Indienii… cei mai fericiţi britanici

Regatul Unit pare să semene tot mai mult cu Bhutanul, regatul himalaian, unde FNB-ul – Fericirea Naţională Brută – contează mult mai mult decât PIB-ul – produsul intern brut, relatează lastampa.it. Încurajat de primele date pozitive după nouă luni de recesiune, potrivit cărora în al treilea trimestru al anului economia Marii Britanii are o creştere de 1,0%, premierul britanic David Cameron a solicitat Biroul Naţional de Statistică să măsoare nivelul de fericire din rândul conaţionalilor săi. În mod surprinzător, rezultatele par să confirme o legendă destul de răspândită în rândul occidentalilor, cu privire la supremaţia spirituală a asiaticilor. Cei mai fericiţi supuşi ai Majestăţii Sale, Regina Angliei, sunt chiar indienii. Cei peste 1.400.000 de cetăţeni de origine indiană, cea mai numeroasă şi vizibilă minoritate din Marea Britanie, au obţinut 7,5 din 10 puncte la studiul privind fericirea. Media obţinută a fost mai mare decât în cazul „băştinaşilor“ anglo-saxoni şi al chinezilor, care s-au oprit la 7,4 puncte, sau decât în cazul persoanelor de culoare, care au obţinut 6,7 puncte. Însă, de ce sunt atât de fericiţi indienii care trăiesc în ţara foştilor lor stăpâni? Redactorii de la cotidianul  Guardian l-au intervievat pe omul de afaceri Rami Ranger, adept al religiei sikh, care a fost distins cu premiul Queens Award for Enterprise pentru compania sa, Sun Mark, şi care apără ori de câte ori are ocazia valorile uneori neînţelese ale comunităţii sale de origine. În opinia sa, secretul acestei fericiri este familia. În timp ce, pentru mulţi occidentali, familia a devenit un fel de închisoare sau un loc de conflicte, în cultura indiană, familia continuă să reprezinte susţinere, refugiul unde să îţi găseşti liniştea şi să îţi reîncarci bateriile. Pentru că „familia indiană se află la baza tuturor lucrurilor. Este vorba despre valori şi stabilitate. Învăţăm de la părinţii noştri, ne trăim visele prin intermediul copiilor noştri“, a spus Rami. Este vorba de familii numeroase şi unite, la a căror fericire o contribuţie aparte o au chiar acele căsătorii aranjate, care nu sunt deloc apreciate de romanticii occidentali. În opinia lui Ranger, aceste căsătorii, pe care el preferă să le numească „asistate“, funcţionează şi combină în cel mai bun mod două persoane, în scopul creării unor nuclee solide şi de durată, neafectate de dezamăgiri şi divorţuri. În acest fel, se instaurează acel echilibru care le conferă indienilor capacitatea de a se bucura liniştiţi de viaţă. Bineînţeles, şi pentru indieni o stare bună de sănătate şi un loc de muncă bun sunt de ajutor, însă baza o reprezintă familia.
Ranger, un autodidact care şi-a construit averea din nimic şi care spune că datorează totul Marii Britanii, jură că secretul lui e simplu: familia, siguranţa, capacitatea de a învăţa din exemplele oferite de ceilalţi şi echilibrul asigurat de starea sa interioară.