Adriana s-a nascut cu un handicap deosebit de grav. Ar avea nevoie de un carucior cu rotile, dar familia nu si-l poate permite. De aceea, este nevoita sa-si petreaca majoritatea timpului in casa
Adriana Delcea are 17 ani, locuieste in Dabuleni si s-a nascut cu un handicap grav. Conform certificatului de incadrare intr-o categorie de copii cu handicap care necesita protejare speciala, ea este diagnosticata cu distrofie musculara progresiva Duchenne cu atrofii musculare generalizate, pozitii vicioase ale membrelor, imposibilitatea ortostaturii independente si a deplasarii independente, la care se adauga o epilepsie cu crize generalizate. Dupa cum arata si diagnosticul, Adriana nu poate face nimic singura. Este pur si simplu dependenta de cei din jur. Nu-si poate folosi nici miinile si nici picioarele, fiind purtata pe brate. Mama ei, Dumitra Delcea, ii sta mereu alaturi. Este asistentul personal al fetei, fapt pentru care primeste doua milioane si jumatate de lei, la acestia adaugindu-se pensia de patru sute de mii a Adrianei si pensiile celor doi bunici, fiecare de un milion patru sute de mii. Acestea sint singurele venituri ale familiei, iar tatal sau reuseste uneori sa gaseasca de lucru pe la sateni. „Numai alaltaieri am lasat la farmacie un milion sase sute de mii pentru medicamentele fetei. Uneori le iau gratuite sau compensate, alteori trebuie sa le platesc“, a povestit mama fetei.
Un copil cu nevoi speciale sufera din cauza lipsei de bani
Adriana mai are o sora de 16 ani, Madalina, care la toamna va merge la liceu. „Am nevoie de bani si pentru cea mica, mai ales ca se apropie inceputul scolii. Nu stiu cum ne vom descurca“, a spus mama. Adriana nu poate sa manince orice. „Nu pot sa-i dau ceea ce mincam noi. Trebuie sa-i cumpar mincarea. Mezelurile sint scumpe, trebuie sa manince multe fructe si trebuie sa ia mereu calciu si vitamine“, a mai spus aceasta. Adriana isi petrece majoritatea timpului in pat, privind la televizor. Intrebata ce face, ea a spus: „fac binisor, dar ma dor picioarele si imi amortesc“. Starea ei este atit de grava, incit are nevoie de ajutor chiar si pentru a se intoarce de pe o parte pe cealalta sau pentru a-si aseza perna sub cap. Din cauza ca nu se poate deplasa, Adriana nu a putut merge la scoala. Cu toate acestea, ea stie sa citeasca, pentru ca a invatat privind la televizor, stie sa socoteasca, intelege limbile rusa si franceza, pe care le-a invatat de la sora ei. „Inainte puteam sa si scriu, dar acum nu mai pot“, a povestit ea.
Cea mai mare dorinta, un carucior
Marea dorinta a Adrianei este sa aiba un carucior cu care sa poata iesi din casa si din curte la copiii care se string la poarta. „Nu vreau unul nou, pentru mine ar fi de ajuns si unul la mina a doua“, a afirmat fata. Mama sa a incercat, in repetate rinduri, sa faca rost de un carucior, dar fara succes. S-a adresat, impreuna cu asistentul social de la Primaria Dabuleni Casei de Asigurari de Sanatate Dolj, apoi a incercat la Directia Muncii, insa a primit doar promisiuni. In prezent, Adriana incearca sa iasa din casa intr-un carut improvizat dintr-un scaun de birou, dar acesta este impropriu deplasarii. „Daca nu sint atenta, poate sa cada, pentru ca acest carut nu prea are stabilitate. Unul nou este 25-30 de milioane de lei, iar noi nu avem atitia bani“, a spus mama, cu lacrimi in ochi. La toate problemele familiei Delcea se mai adauga una. Anul trecut, au instalat un post telefonic pentru ca aveau scutire de la plata abonamentului datorita handicapului Adrianei. Dupa o luna, au primit acasa o factura de trei milioane de lei. Au desfiintat telefonul, dar inca nu au reusit sa achite factura, pentru ca nu au bani. „Am dat citeva telefoane, dar nici nu credeam ca depasim cinci sute de mii de lei“, a afirmat Dumitra Delcea.
Starea Adrianei s-ar putea ameliora, dar ar fi nevoie de o serie de operatii, care nu se pot face in România. „Noi nu ne putem permite macar caruciorul, la operatii nici nu ne gindim“, a spus mama.
