SUA şi zona Euro riscă să piardă un deceniu de creştere economică

Statele Unite şi zona Euro riscă să piardă un deceniu de creştere economică, asemenea Japoniei în anii ‘90, dacă nu iau măsuri agresive pentru stimularea economiei şi „salubrizarea“ sistemului bancar, a declarat ieri economistul Paul Krugman, laureat al Premiului Nobel pentru economie. „Avem de-a face cu jumătăţi de măsură care ajută economia să şchiopăteze fără a se redresa şi cu măsuri care ajută băncile să supravieţuiască fără a fi cu adevărat prospere. Facem ceea ce au făcut japonezii în anii ‘90“, a comentat Krugman într-o discuţie cu presa în timpul unei vizite la Beijing. Economistul a arătat că nu este clar dacă şi China se va confrunta cu o creştere economică încetinită ca urmare a crizei.
„Principala mea îngrijorare este că Statele Unite şi zona Euro vor înregistra decenii pierdute, asemenea Japoniei“, a afirmat el.
Krugman consideră că rata angajărilor nu va creşte în 2009 şi 2010 în Statele Unite, unde rata şomajului a atins în aprilie 8,9%, maximul ultimilor 25 de ani.
„Necesitatea şi urgenţa unui al doilea program de stimulare economică devin din ce în ce mai clare. Au nevoie de măsuri foarte, foarte puternice de stimulare“, a declarat americanul, profesor la Universitatea Princeton şi editorialist la New York Times.
În viziunea lui Krugman, testele de stres derulate de Guvernul SUA la cele mai mari 19 bănci americane „au câştigat timp“ pentru administraţia Obama, însă nu au răspuns întrebării-cheie: „Au băncile suficient capital pentru a-şi îndeplini rolul-cheie în economie?“. „E clar că administraţia nu va acţiona radical pentru a consolida băncile prea curând. O astfel de soluţie ar include naţionalizarea temporară a Citigroup şi, probabil, Bank of America“, a arătat el.
Pe de altă parte, Krugman a lăudat China pentru implementarea hotărâtă şi accelerată a programului uriaş de stimulare economică, însă a criticat Beijingul pentru că nu a dat semne că şi-ar asuma vreun angajament de a trece la un model de creştere economică alimentat de cererea internă. „Este greu de anticipat cum ar putea economia mondială să atingă o revenire completă dacă China continuă să-şi menţină excedentul de cont curent la 10% din PIB“, a arătat economistul.
Dacă excedentele mari ale Chinei în raport cu partenerii comerciali externi persistă alături de şomajul ridicat din SUA şi creşterea economică slabă din UE, urmează să apară tensiuni politice, creând noi presiuni pe scena globală, consideră laureatul Nobel.
Andreea Stoica