârzieri (una-două săptămâni), am reuşit să asigurăm apariţia trimestrială a acestei publicaţii al cărei frontispiciu aminteşte de revista Literatorul întemeiată de Alexandru Macedonski. Scriitorul a copilărit în satele doljene Pometeşti şi Adâncata, astăzi componente ale comunei Goieşti, unde a existat o casă memorială dedicată vieţii şi scrierilor sale. Am încercat să continuăm, după Bucureşti, şi la Craiova tradiţia iniţiată de această publicaţie simbolistă, cu scopul de a contribui la promovarea valorilor culturale româneşti şi de a stimula creaţia literară din Bănie şi din Oltenia, cu modestele noastre posibilităţi. Adevăraţii mentori ai Noului Literator sunt, de fapt, scriitorii, intelectuali de marcă ai Craiovei, profesori universitari, oameni de artă, actori, plasticieni, muzicieni, jurnalişti, oameni de ştiinţă din instituţiile de profil ale municipiului, profesori din învăţământul preuniversitar, preoţi ş.a. Din colectivul de redactori asociaţi ai revistei fac parte şi creatori din alte judeţe ale ţării şi chiar din diaspora românească: SUA (New York), Serbia (Uzdin), Italia (Roma), Republica Moldova (Chişinău), Bulgaria (Vraţa). Am stabilit fructuoase relaţii de parteneriat cu revista Lumină Lină a Cenaclului „Mihai Eminescu“ din New York. Continuăm, de asemenea, parteneriatul cu revista sud-est europeană Carmina Balcanică, cu revista Oltart, din Slatina şi cu revista Floare de latinitate, din Uzdin – Serbia. Dorim să extindem aceste contacte culturale necesare şi benefice care ne deschid, prin cuvântul scris, alte modalităţi de abordare a fenomenului cultural contemporan românesc şi european, noi perspective către abordările moderniste şi postmoderniste. Revistele culturale şi literare întreţin un interes tot mai larg şi statornic pentru viaţa spirituală a românilor din ţară şi din diaspora.
În „Codex Vrânceanu“, fiecare volum, fiecare poem este un document preţios al sufletului meu
I.J.: După lansarea, în 2013, la New York, a antologiei de versuri „Flori de cerneală“, anul acesta, la Editura TipoMoldova, Iaşi, în colecţia „Opera Omnia, Poezie“, a apărut o cuprinzătoare ediţie a creaţiei dumneavoastră lirice intitulată „Codex Vrânceanu“. Este o culegere de texte mai vechi?
N.P.V.: Colecţia „Opera Omnia“ a editurii ieşene amintite (director manager Aurel Ştefanache) s-a dovedit o activitate de succes, la nivel naţional, care a atras în primul rând participarea membrilor Uniunii Scriitorilor. Este meritorie intenţia acestei edituri de a realiza o amplă imagine a creaţiei poetice româneşti contemporane atât prin publicarea unor retrospective ale autorilor, cât şi prin punerea în circuit public a creatorilor români de poezie printr-o serie de antologii colective. Am ales să public în colecţia „Opera Omnia“ o selecţie cronologică din toate volumele de poezie pe care le-am tipărit până în prezent, iar titlul sugerează această însumare de manuscrise mai vechi şi mai noi, fiecare volum, fiecare poem fiind un document preţios al sufletului meu, destinat cititorului, dar şi istoricului şi criticului literar.
I.J.: De mai bine de un deceniu aţi vizitat aproape anual, pentru una-trei luni, New York-ul, acolo unde îşi are rezidenţa familia fiicei dumneavoastră, absolventă a Facultăţii de Litere din Craiova. Contează mai mult America decât Oltenia?
N.P.V.: Aţi intuit probabil răspunsul la prima parte a întrebării. Nu am ajuns în marea metropolă de pe Coasta de Est a Statelor Unite în scop exclusiv turistic, dimpotrivă, primul obiectiv a fost să ne ajutăm fiica la începutul căsniciei sale şi, la scurt timp, să asigurăm, în măsura posibilităţilor, permanenta îngrijire a nepotului, care va împlini în curând opt ani. Totuşi, odată ajuns acolo, în acest Babilon al multiculturalităţii manifestate şi lingvistic în aproape toate limbile pământului, am dorit să descopăr numitorul comun al acestei uluitoare civilizaţii definite de toleranţă, de respectul valorilor şi al legilor democraţiei. Desigur, nu am neglijat viaţa culturală a New York-ului… În primul rând, a marilor muzee de artă, a instituţiilor muzicale ori de teatru şi balet. Am vizitat grădina zoologică din Central Park şi Muzeul de Ştiinţele Naturii, cu o bogată colecţie de dinozauri uriaşi şi de balene. De asemenea, repere inconfundabile le-au constituit Lincoln Center, Carnege Holl, Madison Square Garden, marile librării din Manhattan, expoziţiile de artă de pe Brodway etc. Familia fiicei ne-a ajutat să cunoaştem şi alte localităţi de pe Coasta de Est: Washington (Muzeul Constituţiei, Muzeul de artă, Muzeul Aerului, Muzeul Holocaustului etc.), Philadelphia (Muzeul Independenţei, colecţia foarte bogată a operelor lui C. Brâncuşi), Portsmouth, Boston şi chiar Chicago şi Las Vegas. Ne-am întâlnit de fiecare dată cu români celebri prin creaţiile lor (Constantin Brâncuşi, Mircea Eliade), ori cu românii de astăzi, scriitori, pictori, sculptori, cineaşti prezenţi în viaţa culturală a New York-ului. Am participat cu interes şi cu plăcere la activitatea cenaclului „Mihai Eminescu“ al comunităţii românilor din New York (unde mi-am lansat patru volume: „Simfonia Muzelor“, 2003, „Metafizica formelor“, 2006, „Copiii oceanului şi antologia amintită aici, „Flori de cerneală“, 2013) şi am publicat deseori în revista cenaclului, „Lumină Lină“, condusă de preotul-scriitor Th. Damian, prieten al craiovenilor. Vizitele mele în America au contat foarte mult prin contactul cu o societate aflată într-o dezvoltare explozivă, superindustrializată şi superdezvoltată… Totdeauna m-am întors în România cu sentimentul că revenim acasă, acolo unde de-a lungul deceniilor ne-am format ca oameni şi ca intelectuali, unde avem deja o identitate recunoscută, într-o lume căreia îi aparţinem şi care, sufleteşte, ne aparţine.
Aspiraţia Craiovei de a deveni capitală culturală europeană, una legitimă
I.J.: Care este opinia dumneavoastră despre proiectul „Craiova, capitală culturală europeană 2021“? Cât de benefică este pentru Bănie şi pentru Oltenia această iniţiativă, această competiţie?
N.P.V.: Aspiraţia Craiovei de a obţine acest onorant titlu european este legitimă atât prin tradiţiile istorice, folclorice, ştiinţifice, dar şi prin împlinirile cultural-artistice, spirituale în general. Este semnificativ să amintim câteva nume de personalităţi de mare răsunet european şi care s-au născut şi au activat ori s-au format la Craiova, în Dolj: Constantin Brâncuşi, Henri Coandă, Nicolae Titulescu, Grigore Moisil, Marin Sorescu, Mitropolitul Nestor Vornicescu, pictorii Th. Aman şi Ion Ţuculescu, Voievodul Mihai Viteazul, Tudor Vladimirescu, Nicolae Iorga, Al. Macedonski, Liviu Rebreanu şi mulţi alţii. În Craiova există impresionante construcţii de patrimoniu, vechi biserici şi impozante monumente, instituţii culturale de mare prestigiu, precum Teatrul Naţional „Marin Sorescu“, filarmonica, opera, centenara revistă Ramuri, revista Arhivele Olteniei etc. Aici s-au înfiinţat printre primele şcoli şi colegii din ţară: Şcoala „Obedeanu“, Liceul „Elena Cuza“, colegiile „Carol I“ şi „Fraţii Buzeşti“, Biblioteca „Alexandru şi Aristia Aman“, muzeele de artă, de istorie, de etnografie şi de ştiinţele naturii, Radio Oltenia, noi studiouri de televiziune, Conservatorul de artă „Cornetti“, Teatrul pentru Copii şi Tineret „Colibri“ etc. Orice craiovean şi orice oltean se mândreşte cu Festivalul Internaţional de Teatru Shakespeare, cu ansamblul folcloric şi Festivalul Naţional al Cântecului Popular Românesc „Maria Tănase“, cu editurile oraşului, cu publicaţiile periodice ori cotidianele care apar aici, cu Festivalul Internaţional de poezie „Mihai Eminescu“. Toate acestea constituie argumente peremptorii ale unei efervescente vieţi culturale, în consonanţă cu dezvoltarea edilitară impetuoasă a municipiului nostru care continuă să pună în valoare obiective de mare interes precum amenajarea centrului vechi, a parcurilor şi grădinilor publice destinate cetăţenilor de toate vârstele, a unei ultramoderne secţii a Muzeului de Artă dedicate operelor marelui sculptor oltean Constantin Brâncuşi, creator al celui mai amplu complex sculptural european la Târgu Jiu, un alt oraş din regiunea Olteniei. Revista Noul Literator se mândreşte că a ilustrat în paginile sale manifestări culturale de primă mărime din viaţa spirituală a Craiovei, că poate contribui la promovarea valorilor întregii regiuni şi, în principal, ale celor de patrimoniu cultural naţional, militând şi pledând astfel pentru obţinerea titlului de Capitală Culturală Europeană 2021.
