Macinat de destinul omenirii si mai ales al Romaniei, chinuit de marile tradari din istorie, calcat in picioare de amintirile copilariei zbuciumate, petrecute in perioada in care comisarii umblau cu trasura si cupeul, Iohan C., batrinul de 75 de ani, n-a renuntat nici acum la viata zbuciumata si la dorinta de a transforma lumea. Obisnuinta de a privi interlocutorul in ochi i-a ramas din vremea cind, la catedra fiind, le explica elevilor tainele matematicii si ale electronicii, obisnuinta pe care n-a pierdut-o nici cind bolile si batrinetea l-au obligat sa-si aplece umerii, dar niciodata privirea. Iohan a ajuns la batrinete singur si stapin peste o avere care se numara in citeva exemplare de carti. Averea lui a depozitat-o in casa unei femei care l-a inteles si l-a acceptat asa cum este, cu amintirile bintuite si usor romantate, cu incrincenarile si cu dorintele de a construi partide mult prea curate pentru a-si gasi loc in politica si cu marea teama de a nu face rau celor doi copii ai sai. Doar cind e vorba de copii se lumineaza pentru putin timp si refuza sa vorbeasca pe motiv ca ei sint niste oameni realizati, departe de aspiratiile si idealurile pe care le-a pus in slujba binelui acestei tari care nu l-a inteles si nu-l va intelege nicicind.
Poveste romantata sau tragedia unui om care s-a refugiat intr-o lume ideala?!
„In urma cu 75 de ani, pe 25 ianuarie m-a nascut mama mea, care era spioana nemtoaica si care a fost data la schimb cu rusii. M-a lasat in spital si de acolo am ajuns intr-o familie de romi din Craiova, in care mai erau multi copii. Mama Leana, cea care m-a invatat prima mea meserie, aceea de hot de buzunare, m-a ocrotit pina cind, intr-o zi, in piata, m-au prins cu mina in poseta unei cucoane. M-au arestat si m-au dus la politie. Atunci, politia era linga «Colegiu», iar pe locul unde azi este IJP erau grajdurile politiei, unde stateau caii, ca nu aveau masini ca acum, ci politistii aveau trasuri si cupeuri trase de cai. De acolo, un comisar m-a luat si m-a dus la un orfelinat. Dupa citeva luni, m-a infiat si s-a purtat cu mine ca un adevarat tata. M-a dat la scoala germana, am facut liceul la «Buzesti» si l-am terminat la «Carol», dupa care am facut matematica si fizica la Bucuresti. Tatal meu adoptiv era comisar si a vrut sa faca din mine om. Am predat 17 ani, apoi, nemultumit fiind de ce timpuri am apucat, m-am revoltat si am fost inchis la Poiana Mare. De atunci nu mi-am mai gasit niciodata de lucru in invatamint pentru ca eram considerat un pericol social“, isi aminteste Iohan, scormonind tineretea sa zbuciumata. Locul in care isi odihneste batrinetea nu este cel care i l-a lasat tatal sau, comisarul, si in care a lasat-o pe sotia sa si pe cei doi copii. Viata si «vulcanul» din el l-au facut un vesnic ratacitor pina cind soarta i-a scos in cale femeia care l-a primit neconditionat in apartamentul sau, doar pentru ca cea mai crunta pedeapsa a omului este singuratatea. „Copiii mei sint oameni realizati. Baiatul este in Elvetia, iar fata este maritata cu un restaurator. Am si nepoti realizati, dar nu vreau sa mai zic nimic pentru ca nu vreau sa le fac rau. In casa pe care mi-a lasat-o tata a ramas nevasta mea pe care Dumnezeu a pedepsit-o, ca am auzit ca merge in bastoane. Eu nu ma las pentru ca sint ca un vulcan din care sta sa izbucneasca lava“, spune Iohan, impacat cu gindul ca de la catedra a ajuns la cartoanele pe care le stringe si le vinde.
In campanie, Iohan va da lovitura de gratie politicienilor
„Ma costa 57 de milioane sa inregistrez un partid. Visul meu este sa fac o fundatie care sa-mi poarte numele si care sa stringa toate mintile luminate din tara. Partidul il voi inregistra in campanie. Am deja 25 de milioane strinse din cartoane si mai fac rost pina atunci. Vreau sa scap Romania de sub tutela. Ne-au tradat toti si de la tradare pornesc toate nenorocirile“, gindeste cu voce tare fiul comisarului. Slab si girbovit, Iohan planuieste tot timpul cum sa-si atinga scopul. Bintuit pina la exasperare de umbrele unui trecut deloc blind cu el, batrinul domn macar are un scop: sa faca un partid si sa le dea o lovitura mortala politicienilor! Multi dintre cei care nu sint inca bintuiti de umbre asteapta ca politicienii sa le dea o lovitura mortala lor!
