O ploaie mocaneasca, amintind mai mult de o toamna târzie, câtiva craioveni care si-au golit deja frigiderele si putini comercianti. Asa arata ieri Piata Centrala din Craiova, a treia zi dupa integrarea in Uniunea Europeana. Doar o precupeata care a trecut prin tranzitie mai striga „Un leu legatura! Numai un leu, maica!“, semn ca lucrurile se pun incet-incet in miscare.
La 73 de ani, Elena Sârbu, din Isalnita, nu a mai avut odihna dupa Revelion si a trecut la treaba. Un nou an, un nou inceput, asa ca nu-si permitea sa piarda o zi fara sa-si ocupe masa din piata. Vinde legaturi de morcov, pastârnac, telina, marar, patrunjel, bors si condimente pentru mâncaruri. Si-a diversificat oferta, când a vazut ca nu merge numai cu morcovi si pastârnac. „Am mai invatat si eu, mama, de la unii, de la altii, ce era sa fac, sa stau pe loc? Daca stai, Cel de Sus nu-ti baga-n traista!“. Discutia e intrerupta de un craiovean, care vrea o sticla de bors. I se pare prea scump, la un leu litrul, asa ca renunta si pleaca mai departe. „Vine el inapoi, ca am bors limpede, bun, nu gaseste in alta parte ca asta!“, se incurajeaza doljeanca din Isalnita, sigura pe calitatea produselor pe care le aduce la vânzare. Peste putin timp apar si doua femei, cu o lista in mâna. Elena Sârbu le cunoaste, lucreaza in piata, le da verdeata fara sa le mai ia bani. „Ai dumneata bani sa-mi platesti mie?“, intreaba retoric batrâna, care a invatat cum sta treaba cu tranzitia. Despre integrare nu stie mai nimic, dar „or avea grija cei de sus, stiu ei cum trebuie sa rânduiasca“. Drumul de la Isalnita la Craiova, in a treia zi din an, nu a fost degeaba; a strâns câteva zeci de lei si spera sa faca suta, pâna pleaca acasa. Elena Sârbu are copii mari, la casa lor si „ei stiu ce-i cu Uniunea asta, unde ne duce“; cât despre ea, spera sa mai apuce sa vada „cum e sa traiesti bine“.
Craioveanul pesimist
Cumparatori sunt putini in piata. Doar cei care si-au facut curat prin frigider au venit sa-si improspateze proviziile. Radu Tudorache, de 67 de ani, isi facea ieri plimbarea zilnica la piata. „Daca tot am venit, am zis sa iau niste legaturi de verdeata. Dupa Revelion, mai facem o ciorba, o supa, ceva mai usor. N-am cheltuit pe mâncare prea mult, am cumparat strictul necesar“, a spus barbatul, indesând in plasa patrunjel si leustean. Cu doi lei si-a facut cumparaturile, mai da saptezeci de bani pe o pâine si gata. La piata vine in fiecare zi, nu neaparat ca sa cumpere, cât mai ales sa mai schimbe o vorba, cu persoane cunoscute. Nu se bucura prea tare daca e intrebat de Uniunea Europeana. „Eu stiu ce mai aduce si asta! Eu sper ca ceva bun, dar am luat foarte multe lucruri proaste de la straini, pâna acum; daca le-am lua pe cele bune, poate o fi bine!“, a spus craioveanul, destul de pesimist pentru un inceput de an nou.
In Europa, cu traditii cu tot
Din discursurile oficialilor români, care au salutat integrarea, oamenii au aflat ca e bine sa ne pastram traditiile. Ca Europa ne vrea, cu tot cu ele. A inteles-o si Ioana Turcitu, la 70 de ani. Femeia vine zilnic de la Bals, cu ulcioare, farfurii si castroane de pamânt, pe care le vinde in Piata Centrala. Face drumul pâna la Craiova cu masina unei rude. E traditie din tata-n fiu si Ioana nu s-a plictisit. Aduce pamântul, il amesteca, il modeleaza, lasa obiectele la uscat, le arde si apoi le picteaza. Din mâna ei ies adevarate opere de arta, pe care le vinde cu preturi incepând de la un leu. Se bucura de intrarea in UE, mai ales ca are doi baieti in Italia. „Copiii sunt bine, muncesc la Torino, au afacerea lor si s-au realizat. Am fost si eu la ei, dar nu m-am putut adapta, ca nu cunosteam pe nimeni. Eram intre straini. Ei au reusit si au ramas acolo, dar nu-mi pare rau, sa le fie lor bine“, a spus batrâna, in timp ce se tocmea cu un cumparator. Ii lasa trei farfurii la doi lei, pentru ca „asa-i in economia de piata, important e sa ai vânzare“. Ioana Turcitu a inteles ca modelarea lutului, arderea si pictarea lui sunt inutile daca nu ai clienti. Pentru a ajunge insa la câstig, a fost nevoie de ani multi, dar si de bani pentru a investi in materiale.
Ori investesti, ori te lasi de meserie
Lânga taraba batrânei din Bals mai sunt alti zece comercianti de oale. Ca sa le faca fata lor si altora noi, care vor veni in piata, Ioana Turcitu stie ca va trebui de acum sa se adapteze noilor conditii. Apar reguli peste noapte, iar multe dintre ele nici nu au ajuns inca la urechile olarilor. Modernizarea nu este la indemâna tuturor. Un cuptor electric ajunge la 50 – 60 de milioane de lei. Unii dintre meseriasi vor investi, probabil, in viitor, altii se vor lasa de meserie. „Eu nu ma las. Am si unul dintre baieti care ma ajuta, se pricepe bine. Ne descurcam noi si cu tehnica asta, mai noua. Iubesc oalele astea ca pe copiii mei“, a spus Ioana Turcitu. Cu doi baieti in Italia, alti doi acasa, o fata la locul ei si o afacere care se vinde, pe olteanca a gasit-o integrarea cu lectiile facute.
Concurenta
Toti cei care vor sa ramâna in afacerea olaritului va trebui sa se adapteze din mers. Deja au o concurenta puternica: olarii maghiari, care dispun deja de tehnologie din Occident si au ajuns sa produca in România ceramica de Horezu la nivel industrial; o realizeaza mai simplu si fac mai multe obiecte. Vin cu preturi sub piata si câstiga teren in fata artizanilor care au venit cu traditia din familie.
