Veneţia: România, prezentă în expoziţia internaţională „Roma şi barbarii: naşterea unei noi lumi”

Între 26 ianuarie şi 20 iulie 2008, la Palazzo Grassi din Veneţia poate fi vizitată expoziţia “Roma si barbarii: naşterea unei noi lumi”, eveniment la care Muzeul Naţional de Istorie a României (director general: dr. Crişan Muşeţeanu) participă cu 71 de piese selectate din inventarele funerare ale primelor două morminte princiare de la Apahida şi din inventarul unui mormânt din necropola romană târzie de la Hârşova.
Vernisajul a avut loc pe 25 ianuarie, dată care a coincis cu prima zi a participării României în calitate de invitat de onoare la Carnavalul de la Veneţia. La vernisaj au fost prezente importante personalităţi ale mediului politic, cultural şi academic, printre care patriarhul, prefectul şi primarul Veneţiei, curatorul expoziţiei, Jean-Jacques Aillagon, fost ministru francez al culturii, actualmente preşedintele Muzeului de la Versailles, Monique Veaute, noul director al Palatului Grassi, una din cele mai importante instituţii artistice din Veneţia.
 Expoziţia “Roma şi barbarii” reprezintă o selecţie internaţională a celor mai reprezentative descoperiri din Antichitatea târzie şi din epoca migraţiilor, urmărind transformarea Imperiului Roman şi naşterea “noii lumi”: Europa.
Mare parte din piesele prezentate de Muzeul Naţional de Istorie pot fi admirate la Bucureşti, în  expoziţia “Tezaur istoric”. Descoperite în Dobrogea (Schytia Minor), pe atunci provincie a Imperiului Roman, piesele de la Hârşova sunt ilustrative pentru cultura materială a elitei Imperiului din prima jumătate a secolului al IV-lea.
Informaţiile relativ reduse pe care le avem despre contextul în care au fost descoperite mormintele de la Apahida (jud. Cluj) sunt compensate de expresivitatea artistică a pieselor recuperate, fiecare dintre acestea oferind indicii atât despre personalitatea indivizilor înmormântaţi la Apahida, cât şi despre comunitatea în care trăiau sau despre spaţiul în care se dezvoltau legăturile şi relaţiile lor. O comunitate definită prin comportamente şi tradiţii proprii, situate undeva la graniţa dintre spaţiul “civilizat” al Imperiului Roman, în accepţia clasică a termenului, şi spaţiul "barbar", aflat dincolo de graniţele politice ale Imperiului.