Timpul dezarticulat
de Philip K. Dick, Editura Nemira
Unul dintre cei mai importanţi autori SF, americanul Philip K. Dick, beneficiază de seria de autor de la Nemira, în care îi vor apărea şi celelalte cărţi care l-au impus drept un maestru al genului: „Ubik“, „Substanţa M“, „Omul din castelul înalt“, „Cele trei stigmate ale lui Palmer Eldritch“, „Furnica electrică“ şi „Visează androizii oi electrice?“. Autorului îi plac, aşadar, „chestiile“ electrice…
Publicat în 1959, „Time Out of Joint“, cum sună titlul original, a cunoscut o rapidă consacrare internaţională, americanii făcând şi un serial după roman. Philip K. Dick este un maestru al fantasticului, mai degrabă, un subtil creator de atmosferă psihologică, în care personajele sale se văd prinse în reţeaua unei suprarealităţi pe care încearcă să o desluşească cu greutate din obscuritatea timpului obişnuit în care sunt prinşi. Ragle Gumm, personajul-cheie al cărţii, este, la prima vedere, un om obişnuit. El se ocupă cu dezlegarea şaradelor unui concurs, „Unde-l găsim mâine pe omuleţul verde?“, organizat de un ziar local, în America anului 1959. În tot acest timp, memoria îi este invadată de amintiri stranii, iar în câteva momente are clara percepţie a unei alte realităţi care se arată brusc în mijlocul celei în care îşi duce existenţa. Pentru el, ca şi pentru cumnatul său, Victor Nielson, alături de care locuieşte, anumite evenimente par să se fi întâmplat destul de recent, de vreme ce cred că romanul „Coliba unchiului Tom“ a fost scris de curând. Atunci când nepotul său aduce de pe terenurile virane unde se joacă şi o revistă în care o divă, Marilyn Monroe, le este absolut necunoscută, deşi pare o celebritate, ceva se aprinde în mintea sa de maestru al dezlegării iţelor. În fond, Gumm este folosit de o organizaţie în care Bill Black, aparent ştersul său vecin, e pus să-l supravegheze tocmai pentru a nu-şi da seama că se află de fapt în anul… 1998. Misterul? Pe pământ a avut loc un război civil între pământeni şi cei care au colonizat cândva Luna, iar acum ultimii bombardează pământul. Sub paravanul acelui joc pe care el îl dezlega şi câştiga zilnic, rolul său era de a stabili în fiecare zi unde vor ţinti focoasele nucleare ale coloniştilor. Gumm făcuse munca aceasta înainte, dar apoi a trecut de partea coloniştilor şi a planificat să emigreze în secret pe Lună. Cum a fost prins, i s-a şters memoria şi i s-a creat oraşul fals pentru a continua cu predicţiile legate de focoase, sub forma concursului din ziar. Cu ajutorul unei vecine, doamna Keitelbein, agentă a „luniştilor“, ajunge să perceapă scenariul în care este manipulat şi, după o primă evadare nereuşită din zona unde era prizonier, reuşeşte să scape, chiar dacă Vic Nielson nu i se alătură. Gumm pleacă pe Lună, convins că mistificatorii săi sunt cei de partea rea a baricadei, însă cartea se încheie fără a se ajunge la un conflict între cele două tabere. Aluzia la Războiul Rece dintre SUA şi URSS e niţel cam străvezie.
Deşi nu este considerată capodopera sa, precum „Ubik“, de pildă, cartea are suspans, mai puţin finalul care mi se pare previzibil, mai palid decât prima treime a cărţii. Totuşi, e K. Dick.
