Prezent la Craiova, la un curs privind bolile cardiovasculare desfășurat la Universitatea de Medicină și Farmacie, prof. univ. dr. Dan Gaiță, președintele Fundației Române a Inimii, a acceptat un dialog cu Gazeta de Sud. Subiectul principal al discuției a fost ateroscleroza (boală cronică degenerativă produsă prin depunerea de grăsimi și colesterol în peretele intern al arterelor, determinând sclerozarea acestora – n.r.), una dintre problemele majore de sănătate ale românilor, și modul în care aceasta poate fi prevenită. Prof. univ. dr. Dan Gaiță a vorbit și despre alimentația care îți poate prelungi durata de viaţă și a contrazis mitul „vinului roșu care salvează inima“.
Gazeta de Sud: Românii sunt printre primii în Europa la decesele cauzate de bolile cardiovasculare…
Dan Gaiță: Într-adevăr, România este de mulți ani pe primele locuri în Europa la decesul cauzat de bolile cardiovasculare și vom mai fi așa, probabil, câțiva ani de-acum încolo. Asta din mai multe motive. Pe de o parte, lucrul bun este că românii trăiesc suficient de mult încât să facă aceste boli cardiovasculare, care pentru noi astăzi înseamnă aproape 90% probleme de ateroscleroză. Când vorbim despre boli cardiovasculare, nu mă refer la bolile congenitale – cele moştenite sau cele dobândite în copilărie. Cardiologii se ocupă astăzi, în cea mai mare parte a muncii lor, de complicațiile majore ale aterosclerozei, pe care le cunoașteți ca atac cardiac sau atac cerebral. Asta este, de fapt, boala modernă.
GdS: De ce se ajunge la astfel de complicaţii?
D.G.: Pentru că trăim suficient de mult, adică peste o medie 40-50 de ani – acum media în România este de peste 70 de ani -, încât avem toate efectele negative ale unei vieți duse într-un anumit fel. Ateroscleroza apare încă din copilărie, dar simptomele ei se manifestă la vârsta adultă, adică peste 40 de ani. Sunt mai multe lucruri care au dus la această situație. În primul rând, în primele țări din lume, ca și mortalitate crescută din cauza bolilor cardiovasculare, nu este nici una din Africa. În primele cinci cauze de deces din orice țară africană sunt bolile infecțioase, pe care noi am reușit să le tratăm mai bine. Acum, problema principală și în Franța, și în Statele Unite, Japonia și în curând va începe și în China și India, chiar este această boală cardiovasculară. Dacă ai zece ani sau dacă ai 50 de ani în România, principala ta problemă este tot complicația cardiovasculară. Nu imediat, la zece ani, dar cu siguranță că, dacă nu faci ceea ce trebuie, ea poate să se manifeste în 20, în 30 de ani sau mai târziu. Noi ar trebui să înțelegem că aceasta este problema principală, iar guvernele, ministerele sănătății și medicii din fiecare țară se ocupă de ea.
GdS: Ce ar trebui făcut să nu se mai ajungă la această boală?
D.G.: Asta ține de două aspecte foarte importante: de noi înșine și de mediul în care trăim. Cei care au reușit să scadă rata de mortalitate cardiovasculară s-au referit nu doar la individ, ci și la mediu. Ați auzit poate mereu de acei factori de risc. Riscul crește dacă ai tensiunea arterială mare, dacă ai colesterolul crescut, dacă ai diabet zaharat, dacă fumezi, dacă ești obez, dacă ești sedentar, dacă duci o viață stresantă. Cu cât ai mai mulți factori, cu atât riscul este mai mare. Factori care pot fi puțin crescuți dacă se asociază doi sau trei pot să fie mai răi decât dacă ai unul cu problemă mare. Oricine se duce la doctor dacă are tensiunea 200 cu 100, dar nu se duce dacă are 150 cu 90, dacă are colesterolul 210 în loc de 190 sau dacă fumează șase țigări pe zi, în loc de două pachete. Dar acești trei factori cumulați pot să-i crească mult riscul de complicații. Riscul nu este niciodată zero, chiar dacă ai zece ani, dar nu e niciodată 100%. Poate să fie mic sau tot mai mare. Sunt mulți factori, inclusiv cei genetici. Cine a avut în familie rude de gradul I care au decedat ca bărbat la sub 55 de ani, iar ca femeie la sub 65 de ani de o boală cardiacă sau au murit subit, s-ar putea ca genetic să se fi transmis o genă mai proastă.
„Viața urbană este factor de risc cardiovascular“
GdS: Cum se face că bărbații se îmbolnăvesc mai repede decât femeile?
D.G.: Bărbații fac cu zece ani mai devreme ateroscleroză decât femeile din cauza unor elemente ce țin de lucruri interne, de felul în care suntem constituiți. Ține și de tipul de activitate, dar și de un anumit tip de temperament, de un anumit profil. După 65 de ani, ateroscleroza nu mai este o problemă doar a bărbaților, ajungând ca în jurul vârstei de 70 de ani să nu mai fie vreo diferență, la fel de mult sunt afectați şi bărbații, și femeile. Doar că bărbații sunt afectați mai de tineri, cu zece ani mai repede. Revenind la întrebarea de mai înainte, și cu genetica asta se poate rezolva. OK, ai o genă mai proastă, dar, dacă mănânci sănătos, faci mișcare zilnic și nu fumezi, genele acelea s-ar putea să nu se exprime și să trăiești mai mult și mai bine decât cineva care nu are acele gene proaste, dar care nu face ceea ce trebuie.
GdS: Dar ce ne afectează așa de mult?
D.G.: Boala cardiovasculară este frecventă în țările civilizate, printre care suntem și noi. De ce? Pentru că avem modul de viață occidental. De fapt, se vorbește astăzi că viața urbană este factor de risc cardiovascular. Modul în care mâncăm stând în oraș, modul în care ne mișcăm sau nu ne mișcăm, stând în oraș, poluarea, faptul că fumăm sau stăm în fumul altora, pentru că și fumatul pasiv are efecte devastatoare, toate ne afectează.
GdS: Și atunci este mai bine să trăim în mediul rural?
D.G.: Și la țară se întâmplă să te îmbolnăvești, dar aici apare un alt factor important, sărăcia, factor de risc cardiovascular indirect. Cel care e sărac nu-și permite să dea bani pe legume și fructe proaspete. Mai degrabă ia o bucată de slănină, pentru că după legume și fructe îți vine iar foame peste patru-cinci ore, pe când slănina ține mai mult. Nu-și pune problema că e nesănătos, ci că se satură cu ceva. Aici este vorba și de educație.
GdS: Contează chiar aşa de mult educaţia?
D.G.: Da, foarte mult. Deși mulți dintre noi suntem educați, nu știm ce să facem cu viața noastră atunci când suntem tineri, nu știm cum s-o protejăm. Nu ne-au învățat asta prea mulți. Ne-au învățat să ne spălăm pe mâini, să avem grijă ce facem, dar am fost învățați de mama noastră, care ne iubește, să mâncăm trei feluri de mâncare și să mai cerem încă o porție. Nu e rău să faci acest lucru, dar doar dacă ai o muncă fizică grea. Numai că stilul ăsta de a mânca, vechi de vreo sută de ani la români, nu mai este bun. Noi nu mai avem activitate fizică pentru a mânca așa. Și atunci este vorba de un exces care apare în fiecare zi. Apoi, chiar dacă doctorii din România nu sunt mai prejos de cei din afară, chiar dacă avem aparate pentru acest lucru, nu avem circuitele care să ne facă să fim competitivi cu Germania, de exemplu. Nu suntem departe, dar ne mai lipsesc unele lucruri. Și mai este încă ceva: nu avem acel grad de cultură care să te facă să te duci la un doctor dacă ai depistat anumite simptome, dacă tot nu ai avut grijă cu viața ta.
„După 35 de ani
ar trebuie să facem anual un control“
GdS: Se face ceva în România pentru a crește acest grad de cultură?
D.G.: Da, dar nu e de ajuns. Am creat Fundația Română a Inimii, Fundația Cardiologilor din România și, după modelul celor din Vest, care au reușit să-și reducă rata de îmbolnăvire și să-și prelungească viața, facem și noi de trei ani campanii care au legătură cu publicul larg, în școli, în marile companii. Asta ca să aratăm că, de fapt, fiecare trebuie să fie responsabil pentru propria lui sănătate și periodic să aibă un consult la medicul lui curant. După 35 de ani ar trebuie să facem anual un control sau, dacă am avut în familie rude de gradul I care au decedat subit, așa cum vă spuneam anterior, ar trebui să ne adresăm medicului chiar mai devreme. Nu sunt standarde pentru asta, dar nu e rău să te cauți de astfel de boli.
GdS: Vorbiţi de prevenţie, dar cu ce vine sistemul de sănătate în întâmpinarea pacientului?
D.G.: Într-adevăr, și sistemul nostru are o problemă, pentru că medicii sunt sufocați cu urgențele și nu au timp să se gândească pe mai departe la cei care ar putea avea o astfel de boală. Dar suntem tot mai mulți medici care facem acest lucru. Va trebui să mergem pe două direcții. În primul rând, pe calitatea asistenței medicale, adică mai multe salvări, mai multe spitale care să asigure urgențele – dacă faci infarct să fii mai repede tratat, acces la medicamente bune pe termen lung, iar costurile să fie ceva mai scăzute, pentru că trebuie să educăm oamenii să ia medicamente toată viața atunci când a apărut boala. În al doilea rând, să încercăm să arătăm oamenilor că prevenția aceasta de care tot auzim este foarte importantă, adică 30 de minute de mișcare în fiecare zi, să mănânci sănătos și să nu fumezi. Marea schimbare în vestul Europei sau în SUA, privind scăderea mortalității, s-a produs în principal prin aceste lucruri. Pe de altă parte, să-i spui omului să facă zilnic mișcare, dar să nu-i pui la dispoziție un loc unde să facă mișcare sau să nu ai un sistem precum cel din Vest, unde, dacă te duci la unele cluburi de sport, ți se plătește jumătate din taxă, pentru că îți scad niște costuri de asistență medicală mai târziu, iar e o problemă. Aici ar trebui să fie implicată comunitatea locală, ea ar trebui să aibă grijă. Sigur că și noi încercăm la nivel național să ne implicăm prin modificarea unor anumite legi, încercăm și la nivelul Parlamentului European, pentru că cele mai multe legi privind activitatea fizică, alimentația sănătoasă, lipsa fumatului vin de acolo.
GdS: Cât de mult contează acest mod de viaţă de care vorbiţi?
D.G.: Americanii au făcut o statistică. Știți ce le-a scăzut lor rata de îmbolnăvire și de moarte pe arterele coronare, riscul de infarct miocardic, în ultimii 20 de ani? Sub 50% au contat medicamentele sau intervențiile, peste 50% a contat modul de viață. Câtă sare mănânci, cum convingi producătorii să pună mai puțină sare în produsele alimentare, pentru că trei sferturi din sarea pe care o mâncăm ne-o pune industria în farfurie, cum să învățăm noi să alegem produsele care sunt mai sănătoase sau cum să facem să-i punem în lumină pe cei care au produse sănătoase, cum să avem acces la legume și fructe proaspete, asta este principala intervenție pe care trebuie să o avem. Sunt acele reguli care spun că cinci legume și fructe proaspete pe zi scad riscul de îmbolnăvire cu 50%. Șapte pe zi pot să scadă riscul cu 70%. Cine nu poate mânca șapte legume și fructe pe zi? Dacă se poate cât mai diferite și cât mai colorate, pentru că au niște antioxidanți speciali.
„Cine doarme o jumătate de oră după masă trăiește mai mult cu zece ani“
GdS: Și cu vinul roșu cum rămâne? Este recomandat sau nu pentru inimă?
D.G.: Treaba cu vinul roșu care salvează inima nu are un fundament științific. Vinul este mai mult un soi de marker, de demonstrație că ai o viață sănătoasă. Acum 20 de ani s-a crezut că francezii și italienii trăiesc mai mult pentru că beau vin roșu. Se spunea că este bine să bei un pahar de vin, dacă ești femeie, și două ca bărbat, pahar de 150 ml, evident. S-au făcut studii și s-a pus acel antioxidant din vinul roșu în tabletă. Administrat șapte ani, nu a avut vreun beneficiu. Probabil că nu vinul roșu creștea sănătatea, ci ce era în jurul lui. Nu pentru vinul roșu francezul sau italianul de lângă mare trăiește mai mult, ci pentru că are grijă de viața lui. Cine bea un pahar de vin nu-l bea singur acasă, ca să fie depresiv, ci cu prietenii. Cine bea un pahar de vin mănâncă mai degrabă o salată sau un grătar decât un cârnat sau mai știu eu ce… Alt studiu arată că cine doarme o jumătate de oră după masă trăiește mai mult cu zece ani decât dacă n-ar dormi. Dar nu somnul de după-amiază, ci profilul celui care-și permite nu neapărat să doarmă, dar, după masă, când este programul cel mai intens, să-și ia timp pentru el.
GdS: Și ce să facă în acest timp, dacă nu este vorba neapărat de somn?
D.G.: De fapt, ce vreau eu să spun este că jumătate din tot ceea ce contează este grija față de tine. Și această grijă nu trebuie să ți-o oferi doar în weekend, ci în fiecare zi. Grija nu înseamnă să pleci de la lucru, ca să te dea afară, ci să savurezi niște lucruri pe care ți le oferi, dar nu le savurezi suficient. Să bei cafeaua care îți place, să fii un minut numai cu acea cafea, să faci o plimbare, să înveți să-ți placă anumite lucruri, nu să le iei ca pe un medicament. Să găsești niște soluții simple, să urci niște scări, să parchezi mașina mai departe de serviciu, să-ți iei timp pentru treburile astea și să te gândești că jumătatea aceea de oră pe care ți-o dai zilnic te salvează peste 10-20 de ani de o grămadă de bani dați pe doctori și medicamente, o groază de suferinţe sau chiar pierderea vieții, atunci când apar niște complicații. Să te gândești ca la o investiție a ta pentru mai târziu. Gândește-te că bunicii noștri se culcau la nouă sau zece seara, după ce stăteau în fața porții și-i bârfeau pe toți, dar se culcau fără problemele de peste zi, nu și le duceau cu ei în casă. Se trezeau dimineața, munceau fizic greu și își permiteau să mănânce mai nesănătos.
„O masă pe zi, pe săturate, te îngrașă“
GdS: Ce să facem să nu ne mai îngrăşăm?
D.G.: La fiecare 20 de ani se pare că creștem în greutate cu zece kilograme, ca medie. Închipuiți-vă dacă creștem cu cinci grame pe zi,
într-un an punem un kilogram și jumătate, în zece ani punem pe noi 15 kilograme, în 20 de ani punem 30 de kilograme… Nu vi se pare că asta e lumea în care trăim? Și atunci asta este o problemă metabolică majoră. Și mai este încă ceva. Doctorii spun, dar poate nu s-a auzit foarte clar, că după 35 de ani, dacă mâncăm identic, același număr de calorii zilnic, ne îngrășăm unu-două kilograme pe an. De ce? Pentru că pierdem masă musculară. Și atunci, indiferent cât sport am face, cu vârsta pierdem până la o sută de grame din mușchi pe an. Mușchiul nostru consumă cea mai multă energie, iar, mâncând identic, el nu mai consumă la fel și atunci, practic, odată cu înaintarea în vârstă ar trebui să mănânci mai puțin ca să nu te îngrași.
GdS: Își permit românii să mănânce sănătos?
D.G.: Eu zic că da, dar tabieturile se învață de mic. E greu să te schimbi la vârsta adultă, dacă ai învățat să mănânci de mic într-un anumit fel. Femeile, mamele, soțiile, cele care gătesc, ele dau sănătatea mai departe. Mamele noastre au făcut tot ce au putut pentru noi. Eu am 50 de ani și mi-am educat părinții, mama are 76 de ani, tata face 81, iar ei și-au schimbat alimentația. Și ei au probleme cu tensiunea, cu colesterolul, dar au schimbat câte ceva. A învățat și mama că, dacă mă duc la ea și nu mănânc două porții, nu înseamnă că nu o mai iubesc sau nu îmi place mâncarea ei, iar dacă mai las ceva în farfurie nu trebuie să mă certe ca acum 30 de ani, ci să-mi spună „ce bine că ai grijă de tine“. Sau să învețe că sunt perioade în care nu trebuie să mănânci anumite lucruri. De aceea, postul este o soluție foarte bună, ca să dai corpului posibilitatea să se detoxifieze. Nu trebuie să ții post dacă nu poți, dar să mănânci o dată la patru-cinci ore poți. O masă pe zi, pe săturate, te îngrașă. Dar aceeași masă, împărțită în patru-cinci mese, este sănătoasă, deoarece corpul nostru a fost programat să depună tot ce prinde. Panica lui cea mai mare este că nu are destule provizii.
„Copiii ar trebui învățați să-și cumpere statul la televizor“
GdS: Tratamentul pentru bolile cardiovasculare ni-l permitem?
D.G.: Tratamentele sunt costisitoare și, totuși, sunt soluții terapeutice care nu costă atât de mult, dar trebuie respectate. Dacă doctorul îți spune să iei un medicament, nu trebuie să cauți substituenți în zona asta a fitoterapiei, a plantelor medicinale. Nimeni nu-ți spune să nu apelezi la plante medicinale sau la medicina tradițională românească, dar nu în dauna celorlalte. Dacă ți se spune să iei medicamente, trebuie să le iei. Și atunci le poți face paralel, nu în competiție. E greu de spus la fiecare caz cam cât costă, dar sigur că medicamentele sunt scumpe. Dar cât suntem dispuși să plătim pentru un an de viață? Cel mai mult contează să ne dăm timp zilnic. Mișcarea este cheia sănătății noastre, pentru că așa am fost programați, să facem mișcare zilnic. Se spune 30 de minute, pentru că așa s-a studiat, dar sunt suficiente și 20 de minute, cât să transpirăm. De fapt, un efort fizic cât să-l simți. Nu ajunge să faci mișcare o dată pe săptămână, este ca și cum ți-ai aerisi camera o dată pe zi sau o dată la două zile. Dacă nu poți, ia-ți ceva care să ți-o aerisească. Eu așa le spun pacienților mei. Așa trebuie să faci și cu mișcarea, pentru că mușchii folosiți reglează tot metabolismul nostru. Nu se întâmplă nimic dacă nu ai făcut mișcare o săptămână sau două, dar noi ne lovim de faptul că suntem sedentari.
GdS: E mai greu în ziua de astăzi, cu atâtea tehnologii, să-i determini pe copii să facă mișcare.
D.G.: Există niște soluții, pe care le-am găsit la prietenii mei din întreaga lume, pe unde am umblat pentru tot felul de prezentări, soluții legate strict de copiii noștri. Să știți că și ei au aceleași probleme, de aceea încerc să învăț de la fiecare. Noi nu suntem la fel de grași ca americanii, dacă e să ne gândim, pentru că și noi mâncăm de la fast-food, dar contează cantitatea, mărimea porțiilor. Revenind la copii, ei ar trebui învățați de către părinți să-și cumpere statul la televizor sau calculator. Stai o jumătate de oră la televizor după ce ai stat o jumătate de oră și afară și ai făcut mișcare. Stai o oră afară, stai o oră și la televizor. Asta ar trebui să facem!
