„In Calafat sint curve de cinci sau şapte stele, dar şi bagaboante de nici măcar o stea“

Acestea sint opiniile „cool“, pe bune, ale unei adolescente de clasa a noua (aproximativ 16 ani), calafeteancă fără voia ei, aproape fără familie, deoarece mediul in care s-a născut şi a crescut zglobia noastră interlocutoare este echivalent cu zonele rău-famate ale periferiilor metropolelor din lumea „civilizată“. Tatăl (după spusele fetei) este „cititor“ grupa mare de etichete marca „Săniuţa“, „Monopol“, uneori şi spirt medicinal. Mama este o casnică nevoiaşă, in tinereţe fiind adeptă-practicantă a celei mai vechi meserii din lume. Cu o bază „solidă“ in educaţia de stradă, micuţa B.T. şi-a inceput viaţa sexuală de la zece ani, cind fetele de virsta ei incă se jucau cu păpuşile. Ea a avut nefericitul destin de a-şi petrece existenţa in această mizerie umană: „Am făcut sex oral şi anal prima oară la 10 ani, cu un tip de 25 de ani pe care il iubeam la nebunie. El m-a indrumat mai tirziu in arta „dragostei pe bani“, a mărturisit cu sinceritate B.T., zimbind. Iar in ochii ei se puteau zări urmele unei vieţi trăite 24 de ore din 24, cearcăne adinci şi o copilărie noroită de viciile unei societăţi de scursură. Ea spune că la şcoală se duce ocazional, fiind elevă la o şcoală de meserii (profesională) din cadrul Liceului „Ştefan Milcu“ din Calafat. Işi racolează clienţii din zona liceului, precum şi din citeva birturi de renume din cartierul „Mogador“. In continuare, vom reda o parte din dialogul dintre reporterul incognito al Gazetei de Sud şi micuţa B.T.

Rep.: De obicei, iţi agăţi clienţii sau te laşi agăţată?

B.T.: De la caz la caz. Pină acum doi ani aveam un „tutore“ cu care m-am iubit cinci ani. El mă proteja de clienţii jegoşi să nu iau ţeapă sau să mă supună la cine ştie ce perversiuni. Odată era s-o imbulinez cu nişte fraieri, dar il cunoşteau pe el şi mi-au dat pace.

Rep.: De cind eşti in slujba asta? Ţi-a spus cineva sau te-ai gindit că vreodată iţi va fi ruşine de ceea ce faci şi, implicit, de tine?

B.T.: Dragă, această meserie e intr-adevăr foarte dificil de prestat in Romania. Dincolo, nu ştiu, că nu am fost. Am auzit unele tirfe de-astea de lux ce au „lucrat“ prin Italia, că acolo nu există pericolul aşa de mare să te imbolnăveşti şi să mori ca la noi. Alea au sindicate. Nu ştiu ce-or fi alea. Imi aduc aminte că, pe vremea coloanei de tiruri din Vama Calafat, erau multe fete din Republica Moldova, de care nişte şoferi haioşi spuneau c-ar fi la fel ca păpuşile gonflabile. Crede-mă că in Calafat au existat şi incă mai există curve de cinci sau şapte stele, dar există şi «bagaboante» de nici măcar o stea!

Rep.: Tu unde te situezi?

B.T.: Ah (ride), eu sint una de-alea de citeva stele, dar pot face artă cit alea de lux!

Rep.: Care a fost cea mai mare sumă de bani ce ai primit-o vreodată?

B.T.: Cred că cinci sute de mărci in o oră prestată. Erau doi boşorogi nemţi din ăia care se indoapă de viagra să mai aibă şi ei un dram de erecţie. Asta se intimpla prin vara lui ’99. După cite i-a mirosit tovarăşa mea de atunci, Suzi, mai mare cu trei ani decit mine, impreună cu care i-am lucrat pe ramoliţi, ţin minte că mi-a zis după aia: «Fă, ăia cred că au fugit de acasă de babele lor, n-ai văzut ce darnici au fost cu noi?» De altfel, ne-au lăsat şi o plasă de prezervative.

Rep.: Te gindeşti să-ţi intemeiezi o familie, să ai copii, să duci o viaţă normală?

B.T.: Ce ai, bă, ai innebunit? Aici, in Romania? Nici vorbă! In ţara lui Papură Vodă? In nici un caz! Da, sigur că asta imi doresc, pină la urmă, dar la 18 ani vreau s-o tai dincolo, in Italia, Germania sau Franţa. Deocamdată sint tinără, nu? Tu ce crezi? Hai, pa, că trebuie să mai şi lucrez.

Vă lăsăm pe dumneavoastră, dragi cititori, să trageţi concluziile.