Scandalul legat de controversata împroprietărire a omului de afaceri Adrian Mititelu cu 23,5 ha teren aflat în proprietatea publică a statului român şi în administrarea Staţiunii Pomicole Cernele n-a produs nici un fel de tresărire a instituţiilor statului.
De câteva luni, de când a fost numit prefect, Silviu Dumitru a promis solemn că va lămuri toate problemele de fond funciar ale Doljului şi va termina de pus în posesie pe toţi cei care sunt minţiţi că li se va da ceea ce li s-a luat, pământul. Într-o pâlpâire de orgoliu, acesta s-a angajat să-i pună în posesie pe actualul teritoriu administrativ al Craiovei, la Drumul European 70, acolo unde cu patru ani în urmă Adrian Mititelu, prin acţiuni desprinse din Codul Penal, şi-a tras de partea lui 23,50 ha de teren pe care, de-a lungul timpului, s-au dezvoltat tot felul de proiecte imobiliare. Chiar dacă nici o instituţie abilitată de amărâtul stat român să cerceteze măcar presupusele prăduiri ale averii statului nu a făcut nici un efort să afle adevărul, pământul luat cu japca de Mititelu a fost şi a rămas şi azi în proprietatea publică a statului şi nu a intrat niciodată în circuitul civil. Şi dacă prefectul Dumitru ar avea şi voinţă, şi credinţă (lucruri de care puţină lume îl bănuieşte) să lămurească o problemă atât de încurcată, nu va mai putea să facă mare lucru pentru că primarul Craiovei, Antonie Solomon, i-a dat o mână de ajutor lui Mititelu, trecând 17 ha din cele 23,5 din teren agricol extravilan în teren construibil, intravilan. Consiliul municipal, slugarnic ca de obicei, a aprobat Hotărârea nr. 416/2006, prin care s-a schimbat categoria de folosinţă a terenului şi care-i pune beţe în roate reprezentantului guvernului. Dumitru are de rezolvat un lucru aparent simplu, şi anume acela de a pune la dispoziţia comisiei locale Işalniţa terenurile din punctele Nisipuri, Atârnaţi şi Troaca. Acestea au aparţinut oamenilor din Işalniţa şi acum îi aparţin lui Mititelu sau diverşilor cumpărători. După trecerea în intravilanul Craiovei, aceste suprafeţe nu se mai pot folosi la reconstituirea dreptului de proprietate pentru comuna Işalniţa, deoarece toţi solicitanţii au cerut teren extravilan, iar acum o parte dintre aceste terenuri, cel puţin 17 ha, sunt intravilan! Pentru a înţelege mai uşor lucrurile, să ne întoarcem în timp pentru a puncta câteva momente importante ale istoriei recente a acestor terenuri.
Mititelu intră pe fir şi nu mai iese
Aplicarea legilor fondului funciar a găsit cele 23,5 ha de teren extravilan aflate în discuţie în proprietatea publică a statului şi în administrarea Staţiunii de Dezvoltare şi Producţie Pomicolă Cernele. Fraţii Dumitru Raşcă şi Maria Sîngiorzan, cu actualul domiciliu în Vatra Dornei, judeţul Suceava, au cerut pe Legea nr. 18/1991 reconstituirea dreptului de proprietate după tatăl lor Raşcă C. Dumitru, locuitor al comunei Gherceştii Noi, judeţul Dolj. Din suprafaţa solicitată, de 33,52 ha, li s-a reconstituit dreptul de proprietate de 10 ha la Staţiunea de Cercetare Agricolă Şimnic. Acest lucru s-a făcut pe baza Deciziei nr. 277/1997 a comisiei judeţene Dolj. În 1998, pe 19 ianuarie, aceiaşi moştenitori solicită Primăriei Craiova reconstituirea dreptului de proprietate pentru diferenţa de 23,5 ha, care nu fusese atribuită conform Legii nr. 169/1977, care stabilea limita reconstituirii dreptului de proprietate la 50 ha. La cererea depusă în anul 1998, cei doi moştenitori din Vatra Dornei au ataşat, conform prevederilor legale, copii după toate actele de proprietate a terenurilor pe care le solicitau. Din studiul acestora reiese că toate cele 23,5 ha de teren care erau solicitate se găseau pe raza comunei Gherceşti. Până şi titlul de proprietate al tatălui celor doi revendicatori, emis în anul 1921 ca urmare a împroprietăririi luptătorilor din primul război mondial, îi conferă dreptul de proprietate pentru 2 ha „pe moşia Teişana, situată în comuna Gherceşti“. Până a li se rezolva cererea a apărut şi Legea nr. 1/2000, pe baza căreia cei doi iar au depus cereri de reconstituire. Pentru că Primăria Craiova a decis să le reconstituie dreptul de proprietate în natură pentru încă 7,51 ha, iar pentru diferenţă să primească despăgubiri s-a ajuns în instanţă. Prin sentinţa civilă pronunţată de Judecătoria Craiova s-au anulat toate hotărârile comisiei judeţene şi s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate pentru familia Raşcă, pentru suprafaţa de 23,5 ha în extravilanul Craiovei, în zona Cernele. Instanţa s-a pronunţat astfel deoarece expertul „tocmit“ în acest caz a descoperit un excedent de teren la Staţiunea Pomicolă Cernele, fără să măsoare vreodată suprafaţa deţinută de staţiune. La acea dată, Mititelu deja intrase pe firul poveştii, deoarece, din conţinutul sentinţei, atrage atenţia adresa familiei Raşcă, fiind aceeaşi cu a reprezentantului lui Mititelu, Gigel Prioteasa.
Act obţinut prin minciună
Printr-un artificiu care nu l-a costat prea mulţi bani pe Mititelu, familia Raşcă a obţinut de la Primăria Craiova un proces-verbal de punere în posesie, prin care 22 ha de teren intrau în posesia ei de-a lungul Drumului European Craiova – Severin, teren care era la acea dată şi mai este încă în proprietatea publică a statului. În august 2003, Raşcă, prin procuratorul său Crăciunoiu Simona Cristina, la acea dată jurista lui Mititelu (intrată în magistratură în anul 2005 în urma unei contestaţii la examenul de admitere de la CSM tocmai la Judecătoria Vatra Dornei şi transferată la un an şi o zi la Judecătoria Craiova, unde se ocupă de dosarele de fond funciar) a vândut cu chitanţă de mână întreaga suprafaţă de 23,5 ha. Mai departe, lucrurile au fost foarte uşoare pentru că societatea AAGIROM s-a prezentat la instanţa de judecată şi s-a plâns că Raşcă nu mai vrea să se prezinte la notar pentru a încheia actul autentic de vânzare-cumpărare, iar instanţa a constatat dreptul de proprietate al societăţii lui Mititelu, AAGIROM. Ce a uitat jurista lui Mititelu să spună instanţei, adică actuala judecătoare Crăciunoiu, este că Raşcă nici nu se putea prezenta la notar să încheie actele de vânzare, deoarece el nici nu avea titlul de proprietate, singurul act care-i dovedea calitatea de proprietar. În lipsa acestuia, vânzarea către AAGIROM nu are nici un fel de valoare juridică deoarece s-a făcut prin minciună.
Uite pământu’, nu e pământu’!
Tot ce a urmat de aici încolo este poveste, chiar dacă AAGIROM a scăpat repede de teren, făcând vânzări peste vânzări în aşa fel încât pe milioane de euro societăţile controlate de Mititelu au vândut pământul care este şi acum în proprietatea publică a statului, dar pe care s-a construit deja un supermarket şi urmează să se mai facă unul. În condiţiile în care 17 ha din cele 23,5, pe care prefectul vrea să le atribuie celor din Işalniţa aparţin unor persoane care le deţin pe baza unor acte autentice de vânzare-cumpărare (chiar dacă toate izvorăsc dintr-un act obţinut prin minciună) ne întrebăm sub ce formă o va face? Dacă se va lua după ADS, care demonstrează că acel teren face parte din proprietatea publică a statului, atunci reconstituirea se face fără probleme în sensul că cei din Işalniţa rămân să se judece cu actualii proprietari, care deţin acte de vânzare-cumpărare. Dacă se va strădui să demonstreze în justiţie că actele prin care Mititelu s-a împroprietărit cu terenul de la marginea Craiovei s-ar putea să dea peste actuala judecătoare Crăciunoiu, care pe vremea când era jurista lui Mititelu s-a ocupat de o parte din tranzacţii. Mult mai simplu ar fi dacă toate Parchetele din România, pe rolul cărora a fost înregistrată măcar o plângere cu acest caz, s-ar pronunţa măcar o dată asupra întregii poveşti.
