Viata a sute de copii aflati in dificultate este hotarita de unii functionari cu ochelari de cal
In fiecare judet exista o institutie denumita Directia Judeteana pentru Protectia Drepturilor Copilului, care are, printre alte competente date de OUG nr. 26/1997, revizuita si modificata, si pe aceea de a analiza situatia copiilor de pe raza de competenta, aflati in dificultate permanenta sau temporara. Tot institutiei nominalizate, prin asistentii ei sociali, ii revine obligatia de a propune Comisiei judetene care decide soarta micutilor solutii care sa fie obligatoriu in interesul copilului. Art. 12, alineatul 1, din Ordonanta 26 permite Comisiei pentru protectia copilului sa ia hotariri privind plasamentul copilului intr-o familie sau la o persoana care consimte la aceasta si care prezinta conditiile materiale si garantiile morale necesare dezvoltarii armonioase a acestuia. Hotarirea comisiei poate fi solicitata de parintii copilului aflat in dificultate sau de o ruda de gradul IV inclusiv. Nu intotdeauna interesul copilului aflat in dificultate si pentru care s-a creat institutia specializata este luat in calcul de anumiti asistenti sociali, platiti de statul roman nu sa le faca viata mai grea acestor copii, ci sa creeze, ajutati de lege, macar un surogat de familie. Unul dintre asistentii sociali care crede ca se pricepe la ceea ce face doar pentru ca a reusit sa ocupe un loc in schema de salarizare a acestor institutii este si Maria Dumbrava, care gestioneaza dosare cu cereri de luare in plasament a copiilor aflati in dificultate.
O familie din comuna Teasc, judetul Dolj, are grija de doi nepoti de 12, respectiv 16 ani, care au fost abandonati din diferite motive de parintii lor. Oameni modesti, le vom spune conventional D.D., nu se pricep sa jongleze cu cuvintul pentru ca toata viata au minuit sapa ca sa le puna pe masa, in fiecare zi, nepotilor piinea pe care de multe ori si-au luat-o de la gurile lor. Dupa ce si-au crescut propriii copii si i-au ajutat sa ajunga la casele lor, au crezut ca zbuciumul s-a terminat. N-a fost asa! Baiatul, casatorit in judetul Salaj, a murit intr-un accident de munca si a lasat in urma lui o vaduva si doi baieti. La scurt timp dupa moartea neasteptata a tatalui, mama celor doi copii nu a mai putut sa-i ingrijeasca si, pe cel mic, D.G., l-a adus pentru ingrijire bunicului patern din comuna Teasc. Bunicul, in amintirea fiului prapadit prea devreme, s-a angajat, de nevoie, sa creasca nepotul in conditiile in care, de mai multi ani, avea grija de o nepoata. Fiica sa s-a despartit de sot si a adus fetita bunicilor, pe vremea cind copilul nu implinise sapte luni. Pentru mama, viata a mers mai departe, s-a recasatorit in alt judet, a facut inca patru copii si toate responsabilitatile ei de mama le-a lasat in grija parintilor sai, care nu s-au vaitat niciodata. Fetita si baietelul si-au vazut de scoala si au deprins repede secretele gospodariei de tara, incercind cu disperare si din recunostinta sa-si ajute bunicii. In urma cu doi ani, in 2002, batrinul D.D., care avea in ingrijire nepoata de 14 ani, a cerut Directiei Judetene pentru Protectia Drepturilor Copilului sa-i dea in plasament baietelul. Dupa ce a depus mai multe documente la dosar, a aflat de la comisie ca i s-a respins cererea.
Pentru ca avea cal si caruta, nu i s-a permis sa ia in plasament nepoata abandonata
Maria Dumbrava este asistentul social care s-a ocupat de dosarul de plasament al nepoatei lui D.D., din comuna Teasc. Ea este cea care a intocmit referatul de specialitate catre Comisia judeteana de protectie a copilului si a propus ca sa fie respinsa cererea batrinului de luare in plasament. Comisia a ascultat specialistul, care in conditiile normale si legale se presupune ca este singurul functionar care cunoaste cazul in detalii. A propus respingerea cererii pe motiv ca bunicul are casa, cal, caruta, trei hectare de pamint. Art. 20, alineatul 5, din OUG nr. 26/1997, care reglementeaza competentele serviciului public autorizat, obliga asistentul social sa prezinte Comisiei pentru solutionarea cauzelor „raportul referitor la ancheta psiho-sociala a copilului care face obiectul dosarului de dare si luare in plasament. Raportul trebuie sa cuprinda date privind personalitatea, starea fizica si mentala a copilului, antecedentele acestuia, conditiile in care a fost crescut si in care a trait, orice alte date referitoare la cresterea si educarea copilului care pot folosi Comisiei pentru protectia copilului la solutionarea cauzei, propunerea unei masuri de protectie a copilului, precum si pozitia acestuia cu privire la masura propusa“. Maria Dumbrava a inaintat Comisiei doua file scrise de mina care nici pe departe nu pot fi catalogate ancheta psiho-sociala a copilului, la finalul textului propunind respingerea cererii. Textul asistentei Dumbrava nu face nici o referire la copil, aceasta recunoscind ca, de fapt, nici nu a discutat cu copilul, care la data la care i s-a hotarit soarta avea peste zece ani, virsta la care legea o obliga sa-i ceara parerea.
O campioana nationala la lupte libere, nevoita sa suporte decizia aberanta a functionarilor care nici nu au vrut sa discute cu ea
Crezind ca Maria Dumbrava a revenit la sentimente mai bune si intre timp s-a pus la curent cu legislatia in vigoare care-i reglementeaza activitatea in urma careia primeste salariul de la stat, D.D. din Teasc a mai incercat o data sa ia in plasament nepotii. Pe 5 mai 2004, a depus la aceeasi institutie un alt dosar in care cere plasamentul celor doi nepoti pe care, fapt cunoscut in sat, ii creste de multi ani fara ajutorul parintilor naturali. Intre timp, fetita care acum are 16 ani (nu-i vom face numele public din respect pentru indirjirea cu care lupta cu viata) este eleva de liceu si campioana nationala la lupte libere, antrenindu-se la un club sportiv din Craiova. Din putinii bani pe care-i cistiga in competitiile sportive isi ajuta bunicii si verisorul pe care-l considera frate. Dosarul privind plasamentul baiatului a fost dat spre solutionare, ca o ironie a sortii, tot Mariei Dumbrava, care o tine una si buna ca bunicul are cal si caruta. Dumbrava, la orice intrebare legata de interesul copilului caruia i-a refuzat dreptul de a fi incredintat batrinului D.D., are urmatorul raspuns: „Bunicul are gospodarie si trei hectare de teren, are cal si caruta si munceste pamintul. Nu stiu ce venituri are bunicul ca nu le-am calculat. Am stat de vorba cu el si a zis ca mama fetitei trece o data pe an sa o vada. Pina la urma, Codul Familiei ii obliga pe bunici sa ingrijeasca nepotii, dar nu mai stiu exact care articol. Nu am vorbit cu fetita, ca nu am stiut de unde sa o iau si nu stiu daca la comisie a fost intrebata ceva, pentru ca nu mai era treaba mea. Acum stiu ca au crescut nevoile fetitei si am aflat la ce liceu invata. O sa vedem ce mai facem in cazul ei, dar pe verisorul ei nu cred ca-i dam in plasament bunicilor, ca e de competenta comisiei de la Salaj“.
Cu minimum de efort, daca ar fi vrut, ar fi putut citi continutul art. 32., alin. 1, din OUG nr. 26/1997, care spune: „Comisia, competenta sa solutioneze cauzele privitoare la copiii aflati in dificultate, este aceea in a carei raza teritoriala se afla domiciliul copilului sau, dupa caz, cea in a carei raza teritoriala copilul a fost gasit lipsit de supraveghere sau a fost PARASIT“. Amindoi copiii pentru care bunicul din Teasc a cerut plasamentul au fost PARASITI de parinti in judetul Dolj, deci competenta pentru solutionarea cauzei este institutia publica din Dolj!
