În unele colţuri ale ţării, tradiţia este păstrată cu sfinţenie, iar sărbătoarea Crăciunului are un farmec aparte. În fiecare judeţ, oamenii de la sate au obiceiuri specifice pe care le prezintă cu mândrie. De aceea, de Craciun ies la iveala traditii de care multi dintre noi n-au auzit niciodată.
Gorjenii din Cloşani au cu ce se mândri. Colindatul cu piţărăi, specific Olteniei, s-a păstrat doar în localitatea lor. În Ajun de Crăciun, copiii din sat merg şi le urează de bine pentru anul viitor gospodarilor. Sunt însoţiţi de tineri mascaţi despre care se crede că au darul de a alunga spiritele rele.
În satul hunedorean Răduleşti, naşterea Domnului este vestită, din timpuri străvechi, de ceata dubaşilor. În ajunul sărbătorii, colindătorii merg din poartă în poartă şi-i le vestesc gospodarilor venirea pe lume a Pruncului Iisus. Tradiţia este păstrată cu sfinţenie şi transmisă generaţiilor următoare.
Şi satele din Bucovina răsună de glasul colindătorilor în Ajun de Crăciun. Îmbrăcaţi în costume tradiţionale, cu traistele pe umeri, princhindeii satelor se opresc la ferestrele luminate pentru a vesti naşterea lui Iisus. Puţini sunt cei care se încumetă să nu-i primească pe colindători, pentru că, spun bătrânii locului, cei zgârciţi în seara de ajun vor avea un an foarte prost. Aşa că după colinde şi jocuri, vestitorii se întorc acasă cu tolbele pline cu mere, nuci şi colaci.
