Curtea Constituțională a României (CCR) va discuta astăzi sesizarea Avocatului Poporului (AP) privind neconstituționalitatea unor dispoziții din Codul insolvenței, informează realitatea.net. Excepția de neconstituționalitate se referă la art. 81, alin. 3 și art. 348 din OUG 91/2013 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență. În sesizare, AP susține că dispozițiile atacate contravin art. 1 alin. (5) și art. 15 alin. (2) din Constituție.
Normele supuse controlului de constituționalitate sunt următoarele: art. 81 alin. (3): „În cazul în care activitatea debitorului se află sub incidența prevederilor Legii audiovizualului 504/2002, cu modificările și completările ulterioare, ca urmare a deschiderii procedurii și până la data confirmării planului de reorganizare se suspendă licența audiovizuală, în sensul Legii nr. 504/2002, cu modificările și completările ulterioare, cu începere de la data primirii comunicării de către Consiliul Național al Audiovizualului, în planul de reorganizare vor fi prevăzute condițiile de exercitare a dreptului de a difuza, într-o zonă determinată, un anume serviciu de programe, condiții ce vor fi supuse aprobării prealabile a Consiliului Național al Audiovizualului”; art. 348: ”(1) Prezenta ordonanță de urgență intră în vigoare la data de 25 octombrie 2013. (2) Prezenta ordonanță de urgență se aplică și procedurilor de prevenire a insolvenței și de insolvență aflate în derulare la data intrării sale în vigoare, cu excepția dispozițiilor art. 183 — 203, care se aplică doar cererilor introduse după data intrării în vigoare a acesteia”.
Avocatul Poporului arată că OUG 91/2013 include într-un singur act normativ legislația generală (aplicabilă tuturor operatorilor economici), legislația specială (incidență instituțiilor de credit și societăților de asigurare/reasigurare), reglementarea insolvenței grupurilor de societăți, precum și a insolvenței transfrontaliere.
De asemenea, sunt reglementate în noul act normativ modificări ale procedurilor desfășurate în fața judecătorului sindic, aplicabile proceselor aflate pe rolul instanțelor de judecată.
AP subliniază că principiul previzibilității impune ca autoritățile publice să normeze relațiile sociale prin adoptarea de acte normative care să intre în vigoare, în cazuri justificate, după trecerea unei perioade rezonabile de timp, astfel încât să permită oricărei persoane să poată recurge la consultanță de specialitate în vederea adoptării unei atitudini potrivite.
Autorul sesizării mai precizează că dispozițiile care fixează un regim juridic distinct pentru debitorul aflat sub incidența prevederilor Legii audiovizualului pot fi considerate neconstituționale în raport cu art. 1 alin. (5) din Constituție, întrucât subiecții de drept cu privire la care s-a declanșat procedura de insolvență sub imperiul legii vechi nu au posibilitatea să prevadă că o reglementare ulterioară le va afecta însăși existența acestora ca subiecți de drept privat.
„În unele cazuri, în perioada de observație specifică materiei insolvenței, cuprinsă între deschiderea procedurii și confirmarea planului de reorganizare (care poate dura între 45 de zile și o perioadă nedeterminată obiectiv, în funcție de numărul creditorilor și de acțiunile întreprinse de aceștia), unii debitori sunt împiedicați să-și desfășoare efectiv activitatea. În ceea ce privește neconcordanța dispozițiilor art. 348 din OUG 91/2013 în raport de art. 15 alin. (2) din Legea fundamentală, considerăm că acestea au caracter retroactiv întrucât se aplică și procedurilor aflate în derulare începând cu data intrării în vigoare a acesteia”, se spune în document.
AP arată că normele legale criticate acționează asupra fazei inițiale de constituire a situației juridice, modificând în mod esențial regimul juridic creat prin depunerea cererilor de deschidere a procedurii insolvenței, cu încălcarea principiului tempus regit actum.
Avocatul Poporului apreciază că principiul previziunii legitime se opune unei astfel de interpretări a legii, fiind obligatoriu ca normele tranzitorii din OUG să respecte exigențele impuse de dispozițiile privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, potrivit cărora acestea ”trebuie să asigure, pe o perioadă determinată, corelarea celor două reglementări, astfel încât punerea în aplicare a noului act normativ să decurgă firesc și să evite retroactivitatea acestuia sau conflictul între norme succesive”.
