Antonie Solomon, motiv de schimbare a Constituţiei

Toată lumea vorbeşte despre corupţie, dar când cineva e acuzat de fapte de corupţie apar de la preoţi la bolnavi psihic să-l apere pe presupusul vinovat. Prezumţia de nevinovăţie presupune să-l considerăm nevinovat, dar acţiunile de stradă înseamnă presiuni asupra justiţiei.
Las la o parte cazul halucinant al primarului Gutău, care a devenit cetăţean de onoare în închisoare fiind.
Cel mai sinistru fapt este că angajaţii Primăriei Craiova sunt în stradă. Ei sunt angajaţii administraţiei locale, ai statului român, nu ai primarului Solomon. Ca şi angajaţii Teatrului Liric, unde sunt ridicate ode pentru eliberarea prea pomenitului primar. Şi ei dependenţi de primărie, nu de primar.
Asta ne duce la ideea că în România se conduce după principii de tip feudal, vasalii apără seniorul. Ideea de justiţie ca organism al statului care împarte dreptatea este neglijată, mai ales de masele populare, care cu o mentalitate de ev mediu apelează de la rugăciuni la balade populare sau culte ori la proteste în stradă pentru a-şi exprima susţinerea. Nimeni nu ştie faptele. Susţinerea e iraţională. Nu mă refer la cei care sunt plătiţi s-o facă.
A cui e vina? A unei lungi istorii care a încetăţenit ideea de „tătuc“, de om care ia hotărârile în numele celor mulţi. Şi care nu poate greşi.
După comunismul care a dus ideea la paroxism, au urmat „tătucii“ Iliescu şi acum Băsescu.
Dacă ar depinde de mine, primul lucru pe care l-aş schimba ar fi tipul de republică, din semiprezidenţială, produsă pentru Ion Iliescu, cu o republică parlamentară cu un preşedinte de paie, ales cu scop decorativ de către parlament. După ceva timp, s-ar induce ideea cooperării, nu aobedienţei, ca metodă de a merge înainte. Oamenii sunt mult mai ataşaţi de persoane decât de partide sau idei. Ar presupune mai multă raţiune şi mai puţine sentimente. Şi cred că asta ar fi de bun augur pentru România.
O asemenea idee este fără speranţă. Cel puţin acum.
Dan Şelaru-Hotnews