Localitatea Sarmizegetusa este compusă din cinci sate, respectiv reşedinţa de comună, Breazova, Hobiţa-Grădişte, Păucineşti şi Zeicani. Faţă de satul de resedinţă, celelate aşezări sunt situate la distanţe cuprinse între 1km Breazova şi 5 km Zeicani.
Legătura comunei cu reşedinţa judeţului este asigurată prin drumul naţional Deva-Haţeg-Caransebeş. Legătura dintre Transilvania şi Banat se face prin trecătoarea ce, în antichitate, purta numele de Tapae, iar astăzi se numeşte Porţile de Fier ale Transilvaniei, situate pe raza comunei. Alegerea de către Împăratul Traian a locului pentru oraşul care îi va purta numele n-a fost întâmplătoare: prin aşezarea sa, metropola provinciei se bucura de anumite avantaje strategice şi economice şi o climă stabilă, sănătoasă, ferită de vânturi puternice, de inundaţii sau secetă, cu veri lungi şi ierni bogate în precipitaţii şi era propice practicării agriculturii. Păşunile bogate din jur favorizau creşterea animalelor, iar pădurile de foioase şi de conifere din vecinătate ofereau lemnul necesar construcţiilor si vânatul pentru hrană. Sarmizegetusa Ulpia Traiana era bogată în materiale de construcţie: lut pentru cărămizi şi ţigle, gresie pentru blocurile masive ale zidurilor de incintă, mică, şist, paragnais, piatră de râu, nisip, calcar şi marmură, extrasă din cariera de la Bucova.
Incursiune în istorie
Localitatea este aşezată pe principala linie de comunicaţie ce leagă sudul Dunării cu teritoriul Daciei, drumul care ducea de la Drobeta ( Turnu Severin), pe la Tibiscum ( Jupa- Caransebes), la Tapae ( Porţile de Fier ale Transilvaniei) şi Ulpia Traiana, iar de aici pe Valea Streiului în jos, apoi pe cea a Mureşului în sus, spre Apulum ( Alba Iulia), Potaissa ( Turda ), Napoca ( Cluj) şi până în nordul Daciei, la Porolissum ( Jibou). Întemeierea coloniei s-a făcut, după cum arată siturile arheologice, pe la anul 110 e.n , “Din porunca lui Traian, fiul lui Nerva, prin guvernatorul provinciei Decius Terentius Scaurianus”. Oraşul s-a numit, la început, Colonia Ulpia Traiana, după numele fondatorului ei, adaugându-i-se, apoi, şi numele vechii capitale a lui Decebal, Sarmizegetusa. Astfel, localitatea ia numele de Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa, la care se adaugă şi epitetul de „Metropolis”, la începutul secolului al treilea. Oraşul a cunoscut o viaţă prosperă, timp de mai bine de un veac şi jumătate, până pe la 271 e.n. când, părăsit de oficialitatea romană, decade încetul cu încetul în ruină. Pe baza descoperirilor şi a observaţiilor pe teren, s-au putut stabili, cu destulă precizie, topografia oraşului şi a împrejurimilor lui. De-a lungul a peste 40 de ani de cercetare arheologică au fost scoase la iveală mai multe obiective, după cum urmează: Forul roman, Domus procuratoris ( sediul procuratorului financiar al provinciei ), Necropola oraşului, Amfiteatrul, Schola gladiatorum, Templul zeiţei Nemensis, Templul lui Liber Pater, Sanctuarul zeilor Aesculap şi Hygia, Templul mare, Templul lui Silvanus şi Atelierul de sticlărie. Odată cu părăsirea Daciei de către romani ( anul 271 e.n ), în urma presiunilor maselor asuprite, ale dacilor liberi şi ale popoarelor migratoare, Dacia a păşit într-o nouă perioadă de dezvoltare istorică, de trecere de la sclavagism la feudalism, care durează până la sfârşitul secolului al zecelea, găsindu-se, în urma cercetărilor arheologice, urme de locuire a zonei în toată această perioadă. De exemplu, în Sarmizegetusa erau urme de ziduri la intrările în Amfiteatru, care baricadau accesul în incinta acestuia, fiind folosit, în jurul secolelor V- VI, ca o fortăreaţă.
Capitoliu închinat zeului Jupiter
Comuna de astăzi ia fiinţă în jurul secolului al XII-lea, de-a lungul timpului purtând diferite nume, cum ar fi Britonia, după cneazul Britus cel Roşu, Varheeim, sau Grădişte. În prezent pe raza comunei Sarmizegetusa îşi desfăşoară activitatea cinci cămine culturale, un muzeu şi o bibliotecă publica. Pentru ocrotirea populaţiei există o circumscripţie medico-sanitară umană şi una veterinară, iar toate satele sunt electrificate. Cecetările arheologice continuă şi în prezent, ultima descoperire de valoare fiind făcută recent. Astfel, arheologii de la Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei din Cluj Napoca au descoperit, la Sarmizegetusa, singurul capitoliu din provincia romană Dacia care era închinat zeului Jupiter. Conform specialiştilor, acesta este datat în jurul anului 150 e.n., în timpul domniei împăratului Antonius Pius. Arheologii clujeni au reuşit, în acest an, să facă o primă secţiune prin el, în „Forum Novum”. Este vorba despre un for cu o lungime de 100 de metri şi o lăţime de 80, dominat de capitoliu, de unde Jupiter, de pe tronul său, ar fi vegheat asupra a ceea ce se întâmpla. Din păcate, zona a fost parţial distrusă de către vechii căutători de marmură. Au fost găsite ziduri cu o grosime de doi metri şi cu fundaţii extrem de puternice. Arheologii estimează că este vorba despre un monument deosebit, care se poate întinde pe sute de metri pătraţi, iar cercetările vor dura patru – cinci ani. Termenul de capitoliu îşi are originea în numele uneia dintre cele şapte coline ale Romei, Mons Capitolinis, iar în anul 509 î.e.n., i-a fost dedicat, în acel loc, un templu lui Jupiter. Acesta era considerat atât zeul suprem, cât şi protectorul statului roman şi al Romei. Deoarece Sarmizegetusa era o provincie, ea trebuia să fie o copie a Romei şi să aibă, la randu-i, un capitoliu.
