Daca va intrebati cine sint, sint o buna prietena a frumoasei, delicatei si bunei voastre mame. Am 36 de ani, lucrez in invatamint. In urma cu citiva ani mi-a murit mama. Eram studenta, am facut o depresie si am fost internata in spital, unde intimplator am cunoscut-o pe Irina.
Iarta-ma Irina, de acolo de unde te afli acum, ca nu am stiut ca tu esti persoana care te-ai aruncat miercuri in gol de la etajul zece al blocului O2 din Craiova. M-a cutremurat precizarea aparuta in ziar in legatura cu sinuciderea Irinei Predoaica, in care fostul sot al Irinei, Cezar Predoaica, din cite am inteles eu, a vorbit de rau despre fosta lui sotie si mama a celor doi copii. Ma uimeste faptul ca este plin de grija cum o sa le explice copiilor ce s-a intimplat cu mama lor bolnava, care s-a sinucis.
Domnule Cezar, nici nu te cunosc, dar din spusele Irinei stiu mai multe lucruri… Oare nu ai nimic pe constiinta? Nu vreau sa redau suferinta Irinei, nici lacrimile, nici echimozele de pe frumosul ei corp pe care mi le-a aratat la spital. In timpul crizei, pina sa isi revina, a repetat incontinuu: „Nu ma mai iubeste. Cezar are o amanta. Cezar ma bate. Imi este frica sa mai merg acasa“. Nu credeti ca era mai bine sa nu fi dat replica in ziar, fiindca nu as fi stiut cine este si nu as fi dat acest articol la redactie?
Dar, vedeti dumneavoastra, ati lipsit de la lectia din cursul primar, unde se spunea ca minciuna are picioare scurte. Ati aruncat cu noroi in mama copiilor dumneavoastra, pe care nu o lasati sa se odihneasca nici moarta. Din spusele ei in spital, dupa ce si-a revenit, mi-a povestit asa frumoasa dumneavoastra aventura: „Doamna Nuti, pe care ati girat-o. Va amintiti acest lucru?“ Fiind inca in spital, cu al doilea fiu al dumneavoastra, a primit vestea care i-a declansat prima criza. Stiu foarte multe, dar nu vreau sa arunc prea mult cu noroi pentru ca sinteti tatal lui Andrei si Mihai.
Irina, iti promit ca ii voi urmari din umbra pe copiii tai, iar la momentul cind ei vor fi mari am sa le explic ce mama minunata au avut, cu un caracter deosebit, care, fiind internata in spital, cu echimoze pe tot corpul, vorbea frumos de bunicii copiilor (parintii domnului Cezar), iar cind vorbea de soacra ei spunea „mami“.
De unde atita respect pentru mama celui care o maltrata? Domnule Cezar, ce bine ar fi fost daca nu ati fi scris acest articol fiindca m-ati determinat sa spun aceste lucruri adevarate. In urma cu trei ani, era primavara cind m-am intilnit cu Irina intimplator, la niste evanghelizari ce se faceau la biserica adventista din Craiova. Cineva mi-a dat o invitatie, am mers seara de seara timp de o luna la biserica. Biserica era plina de oameni dornici sa-l cunoasca pe Dumnezeu si ne-a facut placere sa ascultam acele predici si plecam linistite de acolo.
Tot atunci, in acele seri, pe cind ne duceam la evanghelizari, in pauzele acestui program, imi povestea, cu lacrimi in ochi si ingrozita de bataile pe care i le-ati dat, domnule Cezar, si tot atunci era taiata la mina si mi-a spus ca s-a aparat de dumneata pentru ca aveai cutitul in mina. Purta o fusta neagra si lunga pentru ca sa i se acopere echimozele de pe frumosul ei corp, ce a fost mingiiat de dumneavoastra, fiindca mi-a povestit ca v-ati casatorit din dragoste. Ce repede ati uitat momentele acelea!
Atunci mi-a povestit ca a fost scoasa in strada si nu avea unde sa stea si m-a rugat sa o ajut sa-si gaseasca o gazda.
Acesta este calvarul Irinei si nu al dumneavoastra. Nu va doresc sa treceti prin ce a trecut Irina si intr-o stare de disperare, cu toate controalele psihologice facute de comisiile medicale pentru ca lucrati la siguranta circulatiei, sa nu va aruncati in fata locomotivei.
Doresc din tot sufletul sa fiti sanatos si sa va cresteti copiii si revizuiti-va constiinta, iar daca nu este patata, iertati-ma. Iar daca sinteti impovarat de pacate, mergeti la o minastire sau daca nu aveti timp pentru o minastire, puteti merge chiar la biserica adventista, unde sotia dumneavoastra spunea ca si-a gasit linistea.
Irina sa-ti fie tarina usoara!
Domnule Cezar, si eu am sot si doi copii si sint bolnava, dar linistea caminului imi da sanatate pentru ca sotul meu, in fata lui Dumnezeu la cununia religioasa, a jurat ca va fi alaturi de mine si la bine, si la rau. Oare dumneavoastra nu ati jurat la fel?
Domnule Cezar, considerati ca sint sora dumneavoastra si va dau un sfat: luati un buchet de flori, daca se poate asemanator sau chiar identic cu buchetul ce l-a avut Irina mireasa si mergeti, daca se poate insotit de cei doi copii, pe care Irina, nu i-a iubit, i-a divinizat, la mormintul ei. Plingeti si cereti-va ietare, pentru ca Dumnezeu, ortodox sau adventist, e acelasi si va va ierta!
