Spune ca il cheama Catalin Cristian Ciovei. Dar ca fratii il striga Aurica. In realitate insa, baiatul de 16 ani si jumatate scriptic nu exista. Nu isi aduce aminte sa fi avut vreodata certificat de nastere, iar de buletin nici nu poate fi vorba. Singurul act oficial care ii atesta existenta este biletul de iesire din spital dupa ce a venit pe lume, pe care mama lui i l-a incredintat cu citeva luni inainte de a muri.
Pe Aurica nu l-a deranjat niciodata „inexistenta“ sa. Nimeni nu i-a cerut vreodata un act de identitate. Nici macar politia, care l-a prins noptile pe strazi si i-a cerut sa se identifice. Oamenii legii s-au multumit sa-i dea o amenda si l-au lasat in pace. De ce sa-si bata ei capul daca nici macar parintii lui Aurica n-au facut-o? 16 ani si jumatate baiatul s-a strecurat prin viata si a supravietuit chiar daca persoana lui nu figureaza in nici un registru al evidentei populatiei. In Romania se poate orice. Ba chiar a facut trei clase primare. Ba chiar a muncit la diversi patroni care nu s-au sinchisit sa-i ceara vreo „tidula“. Pentru munca la negru nu iti trebuie acte. Nimanui nu ii pasa de tine cind esti sarac, flenduros, n-ai carte si ai ramas orfan.
Trei barbati si opt copii
Tatal lui Aurica a murit cind baiatul avea numai patru ani. Maria a ramas cu patru baieti minori, sa-i creasca asa cum o putea. Si-a luat alt barbat, sa-i mai usureze povara. Si apoi altul, pentru ca nu gasesti pe toate drumurile un om bun. In cele din urma, a ramas tot singura. Era prea bolnava s-o mai vrea cineva. Cu ceilalti doi soti a mai facut alti patru copii: un baiat si trei fete. Opt in total, imprastiati prin toate colturile judetului. Primii patru au ramas impreuna. Linga ei Maria si-a dat sfirsitul, la numai citeva zile dupa ce implinise 50 de ani. Daca supravietuise primului infarct, al doilea i-a fost fatal.
„Inainte de a muri mi-a dat biletul meu de iesire din spital, de cind m-am nascut, pe care scrie ca ma cheama Ciovei Catalin Cristian. Mama s-a si judecat pentru mine. Nu stiu sa va zic de ce. Eram prea mic, dar stiu ca se ducea la judecatorie si ma lua si pe mine. Acum stau cu fratii mei, cu chirie. Ne descurcam toti sa ne platim si garsoniera, si mincarea, si hainele. Ei sint toti majori si au acte. A apucat mama de le-a facut. Dup-aia s-a imbolnavit, statea numai prin spitale, dadea toti banii pe medicamente… Si n-a mai avut timp si de mine“, povesteste baiatul.
Inscris la scoala fara acte
Aurica spune ca nimeni nu l-a intrebat vreodata de ce nu are acte.
„Nici macar politia. M-a prins intr-o noapte cind ma duceam la lucru. M-au oprit si mi-au cerut buletinul. Le-am spus ca n-am. Mi-au dat o amenda si mi-au dat drumul. Tot fara acte am facut si trei clase la scoala. Nu stiu cum m-a inscris mama, ca eram prea mic s-o fi intrebat“.
Isabela Tudorache, purtator de cuvint al Directiei Judetene pentru Protectia Drepturilor Copilului (DJPDC) Dolj, spune insa ca este greu de crezut ca baiatul nu are nici macar un certificat de nastere.
„Cu atit mai mult cu cit baiatul spune ca a fost la scoala, este imposibil ca el sa nu aiba vreun act de identitate. Este posibil ca aceste acte sa fi existat, dar sa fi fost pierdute, iar copilul sa nu aiba cunostinta de acest lucru. Noi nu stim daca dupa moartea parintilor a fost instaurata autoritatea tutelara asupra fratilor majori, asa cum prevede legea. Il putem ajuta daca va veni impreuna cu fratii majori in ingrijirea carora este sau macar cu unul dintre ei la sediul DJPDC. Dupa ce ne vom lamuri asupra situatiei, vom incerca sa-l ajutam impreuna cu autoritatea tutelara din cadrul Primariei Craiova“.
Aurica nu este cu siguranta un caz singular. In Romania se poate trai „la negru“, fara identitate, fara ca nimanui sa-i pese.
