Filmul artistic de lung metraj, de aproape doua ore si jumatate, „Moartea domnului Lazarescu“ este unul de introspectie psihologica impinsa pina la cazuistica, un film de-a dreptul cutremurator pentru orice spectator, indiferent de profesia, mentalitatea si temperamentul sau. Doar o parte din categoria medicilor – paradoxal, chiar daca au mai multa cultura decit femeia de serviciu – se simt lezati si ar avea o parere contrarie. De ce? Pentru simplul motiv ca scinteia de geniu a regizorului Cristi Puiu depaseste cu mult granitele culturii celor indaratnici, printre care sint si destui pseudointelectuali. Pentru spectatorul oarecare din fata marelui ecran, impactul cu realul este socant, devastator, iar timpul de vizionare, din punct de vedere „biologic“, se reduce aproape la jumatate. Umorul negru este nelipsit din scenariu, il face sa rida pe spectator, chiar il defuleaza, ca mai tirziu, starea de fapt sa-i sfisie sufletul. Filmul il tine cu toate simturile in alerta, iar sfirsitul de ghilotina al creatiei determina efectul de „neajuns“, de timp limitat.
Povestea filmului
Regizorul Cristi Puiu spune ca filmul este o poveste de dragoste, o comedie, un film despre batrinete si despre sistemul medical, insa, inainte de toate, este un film despre indiferenta atotdistrugatoare, despre nepasare si lipsa de comunicare. Dar, iata povestea pe scurt. Domnul Lazarescu are 63 de ani si traieste intr-un apartament cu Nutu, Miradolina, Fritz, cele trei pisici ale sale. Sotia sa a murit in urma cu opt ani, iar Bianca, fiica sa, s-a mutat in Canada. Actiunea se deruleaza in cursul noptii de simbata spre duminica. Inca de simbata seara, domnul Lazarescu nu se simte bine, ceea ce il determina sa dea telefon la ambulanta. Pina la sosirea paramedicilor, acesta incearca sa-si aline durerea cu ceva din propria rezerva de medicamente. Pentru ca a ramas fara pastilele de care are nevoie, ii roaga pe vecini sa-l ajute.
Desi realizeaza ca este baut, Sandu si Miki, vecinii pe care ii intrerupe din activitatile lor casnice, ii acorda primul ajutor. Ce parea a fi o durere de cap din cauza mahmurelii se dovedeste a fi o boala mai serioasa. Lazarescu vomita cu singe sub privirile consternate ale vecinilor. In cele din urma, „doamna Mioara“, asistenta de la ambulanta, isi face aparitia. Simtind duhoarea de alcool, aceasta ii administreaza pacientului vitamine si glucoza. Dupa o investigatie mai profunda, asistenta decide sa-l duca la spital, suspectind o tumoare a colonului.
Insa… la spital, lucrurile se complica. Un accident de masina soldat cu multe victime este prioritatea celor de la urgenta. In afara de asta, doctorul Ardelean nu are chef sa interneze un alcoolic. Asadar, ii trimite pe „doamna Mioara“ si pe „domnul Lazarescu“ la un alt spital. Ceea ce parea la inceput o simpla formalitate – consultarea si supravegherea unui batrin care a vomat si se plinge de dureri de cap – se transforma intr-un cosmar.
Din comentariile regizorului Cristi Puiu
Realizatorul acestei capodopere cinematografice spune ca „Moartea domnului Lazarescu“ nu este un film despre un pacient in agonie care sfirseste in strada, din cauza doctorilor: „Nu este un film despre sistemul medical din România. «Moartea domnului Lazarescu» spune povestea unui om care moare si asta este «versiunea sfirsitului» sau, o poveste trasa la sorti. In acest caz, asa arata sfirsitul. Domnul Lazarescu nu e o victima a destinului. In viata sa a facut niste alegeri, iar sfirsitul sau este in concordanta cu acele alegeri. In momentul plecarii sale, domnul Lazarescu este inconjurat de indiferenta celorlalti si de propria singuratate“. Sau: „Sintem fiinte imperfecte, iar faptul ca si ceilalti sint imperfecti e greu de acceptat. Scoala nu ne invata sa ne abtinem de la a-i judeca pe ceilalti sau de la a incerca sa-i modelam dupa cum sintem noi. Daca nu esti un bautor, ii vei judeca pe cei care beau. Asta se intimpla si cu Lazarescu. Doctorul (Florin Zamfirescu) il intreaba: «Ai sarbatorit ceva sau asa bei tu de obicei?» La fel si Clara Voda: «De ce bei daca ai ulcer?» Pentru un doctor, relatia dintre boala si cauzele care o genereaza este foarte simpla. Daca nu vrei sa ai ulcer, de ce bei? Desigur, nimeni nu te intreaba de ce bei. Chiar si tu incetezi sa te mai intrebi, dupa o vreme. Pentru a supravietui, societatea se protejeaza judecind alunecarile indivizilor sai ca anormale, imorale sau ilogice“.
Un film incarcat de simboluri invaluite in mister
Cristi Puiu are mai multe comentarii la filmul sau, insa este prea inteligent pentru a nu intinde capcane. Desigur, pe de o parte, „Moartea domnului Lazarescu“ poate fi receptata de majoritatea zdrobitoare a spectatorilor ca o radiografie perfecta a asistentei medicale românesti, a mafiei „albe“, a indolentei, a lipsei de comunicare, a histrionismului vitriolant din sistemul medical românesc. Insa nu pot sa nu reflectez asupra multimilor de mesaje pe care le transmite filmul, ori asupra unor conotatii subtile, delicate, invaluite in mister. Mai intii ca imaginea frontala cu care se deschide filmul este aceea a bordeielor supraetajate ale regimului comunist. Imaginea unui bloc saracacios, cu doar citeva ferestre iluminate, care aduce in memorie programul de televiziune, partial color, intre orele 20.00-22.00. Imaginea este total credibila, dat fiind faptul ca filmul debuteaza cu un slagar al Margaretei Pislaru, din urma cu citeva decenii. Apoi, paradoxal, apare o imagine cu interiorul apartamentului domnului Lazarescu, unde exista un televizor color, la care este o emisiune din zilele noastre cu Mircea Dinescu. Ca si cum povestea trista s-ar derula in lumi paralele. Cred ca nu intimplator, protagonistul filmului se numeste Lazarescu Dante Remus. Prenumele Dante Remus se repeta in film aproape obsesiv. Sa fie oare Lazarescu Dante Remus intocmai personajul care intruchipeaza trupul si spiritul unui popor de sorginte latina? Ar putea fi un film incarcat de simboluri. Cele sase spitale pe la care se perinda in cursul unei nopti, in care, logic, ar trebui ajutat, ce alte natiuni sa simbolizeze? De asemenea, numele de Lazarescu isi are radacina in biblicul Lazar, singurul inviat din morti de Iisus Hristos. O noapte de deplasari, de cosmaruri, care poate fi cea mai lunga si fatidica „noapte“ a unei natiuni catre „globalizare“? Probabilitatea intrarii in coma a unui popor, dar nu si a limbii vorbite, pentru ca mai are un descendent in Canada? Intrebari, nu fara temei.
Cred ca nimic din acest film nu este intimplator, desi mesajul, aparent, este simplu. Sfirsitul de ghilotina al filmului arata ca istoria se repeta. Dovada consta in banda sonora cu un alt slagar al Margaretei Pislaru, care ne trimite inapoi cu tot atitea decenii.
Filmul ruleaza si in Craiova
Filmul artistic „Moartea domnului Lazarescu“, in regia lui Cristi Puiu, ruleaza si in Craiova, la cinematograful „Modern“, incepind de vineri, 30 septembrie, cind a avut loc premiera. Dupa ce a cistigat Marele Premiu „Un Certain Regard“ la Cannes, filmul lui Cristi Puiu a mai obtinut 15 premii si distinctii valoroase, intr-un interval de timp foarte scurt. Cronicile aparute in revistele de specialitate, in mai toate tarile europene, sint elogioase. In box office, se afla pe locul doi, dupa pelicula americana „Sahara“, incasarile depasind o jumatate de miliard de lei vechi, potrivit Agentiei Champions, insa devansind cu peste o mie de spectatori liderul clasamentului. Mai mult, este propus pentru nominalizare la „Oscar“, la sectiunea de film strain, si nu trebuie sa mire pe nimeni daca „Moartea domnului Lazarescu“ va cuceri mult rivnitul trofeu. Ar fi primul film românesc care cucereste cel mai pretios trofeu american. La acest film s-a lucrat 39 de nopti, intr-un ritm infernal, iar actorii, fara exceptie, s-au autodepasit. Nu este un film de groaza, ci unul care te tine permanent treaz, chiar daca ai luat somnifere. Daca revizionezi „Moartea domnului Lazarescu“, cu siguranta vei vedea un nou film de Cristi Puiu.
