Din însemnările unui (încă) nehotărât

Stau la o masă, în faţă cu un absint, la restaurantul gării din Ploieşti, şi frunzăresc Vocea catindatului naţionale. Sigur, primează actualitatea electorală, dar o citesc pe diagonală şi mă opresc la pagina cu „fata zilei“ , înfofolită într-un superb şi extra sumar bikini de firmă. Pare inabordabilă, inaccesibilă pentru bărbaţii cu „renumeraţie mică, după buget“, dar, din păcate (din fericire?!), cred că prin negocieri abil purtate, mai degrabă devine realitate… palpabilă această tinerică, să tot aibă vreo 20 de ani, cu garderobă sumară, luată pe nepregătite de sezonul rece, decât multe dintre promisiunile, programele electorale ale ultimilor 20 de ani …
Ce mai citim la foaie? „Un sondaj făcut pe un eşantion reprezentativ“ (era să scriu reprezervativ, dar n-am scris!) mă face pe moment să deplâng soarta „fetei zilei“, în ipostaza ei irefutabilă (de necombătut) de viitoare soţie adulterină. Societatea înfierează, cu îndreptăţită mânie capitalistă, mai mult  femeia decât bărbatul care „traduce“. Ei, aş! „Îndoi-m-aş (şi n-am cui), ar spune Zoe Trahanache, Ştefan Tipătescu, Ziţa, Veta, Miţa, Ifimiţa, Rică, Nae, Ghiţă, Titircă… şi lista ar putea continua. Trădarea e trădare – dar s-o ştim şi noi, no’aşa? Să ştim şi noi ce face dreapta cu stânga, de ce se bagă una-ntr-alta… Hai să fim serioşi, dom’le, asta este o cestiune de prinţipuri morale ale bărbaţilor şi ale femeilor, ale soţietăţilor. Nu putem să generalizăm, aşa, pe liste, unele de femei, altele de bărbaţi… Este o întrepătrundere, no’aşa… Bărbatul sau femeia, dacă le are, le are, prinţipurile, care va să zică, dacă nu, înseamnă că nu le are. Şi, care-i problema, dacă le are sau nu le are? Avem şi noi faliţii noştri, bunioară Franţa, Anglia, Italia. Nu la noi s-a inventat bimilenarul de o sută de ani, da’ ce zic eu, încă de la paşopt încoace, adulter! Ar trebui să se revizuiască ceva, dar să nu se schimbe nimic, totuşi, pe ici, pe colo, prin părţile – nu neapărat anatomice – esenţiale ale acestei aserţiuni, cum că femeia este mai vinovată decât bărbatul când calcă alături, mai ales în soţietatea noastră capitalistă multilateral dezvoltată şi sufocată până la inflaţie de prinţipii, când nu prea se mai ştie care-i femeia şi care-i bărbatul, când oricum, sexul (partenerului – partenerei) nu mai contează, dacă iubire e. Dacă nu e, nu-i nimic, se negociază… În euro, la cursul zilei.
Dar aveţi puţintică răbdare, stimabililor !
Nu pentru mult timp vor mai fi expediate telegrame cu „pupat toţi (sexul, nu contează) Piaţa Independenţei!“ Şi a libertăţii sexului! Pe la începutul lui 2008, o ştire fierbinte înroşea firele – fibrele optice ale telegrafului – internetului. Iată, citesc din arhivă, în „Răcnetul Carpaţilor, Himalaiei, Pirineilor, Alpilor, Anzilor Apenini şi mai ales Cordilieri“ că în 2007 s-au cheltuit de cinci ori mai mulţi bani, la nivel mondial, pe implanturi mamare şi pe Viagra decât pe cercetările pentru aflarea unor medicamente profilactice sau care să trateze eficient teribila boală Alzheimer. Este foarte posibil ca în mai puţin de 30 de ani să se înmulţească (mă rog, să crească) foarte mult numărul doamnelor, domnişoarelor cu ţâţe mari, voluptuoase şi al bărbaţilor cu erecţii perfecte, dar persoanele vor fi incapabile să-şi aducă aminte la ce folosesc… Adânc, dom’le! Loveşte în cei care sug, şi anume sudoarea boborului!
…În restaurantul gării sunt doar eu şi un domn „afumat“, care mă-ntreabă cu cine să voteze. Se-aude un şuierat de tren, vestindu-şi intrarea în gară. Mă uit la ceas… trecute fix, da, e trenul cu care, conu’ Iancu vine de la Berlin, din când în când, să vadă Haimanalele de lângă Ploieşti, să vadă la teatrul naţional cum mai stă România la capitolul adulter, dacă Zoe îl mai traduce pe Trahanache cu Ştefan Tipătescu sau şi-a tras un amant mai tânăr, cu Lamborghini şi cu perspective electoral-politice mai înalte, dacă pârdalnica scrisoare cu efect de bombă electorală a fost dezamorsată de Ghiţă Pristanda sau e pe cale să explodeze sub formă de dezvăluire senzaţională la vreo televiziune cu rating maxim, dacă cetăţeanul turmentat – turminţit s-a trezit – deşteptat din beţia de cuvinte cu arome electorale. Mai pe scurt conu’ Iancu vine să testeze actualitatea clasicilor…
Eu şi cetăţeanul turmentat din restaurantul gării îi ieşim în întâmpinare (spiritului viu al) lui Caragiale:
Bine aţi revenit, coane Iancule! Sunteţi un futurolog, futurist, ce mai contează, desăvârşit! Putem să încadrăm la „amintiri din viitor“ opera dramaturgică a Domniei voastre, pentru că abia azi ea „luci vederii noastre“…
Revenim la masă, să mai combatem cestiuni arzătoare la ordinea zilei. Bunioară acum, că sunt alegeri, fidelitatea faţă de partener (nu numai cel familial) este un criteriu de alegere? Totuşi, este mai mare la bărbaţi sau la femei? Evident, despre vinovăţia comiterii adulterului este vorba aici. Care e mai mare? Din această dilemă, noi (cetăţenii turmentaţi) nu putem ieşi!?
                                                    Ion DRĂGAN