Pe scara casei pitite dupa pomi, un catel din plus zacea cu stomacul din cilti rasfirat pe trepte. Luptindu-se cu o matura de doua ori cit ea, potrivind farasul linga ramasitele singurei jucarii din casa, Adita aduna de zor urmele „crimei“ savirsite de fratiorul ei. Fetita are doar cinci ani. O mina de om, cu o fetisoara serioasa si mai mereu ingrijorata. „L-a farimat de tot. Nu stiu ce l-o fi apucat“, bombanea de una singura, aruncind priviri mustratoare baietelului care o pindea sprijinit de scara. Toata gospodaria a ramas in grija copilului de virsta prescolara. Cind maica-sa si-a luat lumea in cap, Ionut abia implinea noua luni. Ea avea un an si jumatate. Acum a crescut. E suficient de mare sa stie ce inseamna sa maninci pe saturate doar in ziua in care vine ajutorul social, cum e sa astepti la poarta un blid cu mincare – pomana de la vecini, cum e sa ai grija de fratele mai mic pentru ca tata e plecat mai toata saptamina. „Vine trei zile. Dup-aia se intoarce la spital, la Leamna. Are TBC si trebuie sa se faca bine. Noi stam cu baba. E buna baba. Nu ne cearta. Dar e cam batrina si nu mai vede“.
Pe Ion l-a lasat nevasta acum patru ani. S-au certat, lui i-a „scapat“ mina si ea a plecat. Nu ca ar fi fost prima data cind Ion ceda nervilor, dar asa i-a venit Marianei in ziua aia. Sa-si faca bagajele si sa-si caute norocul in alta parte.
„N-a plecat cu inima usoara“, spune Ion, refuzind sa dezlege tilcul vorbelor. Inima usoara nu i-o fi fost, pentru ca a lasat in urma doi copii: unul de nici un an, altul de un an si sapte luni. Dar nici inapoi nu s-a intors.
„Am vrut s-o dau in judecata, sa plateasca pensie alimentara copiilor. Dar legea i-ar da ei fetita, iar eu pe copiii mei nu-i despart orice ar fi! Sa fie clar! Ea a luat pe altu’, are un copil cu ala, el mai are si el copii cu una din Argetoaia… Incurcatura mare, stau sapte-opt pe batatura. Mai bine imi tin copiii mei aici, aproape. Sarac, dar cinstit si fara batai de cap“.
Trai din mila comunitatii
Barbatul respira sacadat si se asaza incetisor pe scara, sleit de puteri. „Obosesc! Obosesc foarte repede. Sint bolnav de TBC. Mi-au detectat boala din februarie. Sint internat la Leamna de doua luni si jumatate. Iau tratament si vin citeva zile acasa, sa vad ce fac copiii.
Le-am dat si lor tratament preventiv, cum mi-a spus doctorul. In restul saptaminii ii las cu o baba, matusa de-a lu’ tata. Are 85 de ani, dar e in putere si sta cu ei sa nu li se intimple ceva. Nu-i cer eu sa faca mincare sau sa spele, da’ sa stiu ca nu sint singuri pe batatura. Eu fac tot ce e nevoie cind vin acasa“.
Cind era in putere, Ion Nedelcu mai si muncea. Nu mult, ca este operat de ulcer si e bolnavicios din fire de cind se stie. Dar mai aducea un ban in plus pe linga ajutorul de la Primaria Cernatesti si alocatiile copiilor, cit sa poata sa cumpere haine micutilor si un sac de faina. „Ma ajuta politia din comuna. Bateam niste acte la masina, ii mai ajutam si primeam mincare si ceva bani. M-a ajutat si primaria si nici vecinii nu ne-au lasat de izbeliste. Astept sa ma fac bine si dup-aia sa vad cum ne-om descurca. Dar in judecata tot o dau pe Mariana. In patru ani nu le-a trimis copiilor o bomboana! Astept sa faca astia mici zece ani, sa stie cine le-a fost mama si tata si dup-aia o dau in judecata“.
Pina vor primi pensie alimentara din partea mamei, Adita si Ionut traiesc din mila vecinilor si a primariei. Chiar zilele trecute, ei au primit vizita unei inimoase pensionare din Craiova, care, cind le-a auzit povestea, a vrut sa-i cunoasca si sa le micsoreze necazurile macar pentru o perioada. Florentina Ionescu si copiii ei le-au adus dulciuri, ulei, orez si zahar.
