Stă drept, serios, cuprinzându-i cu privirea pe cei din jurul lui şi spune răspicat: „Da, mă bat. Mă bate tata, dar mai ales mama. Mă loveşte cu palmele, cu pumnii, cu coada de la mătură. Aici, pe obraz, am fost negru de la lovituri. Mă bat din orice…“, îşi spune povestea Nicuşor, un băiat cu ochii trişti.
Nicuşor Vădeanu are zece ani şi este din comuna doljeană Galiciuica. Povestea lui este tristă. Copilul şi-a pierdut mama la vârsta de şase ani şi a rămas în grija tatălui şi a bunicilor paterni. Mai târziu a apărut în viaţa lui şi mama vitregă, Ileana Vădeanu, sau Nuţi, cum îi spune lumea din sat. Mamă al cărei comportament a fost, la început, numai lapte şi miere, dar ulterior s-a schimbat radical, cel puţin aşa spun copilul şi vecinii, care îi susţin declaraţiile. „Mă bate din fiece. Se poartă urât cu mine, mai ales când tata nu este acasă. Nu îmi pune să mănânc. Singur trebuie să îmi iau farfuria, să-mi pun mâncare, după aia să o spăl tot eu. Nu vrea să-mi spele ciorapii şi chiloţii, deşi avem maşină, îi ia şi-i dă la o parte. Mă obligă pe mine să-i spăl. Dacă o enervez cu ceva, mă loveşte. Ultima dată m-a lovit peste faţă pentru că am salutat un om cu care nu vorbeşte ea. Am avut negrituri pe faţă“, povesteşte Nicuşor. Copilul este terorizat de cea căreia îi spune totuşi „mamă“, cea care nu înţelege că nu mai este un copil pe care să-l manipuleze cu uşurinţă. Că băiatul are nevoie de mai multă libertate, că este la vârsta marilor întrebări, cărora ea nu trebuie să le răspundă cu bâta, ci cu sfaturi.
Din păcate, Nicuşor nu a găsit un sprijin în tatăl său, care îi ţine isonul actualei soţii şi îl altoieşte pe copil în urma intrigilor ei.
Bătăile şi chinurile pe care le îndură Nicuşor au ajuns la urechile vecinilor şi sunt acum motiv de discuţie în sat. „Îl bat, săracul copil. Este chinuit. Se aude din curte cum ţipă: «Nu mai da! Nu mai da!». Păi, taică-su l-a bătut cu sticla plină cu apă, să nu lase urme. Îi plângi de milă. A dormit şi prin porumbi de frică. Spune că nu ştie ce să mai facă, o să plece de acasă sau îşi face moarte“, spune un vecin, care îi ia apărarea băiatului, motiv pentru care părinţii i-au interzis micuţului să mai stea de vorbă cu el.
Oamenii din sat vorbesc multe, dar părinţii neagă tot. Dimpotrivă, ei au altă variantă, că băiatul inventează şi este influenţat de oameni rău intenţionaţi. „Nu pot să spun că nu-l mai atingem, că face tot felul de tâmpenii. Dar că-l omorâm în bătaie, nici chiar aşa. Ce este rău că-l învaţă
să-şi spele hăinuţele şi vasele? Se mai enervează şi ea câteodată. Dar el a fost învăţat să spună toate minciunile. Bunică-sa şi moşica îl învaţă de rău, că-l batem noi, că nu-l spălăm, că nu-i dăm să mănânce, că nu-i dăm bani. Da’ nu spune că i-au dat bani într-o zi şi s-a dus la magazin şi a cumpărat dulciuri de i-a venit rău?! Ce, noi îl învăţăm de rău? Dacă se duce la bunică-sa, îi spune că eu sunt criminal, că am omorât-o pe maică-sa“, ripostează Petrişor Vădeanu, tatăl lui Nicuşor. Bărbatul ia în derâdere drama prin care trece propriul copil, în viziunea lui vina fiind a altora, nu a lui şi a actualei soţii. Ambii sunt adepţii principiului „bătaia este ruptă din rai“, dar bătaia i-a transformat băieţelului copilăria într-un iad.
Puţini i-au sărit în ajutor
Din păcate, problemele, destul de grave, pe care Nicuşor le are cu părinţii au rămas pentru foarte mulţi oameni din jurul lui doar o întâmplare ori un divertisment. Puţini au fost cei care au luat atitudine şi ei sunt acum huliţi de soţii Vădeanu. Grav este că, în această comunitate, oamenii de la care te aştepţi la mai mult au ignorat tratamentele brutale la care este supus un minor. Educatorii de la şcoală nu au văzut nimic, deşi zile în şir copilul a avut chiar pe faţă vânătăi, semne ale abuzurilor părinţilor. Iar la şcoală Nicuşor merge zilnic. Ce să mai spui de medicul de familie, de preotul satului ori poliţie? „Nu, nu am văzut semne de bătaie pe Nicuşor. El nu a venit niciodată să se plângă, să îmi spună că este bătut de părinţi. Este o fire mai retrasă. Chiar dacă îl văd cu semne, mă gândesc că s-a lovit la joacă. În colectiv nu ne-a făcut probleme, este liniştit“, spune învăţătorul lui Nicuşor, Ioan Talpăş, de la şcoala din comuna Galiciuica.
De partea copilului sunt câţiva vecini, bunica maternă, Ecaterina Oaie, şi o mătuşă din partea tatălui.
„Eu le-am tot zis să nu-l mai bată. Îmi pare rău de el, că a rămas de mic fără mamă. La început, Nuţi (mama vitregă – n.r.) chiar îl îngrijea, era bună cu el, acum nu ştiu ce s-a întâmplat. Sau era de la început aşa rea şi băiatul, dacă era mic, nu ştia să spună… Dacă i-am dojenit şi i-am luat apărarea copilului, nici nu mai vorbesc cu mine, şi nici pe copil nu-l lasă pe la noi. Nu este drept să-ţi omori copilul în bătaie. Şi îmi este teamă, pentru el că tot spune că-şi pune capăt zilelor din cauza lor. I-am zis şi lui Petrişor să aibă mai multă grijă de el. Poate pe ea nu o doare, că nu este copilul ei“, spune mătuşa lui Nicuşor.
Bunica este mult mai revoltată, mult mai supărată, pentru că tot ce i-a rămas după moartea fiicei ei, Nicuşor, nepotul, a ajuns de râsul satului din cauza mamei vitrege. „Copilul nu vine pe la mine. Nu îl lasă. Dacă mă duceam după el la grădiniţă, la şcoală, lăsa ghiozdanu’ şi fugea. Îi era frică, îl băteau. Ea nu are grijă de el. Îl ţine nemâncat, nu îl spală. L-a legat şi l-a luat să-l arunce în fântână. Îl ţine pe frate-său, lui îi dă să mănânce, îi spală, da’ copilului nu. Dacă nu a durut-o pe ea de copiii ei, că a plecat şi i-a lăsat la bărbatu-su, cum să o doară de sufletu’ ăsta? O să ajungă copilul să-şi facă moarte din cauza ei! Îmi drăcuie copilul numai cu mama lui moartă!“, spune bunica Ecaterina.
L-au salvat pe Nicuşor
Despre povestea tristă a lui Nicuşor am aflat în urma sesizărilor venite din partea unor localnici din comuna Galiciuica. Sesizări pe care le-am făcut cunoscute şi Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Dolj. „Faptele sesizate s-au confirmat. Angajaţii noştri au efectuat o anchetă socială în acest caz. Atât copilul, cât şi familia sunt consiliaţi în acest moment de către psihologii noştri“, a precizat Maria Dumbravă, reprezentanta DGASPC Dolj.
Săptămâna trecută, ne-am întâlnit şi noi cu Nicuşor. L-am găsit la şcoală. Băiatul a avut puterea să-şi spună povestea tristă chiar în faţa directorului şi a învăţătorului de la şcoală şi a tatălui, fără să schiţeze un gest, fără să plângă, rezemat cu mâna de biroul directorului. Era mai liniştit, fiindcă părinţii nu-l mai băteau de când erau în atenţia celor de la Protecţia copilului. Acum băiatul are voie să meargă şi la bunica dinspre mamă, să vorbească şi cu mătuşa. Era bucuros pentru că bunica îi dăduse 150 de lei ca să-şi cumpere bicicletă, iar tatăl chiar i-a achiziţionat-o, prin urmare, drumul spre casă nu l-a mai făcut pe jos.
