Destinul a fost dur pentru Gabriel, mult prea dur. În clipa în care a venit pe lume, mama lui s-a stins. Viaţa băiatului a fost din prima clipă şi până azi o luptă pentru că a fost diagnosticat de la naştere cu tetrapareză spastică, epilepsie simptomatică şi încă alte câteva afecțiuni. Tatăl nu este lângă el, bunica şi surioara lui fiind singurul sprijin.
Gabriel Marian Geambaşu are patru anişori, nu merge, nu vorbeşte, nu îşi ţine capul, nu stă în şezut. Îl poartă bunica pe braţe. Îl strigă pe nume şi copilul întoarce privirea și zâmbeşte. Apoi rămâne inert, pentru că are „paralizie cerebrală“, spune bunica, Maria Nedelcu. Femeia se luptă din greu de patru ani prin spitale, prin clinici, la recuperare. „Mama lui a murit la naştere. A mai rămas încă o fetiţă, Andreea, care acum are zece ani. Eu sunt singură cu ei. Trăim greu, abia ne descurcăm. Nu mi-am permis să merg cu copilul nici măcar la o clinică din Bucureşti pentru investigaţii sau la Târgu Mureş. Abia am reuşit să vin în Craiova pentru că noi locuim la ţară, la Seaca de Câmp. Îmi doresc din tot sufletul să merg cu el la o clinică din Bucureşti sau în străinătate. Numai Dumnezeu ştie toate câte le îndur să-i cresc“, spune bunica şi îşi şterge lacrimile.
Pe umărul bunicii
Copilul scoate sunete neaccentuate, întinde mâinile, dar palmele nu se deschid. Este firav, cu ochii senini. Trupul lui mic parcă a înţepenit în nemişcare. Acum ar fi trebuit să fie un băieţel zglobiu care bate mingea, care aleargă, se caţără şi pune nenumărate întrebări. Dar nimic din toate astea nu se întâmplă. „Luptă în fiecare clipă să supravieţuiască, este cuminte şi aşa de blând, are chipul mamei lui. Şi eu încerc din răsputeri să fac ceva pentru el. Am reuşit cu ajutorul celor din jur să merg cu el la Gura Ocniţei la recuperare, la un centru, dar mai mult nu pot. Acum am venit la Centrul din Craiova, dar am înţeles că vin la o Clinică din Târgu Mureş medici specialişti din Italia şi tare mult aş vrea să-l duc şi pe băieţel pentru că mi-ar putea spune ce am de făcut. Să ştiu că există o şansă şi pentru el. Dar este peste puterile mele“, spune Maria Nedelcu. Îl ridică pe Gabriel în braţe, îi aşază capul pe unul dintre umeri, iar pe celălalt îi pune mânuţa plăpândă. Copilul se cuibăreşte la pieptul celei care îi este ca o mamă, singura fiinţă dragă lui, şi îşi închide uşor ochişorii, apoi îi deschide.
Pentru Gabriel
Maria Nedelcu nu se plânge că şi-a sacrificat viaţa pentru cei doi nepoţi, Andreea şi Gabriel. Singura ei nemulţumire şi singurul neajuns sunt banii. Banii pe care nu-i are ca să-i crească pe copii aşa cum şi-ar dori, banii care îi sunt atât de necesari pentru investigaţiile şi tratamentul lui Gabriel.
Tocmai de aceea are mare nevoie de sprijinul celor din jur. Maria Nedelcu poate fi contactată la numărul de telefon 0760/289.081. Din păcate, ea nu a avut posibilitatea să deschidă un cont bancar.
