Majoritatea celor care ne conduc în prezent aveau funcţii de conducere şi acum două decenii, înainte de răsturnarea regimului comunist. Unii conduceau instituţii cu sute sau mii de angajaţi, în timp ce de alţii depindea hrana unui întreg judeţ.
Primarul Craiovei, Antonie Solomon, era în acele vremuri tulburi director al Întreprinderii COMECHIM, care cuprindea toate magazinele de metalo-chimice din judeţ. A ocupat această funcţie în 1987 şi a părăsit-o abia în 2001.
Viceprimarul municipiului, Marinică Dincă, era acum două decenii un simplu elev la Şcoala Generală nr. 7 din Caracal. Îşi aduce chiar aminte că pe 21 decembrie 1989 era internat în Spitalul din Caracal, judeţul Olt, fiind bolnav de hepatită. A fost externat la cerere, de părinţi, pe 22 decembrie, pentru că împuşcăturile deveniseră frecvente în zona spitalului.
În schimb, actualul prefect de Dolj, Eugen Georgescu, avea deja două facultăţi la activ (inginerie şi studii economice) şi lucra ca şef de atelier în cadrul Fabricii de Locomotive de la Electroputere. „Aveam un salariu lunar de vreo 3.700 de lei, plus o primă de vreo 2.500 de lei, că lucram numai prototipuri. Prin octombrie 1989 mi-am luat maşina – o Dacie 1310, bineînţeles – şi cu doar vreo zece zile înainte de Revoluţie apucasem să iau şi examenul pentru permis. Eram cel mai tare din parcare!“, povesteşte prefectul Georgescu.
Prioteasa, director peste alimentaţia publică
Despre Ion Prioteasa, actualul preşedinte al Consiliului Judeţean Dolj, s-au spus multe cu privire la activitatea sa de la Hotel Jiul din Craiova. Adevărul este că a lucrat în acest hotel, urcând treptat pe scara ierarhică până la recepţioner, iar ulterior director. Asta, însă până în 1987, când a devenit director la Întreprinderea Comercială de Stat pentru Alimentaţie Publică. Era unul din cele mai râvnite posturi în acele vremuri, ocupantul său având puterea de a decide, spre exemplu, ce magazine au dreptul să primească pui, carne sau ouă, alimente pentru care oamenii stăteau zile şi nopţi întregi la cozi de multe ori kilometrice.
Tot director era cu două decenii în urmă şi actualul deputat pesedist Ion Călin. Din 1975 şi până în 1987 fusese economist, mai întâi la Întreprinderea Judeţeană de Gospodărie Comunală şi Locativă Dolj, apoi la Consiliul Municipal de Control Muncitoresc al Activităţii Economice şi Sociale. Apoi, vreme de un deceniu (1987 – 1997), a fost director la Direcţia Judeţeană de Statistică Dolj. Ulterior, după 2000, a fost viceprimar, secretar de stat, prefect, iar apoi deputat.
Într-o funcţie de conducere l-a găsit Revoluţia şi pe alt deputat pesedist de Dolj, Petre Petrescu. Între 1986 – 1991, el a fost director economic la IAS (ulterior Agromec) Perişor. Şi de atunci numai funcţii de conducere a avut când pe la firme, când pe la Consiliul Judeţean Dolj (unde a ajuns chiar vicepreşedinte pentru probleme economice).
Şi pe colegul său de partid, actualul deputat Constantin Dascălu, l-a prins revolta din ‘89 într-o funcţie bunicică. După câţiva ani ca inginer la IRA Craiova, a lucrat între 1979 – 1990 la Uzina OLTCIT, mai întâi ca şef de secţie, apoi şef Serviciu Control, iar ulterior director de organizare.
Aviaţia, pepinieră de politicieni
Şi deputatul Marian Jean Marinescu a deţinut o funcţie de conducere în aceeaşi perioadă. În 1989 era şeful filialei Craiova a Institutului de Aviaţie din Bucureşti. Marinescu îşi aduce aminte că, în afara unui salariu respectabil, funcţia respectivă nu îi oferea cine ştie ce avantaje. „Pe 21 decembrie 1989 mi-am dat seama că se întâmplă ceva important. M-am gândit că e mai bine să o duc pe fiica mea la bunicii ei, la Vâlcea, aşa că am împrumutat o canistră cu benzină de la un prieten şi am pornit la drum. La întoarcere, mi-aduc aminte că de la Găneasa şi până la Craiova am depăşit 42 de maşini cu număr de CCCP (Uniunea Sovietică – n.r.)“, povesteşte Marian Jean Marinescu.
Dintre senatorii de Dolj, Radu Berceanu era în 1989 la catedră. Preda ca profesor de aeronautică la Liceul Industrial nr. 1 din Craiova (actualul Liceu „Traian Vuia“), fiind, totodată, angajat şi la Fabrica de Avioane Craiova, ca inginer de aeronave. În plus, coordona şi un cerc de aeronautică, unde îi învăţa pe elevi să facă aeromodele. De fapt, Berceanu trecea drept un expert în domeniu, fiind declarat maestru al sportului la aeromodele în 1972, respectiv la navomodele în 1987.
La acelaşi liceu lucra pe atunci şi actualul deputat PD-L de Dolj, Gelu Vişan. Doar că Vişan era pedagog într-unul din căminele liceului, unde avea o cămăruţă la un capăt de culoar, ocupându-se de supravegherea elevilor din provincie.
Geoană, şef de brigadă
De fapt, mulţi dintre actualii senatori de Dolj erau ingineri cu 20 de ani în urmă. Mircea Geoană şi-a început activitatea profesională în domeniul energetic, ca inginer constructor. În timpul Revoluţiei din 1989 era adjunct de şef de brigadă la Trustul Energomontaj Bucureşti. În plus, era şi student la Drept, unde se înscrisese la insistenţele tatălui său, generalul Ioan Geoană. Şi Mario Ovidiu Oprea, până să ajungă consilier local şi judeţean, iar acum senator de Dolj, a fost tot inginer. Revoluţia l-a prins ca angajat la Întreprinderea de Electrozi Siderurgici de la Titu – Dâmboviţa, iar din 1990 şi până în 1995 a fost proiectant la SC Transformatoare, Motoare, Condensatoare SA Filiaşi – Dolj. Cu două decenii în urmă, actualul senator Tudor Udriştoiu era deja un nume în medicina craioveană. Avea la activ câteva funcţii de conducere în spitalele doljene, plus un titlu de asistent universitar în învăţământul medical craiovean. Cât despre colega sa de Senat, Lia Olguţa Vasilescu, se poate spune doar că acum 20 de ani era boboacă de liceu, pentru ca în 1991 să devină membru fondator al Partidului România Mare, pe care l-a părăsit după 16 ani (în decembrie 2007), când a sărit în „barca“ PSD.
