• Fiecare clasa este dotata cu galeata sau lighean antiploaie, in care se aduna apa scursa prin tavan • Copiii folosesc un WC nevidanjat din curtea scolii si se spala pe miini cu apa adusa de acasa, in sticle
Construita acum 44 de ani, cladirea Scolii cu clasele I-IV de la Ciutura, in care invata 32 de elevi si 18 copii de gradinita, sta sa se prabuseasca. Acum doi ani, Primaria comunei Virvoru de Jos s-a chinuit sa repare cu ajutorul propriilor angajati acoperisul, insa nu se prea vede nici o schimbare. Apa continua sa curga prin acoperis, transformind salile de clasa in adevarate piscine. Cu toate ca imobilul sta sa cada, nu s-a pus niciodata problema renovarii. In ultimii ani, scolile din comuna Virvoru de Jos au fost propuse pentru reabilitare prin Banca Mondiala, insa Scolii din Ciutura nu i-a mai venit rindul.
Acoperisul arata in prezent ca dupa un bombardament. Din loc in loc lipsesc bucati de tigla, iar de sub streasina scindurile putrezite au inceput sa cada una cite una. Nici zidurile cladirii nu arata mai bine. Bucati din tencuiala veche se incapatineaza sa mai stea pe pereti, in timp ce tocaria este toata putrezita, acoperita de o vopsea careia nu i se mai stie culoarea initiala.
Interiorul este la fel de degradat. Inca de la intrare te izbeste un miros persistent de mucegai. „Aaa! E probabil de la igrasie. E plina scoala, dar copiii s-au obisnuit. Dar nu asta este cea mai mare problema, sa vedeti cind ploua, ca trece apa prin tavan. De aceea stam tot timpul cu ligheanele si galetile in clasa“, ne explica invatatorul coordonator Stefan Firut. Intr-adevar, nu exista sala de clasa in care sa nu fie pus preventiv cite un lighean, in care sa se adune apa care picura prin tavan. Asta desi tavanul a fost refacut de mai multe ori pina acum. De la atita apa, parchetul s-a umflat, iar acum este in stare avansata de putrezire.
Copiii vin cu apa de acasa
Intr-una din clasele simultane, am gasit copiii la cursuri. Stateau cuminti in banci, asteptind invatatorul sa intre la ora. Cind s-a deschis usa, s-au ridicat in picioare si l-au salutat, apoi s-au asezat la loc, la fel de cuminti.
Catalin Costel Vacuta are sapte ani. Este in clasa I si spune ca vine la scoala pentru ca aici invata lucruri noi. Cel mai mult ii place sa citeasca si n-ar lipsi in ruptul capului de la vreo ora. Este un copil cuminte, slabut, cu degetele murdare, imbracat intr-o hainuta ponosita cu minecile prea scurte. Singura lui distractie este sa iasa seara, dupa ce isi face temele, in fata portii ca sa se joace cu alti copii. Ca majoritatea copiilor de la tara, va ajunge probabil peste citiva ani sa renunte la scoala pentru a-si ajuta parintii la cimp asa cum s-a intimplat deja cu fratii lui mai mari.
Nici Costel si nici unul dintre colegii lui nu au vazut pina acum alta scoala decit pe cea din Ciutura. In mintea lor, o sala de clasa este o incapere plina de igrasie si praf, cu afise ingalbenite pe peretii jupuiti, cu banci de lemn mincate de carii, cu o catedra pe care stau abecedare jerpelite si carti de povesti din anii ’60, cu filele rupte.
Scoala n-a avut niciodata grup sanitar. Copiii vin cu sticla cu apa la scoala, iar pentru nevoile fiziologice au la dispozitie un WC in spatele curtii. Nimeni nu-si aminteste daca a fost vidanjat vreodata.
In acelasi corp de cladire in care invata copiii se afla si magazia de lemne a scolii. Terenul de sport sau locul de joaca lipsesc. In schimb, curtea scolii, in intregime acoperita cu buruieni si scaieti, a devenit loc de promenada pentru caprele si ciinii din sat. Invatatorul Firut nu mai spera in reabilitarea scolii. „De la an la an, copiii sint tot mai putini, iar scoala este greu de intretinut, ca bani nu prea sint. Unii elevi vin de la 3-4 kilometri cu microbuzul. Daca nu se va gasi o solutie, o sa se aleaga praful de scoala“, a spus Firut.
