Elevii din satul Ţandăra, comuna Goieşti, stau la ore în condiţii inumane. Pe coridorul unităţii de învăţământ plouă de câteva zile, sobele din clase sunt doar ornamentale, iar de frig elevii stau în geci şi cu căciulile pe cap. Aceeaşi situaţie este şi la grădiniţa din curtea şcolii. Preşcolarii cu vârste de doi şi trei ani stau în frig până la prânz.
Despre frigul din Şcoala Ţandăra am aflat încă de la poartă. La ora 11.30, un grup de copilaşi părăseau unitatea de învăţământ. Au plecat mai devreme pentru că aveau cadrele didactice treabă. „În clase este frig. Stăm îmbrăcaţi, aşa cum ne vedeţi şi acum, când plecăm acasă“, au spus copiii. Pe treptele unităţii de învăţământ era un cadru didactic care veghea plecarea elevilor. Odată ce am intrat în instituţie, nu erau mari diferenţe faţă de ce era afară. Şi nici ploaia nu lipsea. Şi-a făcut simţită prezenţa pe peretele şi tavanul coridorului. Managerul unităţii de învăţământ, Carmen Marin, nu era în şcoală. Nici nu trecuse pe acolo până la ora respectivă. De altfel, o parte a cadrelor didactice nici nu păreau deranjate de ceea ce se întâmplă. Profesorul de istorie Octavian Căpreanu, pe care l-am găsit în cancelarie, îmbrăcat cu hanorac şi geacă, ne-a dat o explicaţie surprinzătoare, atunci când l-am întrebat ce se întâmplă.
„Într-adevăr, nu s-a făcut focul, dar nu este o problemă aici. Clasele sunt mai mici şi nu este aşa frig. Problema cu ploaia e de săptămâna asta. Marţi s-a văzut chestia (faptul că plouă în şcoală – n.r.)“, a spus dascălul. Ne exprimăm părerea că de marţi şi până ieri (joi – n.r.) era timp pentru a face o reparaţie ca să nu mai curgă apă pe pereţi, dar suntem contrazişi. „Dumneavoastră credeţi că se face de marţi… imediat. Păi, ştiţi ce înseamnă? Dacă am avea oameni, ar fi altceva. Dar avem un om de serviciu care este pe toate şcolile şi sunt multe structuri. Omul ăla nu poate să vină imediat să rezolve. Nu e ca în oraş. În oraş e mai simplu. A venit, s-a rezolvat. Aici nu e aşa“, ne-a explicat dascălul.
Chemarea managerului
Întrebările despre ceea ce se întâmplă în şcoală nu-i sunt deloc pe plac profesorului de istorie, care încearcă să se opună când vrem să facem poze. „Dumneavoastră puteţi să intraţi să faceţi aşa poze, cum vreţi?!“, ne întreabă dascălul. În acest timp, a chemat-o telefonic pe managerul şcolii, Carmen Marin. „Păi, hai odată, vino mai repede. Hai odată!“, striga profesorul la manager, care din discuţia telefonică părea puţin luat pe nepregătite cu situaţia din şcoală. Prin telefon, managerul încerca să afle exact care este situaţia pentru a putea da ochii cu noi, dar profesorul de istorie s-a precipitat.
„Băi Carmen, nu mă lua pe mine că nu fac eu focul. Eu am venit din partea cealaltă. Păi, Mihaela face focul. Nicoliţa (femeia de serviciu – n.r.) nu ştiu unde este. Nicoliţa nu stă toată ziua. Tu vino încoace… Băi, tu auzi să vii şi să vorbeşti cu oamenii?! Şi mai vedem dacă este Nicoliţa. Lasă că o sun eu, că găsesc numărul. Hai!“, a fost replica profesorului către director.
Nu ştia că nu e foc în şcoală
După câteva minute, şi-a făcut apariţia şi managerul şcolii. Şi a încercat să ne spună că nu avem ce căuta acolo.
„Eu sunt la şcoala de centru şi am ore. Dumneavoastră trebuie să îmi cereţi mie acordul să intraţi în şcoală“, a spus managerul. Apoi urmează şi explicaţia despre lipsa încălzirii în unitate. „Eu nu am ştiut că nu s-a făcut. Am spus profesorului coordonator să se încălzească sobele, dar nu ştiam ce se întâmplă aici“, a spus Carmen Marin. De altfel, managerul a susţinut că a fost o lipsă de comunicare între profesorul coordonator şi omul de serviciu. Ceilalţi angajaţi ai şcolii au declarat că, de fapt, coşurile sunt înfundate.
Se deosebeşte de alţi directori
Dar lipsa căldurii nu era singura problemă. Şcoala are pe coridor o chiuvetă la care nu curge apă. Elevii se spală pe mâini la lighean. Apa de băut este ţinută într-o găleată aşezată pe un scaun, în cancelarie. Se bea cu o singură cană, folosită şi de profesori, şi de elevi. Toaletele se află în curte şi sunt murdare. În aceeaşi curte cu şcoala este grădiniţa. Până să o observăm, adică până la ora 12.00, preşcolarii au plecat. Era frig şi acolo. La geamuri erau puse pături. Unitatea de învăţământ era închisă cu lacătul, iar directorul stătea în faţa uşii şi ne spunea că nu poate intra pentru că nu avea cheie. A insistat totuşi să nu scriem despre ce am găsit la Ţandăra pentru că îi facem rău, mai ales că nu e la fel ca toţi directorii. „Vă rog să nu scrieţi, că nu realizaţi nimic. Decât îmi faceţi rău. Eu sunt un director corect, care nu iau mită, nu mă interesează nimic de la nimeni şi încerc să ajut, iar dumneavoastră îmi stricaţi imaginea, şi a mea, şi a copiilor“, a spus în încheiere managerul.
Nu am încercat să afectăm pe nimeni, doar am vrut să arătăm o realitate cruntă creată mai mult de nepăsare.
