S-au scris pagini intregi despre jaful de proportii care a avut loc la ELECTRICA Oltenia. Orice om de buna credinta isi pune fireasca intrebare: cum de o companie care „pulseaza“ energie in retelele care alimenteaza tara a ajuns o vaca de muls pentru cei aflati la conducerea acesteia? Poate ca subiectul n-ar fi prezentat un interes atit de mare daca ar fi vorba de o societate privata. Insa, atunci cind este vorba de o companie de interes national, nu putem sa raminem pasivi in fata jafului in bugetul tarii, atunci cind vedem cum banul public „dispare“ in timp ce buzunarele directorilor se umplu cu miliarde de lei. De la ELECTRICA Oltenia s-a furat in draci! Nimic nu a fost intimplator. La furtul organizat au participat de la mic la mare, pe tot cuprinsul. S-a furat „in“ sistem, nu numai „din“ sistem. Sistemul era bine pus la punct. Politia era „aranjata“: Cristina Codita, sotia fostului sef al IJP Dolj, lucreaza la Serviciul… financiar al ELECTRICA Oltenia. SRI nu putea spune nimic: sotia directorului SRI Tirgu Jiu, Faget, a fost angajata la SDFEE Tirgu Jiu. Segmentul politic era cu ELECTRICA: Nicolae Mischie, ajutat de gorjenii „doljeni“ Cornel Mondea – prefect si Ion Voiculescu – presedinte al Consiliului Judetean si al PSD Dolj, l-a propulsat pe Vasile Toacsen, de la Tirgu Jiu, la Craiova, ca director general al ELECTRICA Oltenia. Fostul expert guvernamental, Ilie Morega, a mai pus si el o vorba buna, iar ex-ministrul Dan Ioan Popescu a dat semnatura finala. De acum terenul era pregatit pentru jaf.
In 2002 s-a dat dezlegare la spagi
In 2002, au inceput „miscarile“. La Centrul de furnizare a energiei electrice Calafat se contura primul tun financiar. Seful de acolo, Gheorghe Arcereanu, a racordat opt firme la reteaua electrica fara sa le perceapa nici o taxa. In mod normal, respectivele firme trebuia sa plateasca in total trei miliarde de lei, conform normelor ELECTRICA SA pentru astfel de situatii. Taxa de racordare pentru un agent economic se calculeaza in functie de mai multi parametri, printre care puterea instalata, distanta de la retea pina la racord etc. Totul s-a incheiat in decembrie 2002, cu o sedinta, ca de sindicat, la care Toacsen a invitat toti sefii de centre pentru a li se prezenta cazul. Gheorghe Arcereanu nici nu a fost macar „urecheat“, pentru ca intre timp el scosese din buzunat jumatate din suma. Vazind cit de „iertator“ este sefu’, baietii s-au apucat de „treaba“. Anul urmator, ELECTRICA Oltenia a ajuns pe ultimul loc la nivel national, pierderile din cadrul centrelor de furnizare a energiei electrice nemaicontenind. Compania condusa de Toacsen a ajuns pe locul intii in tara din alt punct de vedere… Marin Lazar, seful centrului de la Bechet, a fost arestat si condamnat pentru… spaga. Un revizor de la centrul municipal Craiova a luat si el mita si a ajuns linga colegul sau. Cazurile de acest gen s-au inmultit in 2003, multi electricieni de furnizare „picind“ secerati de spagi.
Tunuri financiare traduse in indicatori de „performanta“
In ciuda evidentelor, conducerea ELECTRICA Oltenia se intrecea pe ea insasi la raportari. Catre Bucuresti curgeau „indicatorii de performanta“. Cam ce cuprindeau acei indicatori? „Minunatii“ de genul „metodologia privind acordarea indemnizatiilor de conducere in functie de realizarea indicatorilor de performanta“. Pai sa nu rizi? Mai ales ca, tot atunci, in gradina ELECTRICA Oltenia a rasarit… casieria din cartierul craiovean Brazda lui Novac. Cladirea, in actele contabile de aproximativ sase miliarde de lei, iar ulterior, dupa ceva calcule, aproximativ zece miliarde, iar in devizele inaintate de constructor – putin peste 35 de miliarde de lei. Asta „indicator de performanta“, la 30.000 de lei un euro, nu cel de trei miliarde, de la Calafat. Ca sa nu rasufle afacerea cu casieria, la al carei etaj sint dormitoarele „delegatiei“ de la Gorj, Vasile Toacsen a facut o rocada desteapta: l-a luat pe dirigintele de santier, Nicolae Galangiu, inginer in constructii, si l-a numit in functia de sef serviciu investitii-energetic. De acum orice „amanunt“ despre casierie trecea prin mina fostului diriginte de santier. Un alt „indicator“ care la vremea respectiva nu a fost raportat „sus“ a fost afacerea cu stilpii apartinind ELECTRICA Oltenia si de care se foloseau firmele CATV. Subiectul a fost tratat amplu in paginile GdS. Reamintim doar ca atunci cind s-au semnat contractele, cu doar zece firme din 85, stilpii au fost „decimati“, adica numarati din zece in zece. Abia anul trecut, dupa ce presa a mediatizat acest caz, Vasile Toacsen a incercat un gest „reparatoriu“ pentru situatia pe care, ce e drept, a „mostenit-o“ de la predecesorii sai, dar pe care n-a facut nimic ca s-o indrepte. Au fost semnate contracte cu toate firmele, dar… Contractele sint provizorii si nu s-a trecut nici acum in specificatia tehnica numarul real de stilpi folositi si pentru care ELECTRICA trebuie sa perceapa chirie. Ani in sir firmele CATV au mers pe blat si cu cablurile prinse de stilpi, dar si cu consumul de energie electrica. Pur si simplu, din loc in loc montau cite un amplificator de semnal pe care-l legau de firele electrice, fara contract, fara contor. Cit curent sa consume un amplificator? Nu mult, dar, tinind cont ca sint mii sau zeci de mii de astfel de echipamente electronice, care sint alimentate nonstop… ajungem iar la aceiasi „indicatori de performanta“.
O mie de transformatoare – o „nimica“ toata
Un alt… jaf, cu adevarat de performanta, s-a inregistrat in patrimoniul ELECTRICA, prin disparitia mijloacelor fixe. Si acest subiect a fost mediatizat. Nou in aceasta problema este furtul a zeci de transformatoare ABB. Acestea, in numar de aproximativ 50, au fost aduse din Suedia incepind cu anul de gratie 2002. Acum mai sint noua in tot sistemul ELECTRICA Oltenia. Respectivele masini electrice au costat patru pina la sase mii de euro bucata, in functie de putere. Partea activa, miezul si bobinajul, erau fabricate in Suedia, iar cuva (constructia metalica), in România. In afara de acestia, in urma unei inventarieri efectuate in 2004, s-a stabilit ca numai din Dolj lipsesc 1.127 de transformatoare de mica, medie sau mare putere. In fata acestei situatii, Vasile Toacsen a declarat in scris la PNA Craiova ca nu se declara… parte vatamata. Corect! S-a furat in Dolj, nu in Gorj. Seful Patrimoniului ELECTRICA Oltenia, inginer Eugen Drula, a spus: „Exista pe hirtie unele mijloace fixe amortizate in totalitate, care in realitate sint lipsa, iar alte mijloace care exista in teren, dar care nu exista in inventarul ELECTRICA Oltenia. Sefii centrelor in care s-au constatat lipsurile au propus pentru casare mijloacele care nu mai existau“. Intr-adevar, asta a fost o miscare prin care conducerea ELECTRICA Oltenia incerca sa se acopere. Au vrut sa caseze ceea ce deja se furase. „Jucaria“ n-a tinut insa. Pina la urma s-a hotarit ca tuturor celor vinovati de disparitiile mijloacelor fixe sa li se impute contravaloarea acestora. Intii, s-a intocmit o lista cu „Acarii Paun“ in persoanele sefilor de centre, apoi au urmat notificarile. Masura a fost formala, pentru ca bunurile furate, in loc sa fie imputate la valoarea de inlocuire, au fost imputate la valoarea de inventar. Adica, in loc sa se tina cont de utilitatea mijloacelor fixe, s-a luat in calcul valoare acestora de achizitie. Altfel nu se explica faptul ca un transformator de citeva zeci de MVA, la care numai uleiul uzat costa aproape 150 de milioane de lei, sa fie imputat cu… doua milioane, pentru ca atit a costat el acum 20 de ani. Numai cuprul sau aluminiul din bobinaj fac citeva sute de milioane de lei. In privinta transformatoarelor ABB, acestea nici macar nu au fost trecute in contabilitate, conducerea ELECTRICA Oltenia parca anticipind ca vreo 40 vor disparea. Acum, ca „stim“ atitea, sa ne mai intrebam oare de ce e kilowattul atit de scump? Pai, la miile de miliarde furate, ca sa nu mai vorbim si de leasing-urile „operationale“, din ce sa-si mai asigure bietii de ei salariile tip ELECTRICA?
O echipa manageriala de… navetisti
Vorbeam de o „delegatie“ de la Gorj care doarme (noaptea) in casieria din Brazda! De Vasile Toacsen se stie. Cu el mai „viseaza“ (tot noaptea): Gabriel Negrila, director tehnic filiala, Nicolae Tanasescu, director de investitii, si Vasile Iordache, director financiar-contabil. Alaturi de ei mai sint si doi soferi, tot gorjeni. De cind a venit de la Tirgu Jiu, echipa manageriala a pus de alt „indicator de performanta“: a tocat aproximativ opt miliarde de lei, numai cu plimbatul la sfirsit de saptamina, dus-intors, cu doua Forduri intre Craiova si Tirgu Jiu, pe banii intreprinderii. Nu mai vorbim de diurnele si cazarea intregii echipe. Kilowattul suporta insa…
