O camera saracacioasa de doar câtiva metri patrati, doua paturi suprapuse, un televizor defect primit cadou si tinut de decor, o plita, doua oale si o icoana. Asta este agoniseala familiei Gogoseanu.
Saracie lucie, asa s-ar putea descrie conditiile in care traieste o familie cu cinci copii pe strada Nectarului, din cartierul craiovean Brestei. Petre si Elena Gogoseanu, parintii micutilor, au avut o soarta cruda de când au aparut pe lume. Crescuti prin casele de copii, si-au unit destinul dorindu-si foarte mult sa-si intemeieze o familie, sa aduca pe lume copii pe care sa ii tina aproape de sufletele lor. Indiferent cât de greu le-a fost, prin câte necazuri au trecut, nici macar o secunda nu s-au gândit sa isi duca micutii in centrele de plasament ale statului. Au muncit cât au putut, el ca instalator timp de 18 ani, iar ea pe unde a gasit, insa, imbolnavindu-se, au ramas si fara loc de munca. Singurii bani din care traiesc cele sapte suflete sunt alocatiile copiilor. „Traim de pe o zi pe alta. Sunt momente in care nu avem ce sa le punem copiilor pe masa. Este groaznic sa vezi cum copilul isi doreste ceva sau ii este foame si nu ii poti oferi nimic. Lunea si joia primim doua pâini si o oala de mâncare sau cartofi de la niste oameni de bine, in rest rabdam. Am ajuns sa cautam si prin gunoaie mâncare si nu ne este rusine. Am face orice sa ne intretinem copiii. Ne-am dori din suflet un serviciu, indiferent ce, numai sa câstigam bani din care sa putem trai“, a povestit Petre Gogoseanu, tatal copiilor.
„Primim de pomana lumânari…“
Necazurile familiei Gogoseanu nu s-au oprit insa aici. In urma cu doi ani, din cauza lumânarilor uitate aprinse, casa le-a luat foc, fetita cea mare, Florentina, fiind prinsa de flacari. Jumatate din corpul copilei a ramas cu cicatrice. Cu fiecare zi care trece, Costinel, unul dintre copiii familiei Gogoseanu, isi pierde vederea, agravându-i-se boala de care sufera. Nici macar ochelari nu au avut posibilitate sa ii cumpere, copilul ajungând sa vada totul in ceata… Claudiu, de 12 ani, s-a nascut cu o problema grava de sanatate pentru care pâna in urma cu câtiva ani primea indemnizatie de handicap, dar, o data cu schimbarile legislative de incadrare in grad, drepturile i-au fost sistate. „Nici macar la scoala nu imi mai pot trimite copiii. Nu au haine, nu au rechizite… Acasa traim in intuneric, dar nici nu ne dorim sa ne racordeze la electricitate deoarece stim ca nu am avea posibilitatea sa platim facturile. Primim de pomana lumânari de la credinciosii care vin la biserica, mai luminam putin casa cu ele… Am fost si noi la primarie sa solicitam ajutor, dar unul dintre viceprimari ne-a alungat, spunându-ne ca primaria nu este casa de binefacere“, a mai spus barbatul.
