Din 6,4 milioane de euro, câte a primit România între 2000-2005 în cadrul programelor pentru tineret, aproape jumătate va trebui returnate
Comisia Europeană s-a pus pe recuperat banii furaţi sau prost gestionaţi. Un alt raport urmează să fie dat publicităţii, mai mulţi şefi de consilii judeţene fiind suspectaţi că au deturnat fonduri în valoare de zeci de milioane de euro. Există riscul ca României să-i fie blocat accesul la alte câteva sute de milioane. Comisia a mai notificat guvernul de la Bucureşti să dea înapoi vreo 75 de milioane de euro, bani cheltuiţi incorect în cadrul Politicii Agricole Comune.
România n-ar fi singură ţara care începe să deconteze corupţia, incompetenţa administraţiei, nereformarea sistemului. Cu Grecia s-a întâmplat la fel acum câţiva ani. A devenit celebru cazul suprafeţelor cultivate cu măslini, pentru care grecii încasau subvenţii generoase. Numai că suprafeţele n-au prea ieşit la măsurătoare. Cifrele raportate la Bruxelles depăşeau cu mult teritoriul ţării. În consecinţă, Grecia are de returnat vreo 250 de milioane de euro. În total, Comisia va recupera de la diverse ţări (Spania, Olanda, Bulgaria etc.) vreo jumătate de miliard numai din agricultura. Deci, n-am fi singurii de pe pământ care manevrează greşit banii Europei.
Numai că România, la fel ca Grecia, fură banii europeni în mod organizat, sistematic şi cu girul partidelor care se succed la putere. Aici ne despărţim definitiv de olandezi sau spanioli, de exemplu.
Amploarea corupţiei din România depăşeşte media UE, cu perspective slabe de ameliorare, date fiind rateurile în tentativele de reformare a justiţiei. Reforma administrativă, dacă se va realiza, rezolvă parţial o problemă care ţine de oameni, partide, justiţie şi mai puţin de hartă. Că vom avea opt judeţe în loc de 41 n-are prea mare importantă, dacă partidele continuă să promoveze oameni ca Rizea, Ridzi, Dragnea sau Botiş în posturi-cheie din administraţie. Astăzi asistăm la decontul atacurilor date la fondurile europene sub guvernarea Năstase, iar peste câţiva ani – când se vor finaliza restul anchetelor – vom trece la celelalte deconturi.
În vremuri de criză, când toată lumea stă cu ochii pe bani, orice eroare costă. Ne costă Dragnea (preşedinte CJ Teleorman), ne costă Mocanu (preşedinte CJ Buzău), ne costă Rizea (fost director în cadrul Ministerului Tineretului şi Sportului). Ne costă ei, suspectaţi de deturnări masive de fonduri, dar ne costă şi miniştrii guvernului Boc care au dormit lăsând banii UE să le curgă printre degete. Lor Traian Băsescu le-a transmis să se gândească dacă după 30 iunie mai pot face parte din guvern, dar încă nu-i ştim pe cei vizaţi.
În toate aceste cazuri, televiziunile de ştiri, liderii de opinie, în general, cu două-trei excepţii (mereu aceleaşi) au operat cu dublă măsură. S-au scandalizat până la sufocare în cazul Ridzi, pentru un presupus furt de sub 100.000 de euro şi tac complice când e vorba de milioane. În cel mai bun caz expediază subiectul la ştiri pe scurt. Întâmplător, sumele mari se învârt în jurul unor membri PSD (de la câteva milioane de euro în sus: Rizea, Dragnea, Mocanu), cei de la PDL făcându-se de râs cu învârteli de zeci de mii de euro (soţia lui Botiş, Ridzi etc). În mod bizar, cazurile mici ţin mereu capul de afiş, marile tunuri fiind tratate cu o suspectă indulgenţă. Or, şi unele şi altele prezintă interes public major.
Partidele din România, de stânga sau de dreaptă, ar face bine să întocmească lista neagră a politicienilor din cauza cărora pierdem fonduri europene, să le bareze accesul la funcţii publice numite sau măcar să le retragă sprijinul politic. În acest context se vede mai bine răul făcut de avizul consultativ al Curţii Constituţionale care a pledat, împreună cu CSM, pentru menţinerea în legea fundamentală a tezei care prezuma caracterul licit al dobândirii averii, o piedică majoră în confiscarea averilor provenite din infracţiuni.
Studiu de caz: Cristian Rizea
Ultimul caz în jurul căruia televiziunile de ştiri au ridicat un zid de tăcere este cel al deputatului PSD Cristian Rizea. Oficialii europeni au explicat pentru HotNews.ro că vor cere încă două milioane până la sfârşitul anului pe lângă milionul solicitat deja spre returnare. Pe scurt, din 6,4 milioane de euro, cât a primit România între 2000-2005 în cadrul programelor pentru tineret, aproape jumătate va trebui plătiţi înapoi.
E vorba de sume contractate de ANSIT în 2002, 2004 şi 2005, când la conducerea instituţiei a fost Cristian Rizea, azi deputat PSD. Dintr-o serie de anchete jurnalistice, rezultă că banii au fost cheltuiţi complet aiurea, inclusiv pe materiale de propagandă, gen Ridzi.
„Rizea şi-a cumpărat, imediat, o serie mieroasă de machete publicitare prin diverse ziare, prin care mima că promovează acţiunile ministerului, dar, de fapt, se elogia pe sine. Campania publicitară vorbea despre Rizea la persoana a treia, era o nebunie ambulantă a cheltuirii banului! Am publicat în ziar fotocopiile acestor machete publicitare, dar nu a existat nici o reacţie. Erau anii în care guvernul Năstase se credea etern, iar personaje din umbră ghidau publicitatea de stat, inclusiv cea a lui Rizea, către publicaţiile prietene“, scrie Cătălin Tolontan pe blogul sau.
Cazul Rizea prezintă o mulţime de mici detalii comice. Ancheta pentru modul în care s-au cheltuit banii europeni a realizat-o DLAF (Departamentul de Luptă Antifraudă) prin 2006. Şeful DLAF era pe atunci Tudor Chiuariu (PNL), azi coleg la USL cu Rizea. Chiuariu, în 2006: „Am sesizat PNA-ul încă de miercuri, când am finalizat actul de control, constatând că sumă deturnată de la proiecte a fost folosită pentru cheltuielile de funcţionare ale ANSIT-ului, mai precis pentru deplasări în străinătate şi publicitate în mass-media“.
Alte detalii simpatice: articolul publicat în 2006 în ziarul Gândul despre ancheta în cazul Rizea era semnat de Melania Mandas Vergu, şi ea acuzată patru ani mai târziu de deturnare de fonduri europene. Articolul din Gândul menţionează declaraţia Dacianei Sârbu (devenită între timp soţia liderului PSD, Victor Ponta, şi europarlamentar PSD), care fusese şefa Autorităţii Naţionale pentru Tineret. Soţia liderului PSD declară că ştia că sunt probleme cu cheltuirea fondurilor europene, dar susţine că era în relaţii proaste cu Athanasiu: „Chiar din 2003 ştiam de la organizaţiile de tineret că sunt probleme în derularea programului şi gestionarea fondurilor, dar Rizea era finul lui Athanasiu şi nu mă puteam înţelege deloc cu ministrul“.
De atunci şi până azi s-a întâmplat că OLAF a realizat propriile verificări, care au convins Comisia Europeană să ceară un milion de euro înapoi, urmând să solicite returnarea altor două milioane din acelaşi program. Alte două milioane de euro va trebui rambursate de România, în urmă unor contracte semnate tot de Cristian Rizea.
Alt amănunt vesel: deputatul PSD Cristian Rizea scrie, în declaraţia de interese, că este membru fondator în Fundaţia pentru Promovarea Idealurilor Europene. Potrivit declaraţiei de avere, social-democratul locuieşte într-un fel de cutie de chibrituri (22 mp). Altfel spus, sărac şi cinstit. Restul declaraţiei e practic goală. Asta contrastează puternic cu investigaţiile realizate de revista Kamikaze sau cu dezvăluirile din ziarul Curentul, care susţine că l-a surprins pe Rizea la distracţii în Monte Carlo.
Un moment special în cariera deputatului PSD Cristian Rizea a fost prezenţa să în comisia parlamentară de anchetă în cazul Ridzi. Doar presiunile opiniei publice l-au făcut să dea pasul înapoi. Altfel, se anunţa un anchetator plin de compasiune pentru alţi potenţiali penali. „Iar eleganţa PSD a fost dovedită de mine, când i-am oferit un buchet de flori doamnei Ridzi de ziua ei“, explica Rizea în 2009, într-o emisiune la Antena 3.
Între timp, s-a autosuspendat din partid la presiunile opiniei publice, fiind trimisă în judecată pentru fapte de corupţie. Rizea are mai mult noroc: presiunea opiniei publice nu există, dosarul său încă zace la DNA, partidul nu-i cere să se autosuspende. Rizea are astfel ocazia să se pozeze, în calitate de şef al PSD diaspora, cu Ion Iliescu la Roma, deşi scandalul generat de milionul pierdut deja de România pe semnătura sa ar trebui să fie fix de zece ori mai mare decât în cazul Ridzi, în care sumele vehiculate sunt cam de zece ori mai mici.
